miercuri, februarie 12, 2025
Lumea apei

Un salutar demers publicistic

CRUCIŞĂTORUL „ELISABETA” ÎN CAMPANIE

Semnal editorial de Marian Moșneagu

În această lună în care fregata „Regele Ferdinand” a revenit în portul Constanţa după participarea încununată cu succes la prima operaţie de luptă împotriva pirateriei navale din Golful Aden, Editura Militară a lansat «Crucişătorul „Elisabeta” în campanie», carte semnată de comandorul dr. Marian Moşneagu, cunoscut autor  constănţean de monografii, albume şi alte prestigioase lucrări de istorie navală. Crucişătorul „Elisabeta” a fost nava-amiral a Marinei Militare a României şi, incontestabil, între cele mai redutabile nave de luptă din Marea Neagră la începutul secolului XX.

„Tentaţia de a marca editorial centenarul participării sale, în premieră pentru o navă de luptă românească, pe timpul primului război balcanic, la o campanie multinaţională într-un teatru de operaţii european m-a determinat să aprofundez demersul salutar al prof. univ. dr. Valentin Ciorbea, fostul meu profesor de istorie din Academia Navală „Mircea cel Bătrân” şi ulterior, din Universitatea „Ovidius” din Constanţa şi muzeografului Georgeta Borandă, fostă colegă la Muzeul Marinei Române, autorii, în 2004, ai „Istoricului crucişătorului „Elisabeta” – argumentează în „Cuvânt Înainte” autorul.

În consecinţă, ce se mai putea scrie despre „vaporul nostru cel falnic”? În primul rând, faptul că dorinţa şi voinţa regelui Carol I ca nava să poarte numele reginei Elisabeta au ambiţionat toate echipajele crucişătorului să fie demne să onoreze acest privilegiu. La rândul lor, marinarii români, ofiţerii şi comandanţii acestuia s-au bucurat de atenţia şi preţuirea constantă a regelui Carol I, a patroanei navei, precum şi a celorlalţi membri ai familiei regale, care au vizitat periodic nava.

Apoi, realitatea că până în anul 1922, când a fost scoasă definitiv din serviciul flotei maritime, crucişătorul „Elisabeta” a fost nava-etalon în jurul căreia s-a constituit, organizat şi instruit flota maritimă militară a României. Alături de bricul „Mircea”, a îndeplinit misiuni diverse şi voiaje complexe ca navă de luptă, navă de comandament, navă-şcoală ori navă de reprezentare. La bordul „Elisabetei” s-au format comandanţi, ofiţeri de stat major, navigatori, torpilori, şi îndeosebi transmisionişti, fochişti şi mecanici care, după efectuarea stagiului militar, s-au încadrat fie în echipajele celorlalte bastimente fie în marina comercială.

Şi nu în ultimul rând, panoplia de capabilităţi tehnico-tactice şi operative de care crucişătorul „Elisabeta” a beneficiat din construcţie şi pe care şi le-a valorizat constant, în toată complexitatea lor”.

Dincolo de misiunea esenţială de apărare a intereselor statului român la Marea Neagră, a porturilor şi căilor de comunicaţie, „Elisabeta” a îndeplinit importante misiuni de reprezentare, participând împreună cu bricul „Mircea” la cele mai grandioase reuniuni maritime internaţionale, precum Serbările columbiene de la Genova (1892) şi inaugurarea Canalului Kiel (1895), fiind, pe mări şi oceane, în compania marilor bastimente ale epocii sau în diversele porturi europene unde a făcut escale, cel mai vizibil şi inspirat ambasador al României. La bordul crucişătorului „Elisabeta” au urcat cu onorurile tradiţionale regi, miniştri, lorzi, comandanţi de flote şi şefi de state, care au avut posibilitatea să cunoască şi să remarce nava, echipajul, uniformele şi datinile noastre marinăreşti.

Lucrarea este structurată pe opt capitole şi este însoţită de anexe, biografiile comandanţilor crucişătorului „Elisabeta” şi o inspirată selecţie de fotografii de epocă.

„Detalierea secvenţială a marşurilor de instrucţie, campaniilor de navigaţie, aplicaţiilor de debarcare, misiunilor de reprezentare şi evenimentelor memorabile care alcătuiesc o originală cronică navală circumscrisă unei nave unicat în istoria navală românească sunt menite să aprofundeze cunoaşterea îndeaproape a fundamentelor politicii navale naţionale a tânărului stat cu ieşire la Marea Neagră după dobândirea independenţei statale, disponibilitatea factorilor decidenţi de a valorifica acest suport itinerant al diplomaţiei navale şi, nu în ultimul rând, arta marinarilor români de a valorifica capabilităţile combative şi imagistice ale acestei unităţi navale în folosul creşterii şi consolidării prestigiului naţiunii române – ne-a declarat în exclusivitate comandorul dr. Marian Moşneagu.

Sper ca acest modest omagiu adus crucişătorului „Elisabeta” şi marinarilor români de odinioară va fi un element de referinţă şi un imbold pentru pledoariile care motivează şi animă misiunile actuale şi viitoare ale navelor de luptă ale Forţelor Navale ale României, angajate tot mai activ şi tenace pe mările şi oceanele lumii sub egida NATO şi a Uniunii Europene”.