Unde-o să fac revelionul?
de Ananie Gagniuc
În afară de Dubai, Shanghai şi peninsula Sinai, poate-n Dorohoi, Băicoi… Dar mai bine acasă la noi! Vedea-voi. Soţia n-are rochie de revelion, pantofii să-i dau, de unde să-i iau, pensia ne-ar ajunge, dac-ar fi să mă refer la ceaiuri şi pilule (destule!) Anul trecut revelionul l-am petrecut la o vecină, măcar să nu fim nevoiţi să primim colindători. Nu că n-aveam ce le da, dar de ani şi ani vin cu aceleaşi eterne baliverne: bunăstare şi belşug (de sub brazda de la plug), sănătate, prosperitate şi mult spor în toate (cred că se referă la spori, precum şi alte infecţioase…) Că, vezi Doamne, semne bune anul are, că vom avea de beut şi de mâncare, pe mese alese bucate şi…de toate. Hai, sictir!
Am putea face revelionul cu “evanghelionul”, am putea merge la munte. Anul trecut, soaţa s-a făcut luntre – punte şi-am mers la cabana trei brazi. Când m-am trezit, dimineaţa, nu era lângă mine decât unul…Sau poate mergem în străinătate: Bălţi, Soci, Târgul de Floci, Chişinău, Mirăslău. Nu, ăsta încă-i la noi…Alte ţări nu ne permitem, Shenghen-ul mamei lor de occidentali orientaţi!
Apar acum oferte clare, care mai de care: Baleare sau Ponoare, insulele Canare (Brăila, Insula Mare), Abu Dhabi sau Cotu Ciorii, Maroc (ori la tine-n bloc), Cancun (mai bine-într-un cătun), Rio (aici, adio!) şi însorita Havană sau …Roşia Montană.
Ar mai fi o variantă, deloc tentantă, oarecum şocantă, de care a avut parte, anul trecut, vecinelu’ Pârpâr Nelu, zis Cocârţ. Dumnezeu să-l ierte!…
Aşadar, pentru cine mă mai întreabă unde o să fac revelionul, răspunsul meu este ferm, cert, sigur şi categoric: Nu ştiu!
