Un Român în Transat 2017

Prof. Octavian ȚACU ●

De fapt, competiția se numește Mini-Transat La Boulangère. „Mini” datorită dimensiunilor ambarcațiunilor: 6,5 m. Da, 6,5 m lungime, lățime 3 m, înălțime catarg 12 m, masă 700-900 de kg, cu chilă pendulară având partea inferioară în formă de bulb.

Înainte de a vedea cum arată barca, gândul m-a împins spre comparația cu un “Star”, o barcă având chila cu 40 cm mai lungă și masa de 671 de kg. Catargul Starului are numai 9,65 m înălțime. Suprafața velică a Starului este de 26,5 mp. Să vedem în comparație, ce suprafață velică are acest velier „Mini” de 6,5 m! Nici mai mult, nici mai puțin de 150 mp, cu un bompres telescopic cu care poate ridica un spinnaker asimetric gigant. Rațiunea unui bompres telescopic și a spinnakerului asimetric este simplă, ușurința manevrei de ampanare.

Revenind la Mini-Transatul nostru, trebuie spus că este cea mai lungă regată pentru această clasă de bărci.

Competiția este de origine engleză (http://minitransat650.com/leov/html/salmon_article.html), cu debutul în anul 1977 – ulterior fiind transferată în Franța – are două etape, cu punct de plecare în diferite porturi din Normandia, cu o escală intermediară în insulele Canare sau Madeira și sosire în Brazilia sau Insulele Antile (ex. Pointe-à-Pitre-Guadelupa, Le Marin-Martinica), situate în bazinul Mării Caraibilor.

4.000 mile marine. Mai precis 4.050, adică 7.500 de kilometri. Pentru a prinde optim vântul în vele, în cel mai fericit caz, ambarcațiunile navigă pe o sinusoidă în jurul trasei ideale. Condițiile ce țin de curenți, forța valului, oboseala până la epuizare, interpretarea eronată a poziției pe hartă sau a unor condiții meteo, privarea de somn și somnul în reprize de 20 de minute, de 4 până la maxim 6 ore din 24, toate concură în fapt la mărirea considerabilă a lungimii traseului și, corespunzător a numărului de zile de parcurs, soldate cu micșorarea și replanificarea rezervelor de apă și alimente.

Ediția 2017 a luat startul primei etape din portul La Rochelle, Franța pe data de 1 octombrie. Pe 1 noiembrie va fi dat startul etapei a doua din Las Palmas.

De la început trebuie menționat că este o cursă “nebună” în solitar, prin lungime și duritate. În aceste bărcuțe nu există nici cea mai mică urmă de confort. În cabină spațiul este ocupat de sacii cu vele, mecanismele de manevră ale bompresului și chilei pendulare, tancul sau bidoanele cu apă, rezerve de mâncare, saule și școte de rezervă, scule, baterii  electrice, pompe, instrumente de navigație, stație radio și tot felul de lucruri necesare navigației. Se doarme, când se doarme. Cum? În conditii vitrege.

Barca în sine este nu supravelată, ci hipervelată și destinată cu precădere navigației pe aluri purtătoare. Cu randă, foc și spinnaker, de la 2 Bft în sus,  barca începe să planeze, putând ajunge la viteze de 25 de noduri. Pentru cunoscători este clar ce trebuie să faci ca să menții barca pe cursul convenabil. Cu cârma din vânt ridicată, chila în unghiul cel mai bun și patarațina din vânt tensionată. Navigația noaptea se face pe pilot automat, de multe ori numai cu randa redusă și focul parțial rulat. Cu toată experiența skipperilor și dotarea bărcilor au existat răsturnări cu catarge rupte și implicit abandonuri.

 

 

Imaginați-vă câte manevre sunt în partea deschisă a bărcii și în plus, panoul solar. O singură fungă sau școtă încurcată când vântul este mai tare inseamnă un „mare deranj”. O știu din experiență proprie. Competiția are două clasamente, unul pentru bărci de serie și altul pentru prototipuri. La prototipuri există tot felul de noutăți care apoi sunt aplicate la clase și bărci mai mari. Prototipurile sunt în general mai rapide.

Revin la titlul articolului, „Un român în Transat 2017”. Este vorba despre compatriotul nostru Dorel Nacou, moldovean de origine, care a emigrat în Franța în 1992 la vârsta de 20 de ani. Se stabilește în Marsilia unde urmează cursurile unei școli de meserii și devine lemnar de bărci (marangoz). Om serios, înainte să  termine școala este angajat în mica așezare-port La Ciotat de lângă Marsilia, pe un șantier al unei firme de reparații și construcții navale iXblue unde este angajat și în prezent, firmă care devine și sponsorul lui principal în nobilul sport cu vele, pe care Dorel, curând îl va îmbrățișa.

Învață să lucreze cu materiale compozite și se “contaminează” de bărcile cu pânze (nota bene). Participă la regate în Marea Mediterană în echipajele unor yachtmeni francezi vestiți. La șantierul iXblue din La Ciotat asistă în anul 2002 la lansarea unui prototip de velier de 6,5m, din fibră de carbon, ambarcațiunea fiind botezată „Vamonos”, cu număr de bord 412. Pe această barcă participă la regate (Marsilia-Malta-Alexandria, Italia, Spania) și începe să viseze la Transat. Strânge bani și in 2013 cumpară barca, pe care o ameliorează. Convinge sponsori, face un împrumut la bancă, își pune în joc economiile proprii și ajunge să ia startul în 2017 alături de alți 82 de concurenți.

În prima etapă, La Rochelle-Las Palmas, după ce trei zile a stat într-o „gaură de vânt”, pe 13 octombrie la orele 10:56:50 UTC, după 11 zile 20 ore 56 minute 50 secunde, sosește cu bine la Las Palmas.

Dorel Nacou e demn de toată admirația !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Colegul nostru, membru al Clubului Nautic Român, este primul compatriot angajat în traversarea Atlanticului în lunga cursă solitară, Mini-Transat, organizată bianual, pe distanța de 4.050 mile marine.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vom reveni cu etapa a doua și finalul regatei.

Foto Credit: Clubul Nautic Român©, Ionuţ Iancu, www.minitransat.fr