Techirghiol – istorie, legendă și dimensiuni

de Aldea Alexandra – Cristiana

În acest articol sunt prezentate pe scurt istoria, legenda şi dimensiunile teritoriului oraşului Techirghiol. Datele folosite pentru realizarea acestui articol au la bază studii de specialitate, monografia oraşului, site-urile judeţului Constanţa cât şi site-ul primăriei Techirghiol.

Descoperirile arheologice şi sursele epigrafice arată că regiunea este locuită din cele mai vechi perioade, începând cu legenda frumoasei Medeea, cea care provoacă marea dramă a Regelui Aietés, obligat să adune din apa mării bucăţile fiului ucis chiar de propria soră, dramă desfăşurată la ţărmul euxin. Nu vom ştii niciodata daca Medeea şi Iason s-au plimbat pe langă apa sărata a lacului Techirghiol…dar cert este că în zona actualului Lac Techirghiol, fostă lagună a Mării Negre, s-a aflat cetatea antică Stratonis, punct de referinţă pe parcursul drumului imperial între Callatis şi Tomis. Legendele sunt multe dar ne vom opri la cea mai populară şi cea mai des rostită de localnicii acestei localităţi.

Viaţa oamenilor pe aceste meleaguri şi mai ales continuitatea ei, se lasă reconstituită prin puţinele dar constantele mărturii arheologice descoperite mai mult sau mai puţin întâmplător. Împrejurimile lacului Techirghiol au avut dintotdeauna o chemare aşa cum o zice şi istoria atât cât s-a lăsat cercetată până acum; încă din cele mai vechi timpuri  coborându-se până în neolitic . Deşi distrus în mare parte, de diferite lucrări, din stratul neolitic au fost recuperate 1434 oase de animale din care au putut fi identificate  1163. Tot din aşezarea Techirghiol a fost identificat peştele Dorada (Aurata Aurata L),o specie de apa calda, specific Mării Mediterane, prezenţă ce probează din punct de vedere termic, la acea perioada Marea Neagră avea o temperature asemanatoare Mării Mediterane.

Aşezarea Techirghiol aflându-se la marginea drumului imperial care ducea de la Tomis (Constanţa) la Callatis (Mangalia) era oricum o ţintă uşor de atins. Monetele găsite la Techirghiol din această perioadă atestă prezenţa romană şi schimburile cu populaţia autohtonă. De asemenea, romanii cunoşteau şi foloseau namolul ca agent terapeutic, ca şi egiptenii care se ungeau cu mâlul din Nil.

Perioada 1445-1462 definitivează cucerirea Dobrogei de către Imperiul Otoman şi patru secole şi jumătate ea devine ţinut Islamic, integrat Sangeacului Silistrei. În componenţa Sangeacului Silistrei erau evidenţiate districtele Chilia, Isaccea, Hârşova sau Babadag, Tekfürgolu şi Silistra.

Prima menţiune documentară a aşezării Techirghiol datează din 1560 când Tekfür-köy (Tekfür – vargat, iar köy/golü – lac pe turceşte, lacul apărând deseori, sub influenţa văntului şi a sării, cu un aspect vărgat) este amintit în două firmane ale Sultanului Suleiman Magnificul, către domnitorul Moldovei.

La 1650, istoriograful turc Hagi Ali, călătoreşte prin Dobrogea şi scrie, printre altele, despre o apă neagră Gomlek-köy, probabil Techirghiol. Din păcate, mărturiile istoriografice despre Dobrogea, aflată sub stăpânirea otomană, sunt şi astăzi extrem de puţine. Motivul este acela că: în momentul revenirii provinciei istorice Dobrogea la patrie, administraţia otomană s-a retras evacuând totodată şi arhiva.

Toate acestea fiind spuse ramâne să discutăm şi despre etnogeneza toponimică a lacului şi localităţii Techirghiol având ca rădăcină eponimul primului beneficiar notoriu ale curelor balneare şi heliomarine de aici.

Legenda aminteşte despre un batrân olog şi orb pe nume Techir, ale cărui rude şi urmaşi au murit, lăsându-l singur şi având drept sprijin doar măgarul său, bătrânn şi beteag. Iernile lui Techir erau îngrozitoare din cauza durerilor de oase pe care le avea, însă verile erau ceva mai domoale din pricina căldurii. Techir şi măgarul său au ajuns într-o zi din întâmplare, chiar pe malul Lacului Techirghiol. S-a chinuit  batrânul ore în şire să iasă din noroiul puternic mirositor, dar măgarul încăpăţânat nici că vroia să se clintească; astfel au rămas amandoi ceva timp în noroiul lacului. Odată ieşiţi din lac, Techir realizeză că de acum ochii săi puteau distinge  din nou lumina, iar picioarele sale de multă vreme neputincioase, începuseră să-l asculte. De asemenea măgarului i se vindecaseră  rănile deschise de pe coapse şi spate, iar trupul său se înviorase vizibil. Vestea că namolul din Lacul Techirghiol ar fi miraculos s-a răspândit cu repeziciune , astfel că auzind ce minune li s-au întâmplat lui Techir şi măgarului său, puhoi de oameni au venit la Techirghiol, scăldându-se şi ungându-se cu namol pentru tămăduire. “Şi câte minuni nu se petrec la Techirghiol: ologii încep să meargă, oasele înţepenite îşi redobândesc tinereţea, femeile îşi recapătă fertilitatea.” – se menţionează într-un articol din presa interbelică locală, care promova turismul marin.

Legendele au marcat şi au fost o parte atractivă a acestui teritoriu însă o serie de evenimente a facut posibilă definirea oraşului Techirghiol de astăzi.

La 14 noiembrie 1878 trupele române intră în Dobrogea, ceea ce reprezintă şi practic, revenirea provinciei în graniţele ţării.

Unul dintre noii „locuitori” ai Techirghiolului, după reformele de împropietărire a fost şi Mihail Kogalniceanu, care cumpară pământ şi imobile în jurul lacului şi care a şi construit o fântană publică în localitate, iar la Tuzla a ridicat capela ortodoxă dar şi boierul moldovean Ioan I. Movilă, întemeitorul staţiunii balneare. Printre proeminenţii locuitori ai Techirghiolului se numără şi Mircea Eliade, ai cărui parinţi deţineau din 1906, o casă de vacanţă în Techirghiol – Vila Claudia. Un alt proeminent şi binefăcător care s-a angajat mult în Techirghiol, a fost marele artist Constantin Tănase. Se angajează în construcţia unui Sanatoriu pentru artişti (Vila Scena), contribuie financiar la clădirea Căminului Cultural şi la construcţia bisericii Sf. Ilie. În anii ’20 erau oaspeţi permanenţi vara, Cezar Petrescu, Tudor Arghezi cu familiile. Ionel Teodoreanu şi-a scris o parte însemnată din romanele lui la Techirghiol, unde de asemenea, era vara cu familia.

În 1894 Ministerul Agriculturii şi Domeniilor vinde Societaţii de binefacere Eforia Spitalelor Civile, din Bucureşti, 100 ha la marginea lacului. Acesta reprezintă şi primul pas în constituirea staţiunii balneare din preajma lacului. Se pun bazele a ceea ce mai tarziu va deveni Techirghiol-Eforie si apoi staţiunea bleno-climaterică de interse naţional, de astăzi,  Techirghiol.

Harta nr.1: Localizarea oraşului Techirghiol în judeţul Constanţa şi în Romania

Geografie şi istoriografie locală:

La cumpăna secolelor la Techirghiol începe „goana după aur” şi ne referim aici la pasajul între sec. IX şi XX, nu la perioada de după 1990. O mulţime de „întreprinzători”, îşi dau seama că, cu puţine investiţii şi improvizaţii, îşi pot numii construcţiile cu „despărţituri”, hoteluri şi stabilimente balneare, şi că pot pretinde sume importante pentru aşa zisele tratamente.

La 26 septembrie 1928, se solicită dezlipirea satului Musurat de comuna Techirghiol. Consiliul comunal Techirghiol este de acord şi motivează decizia în virtutea legii pentru unificarea administrativă, motivându-se că: “…este mai bine să se gospodăreasca singuri”. La 1 ianuarie 1928, îşi capătă statutul de staţiune balneară şi are dreptul să se organizeze după regulamentul comunelor. Conform aceluiaşi plan de sistematizare, consiliul comunal îşi delimitează vatra, propunându-şi să ridice pe domeniul public localuri de băi, o şcoală, o biserică, monumente, sanatoriu, abator, cimitir, teren de tir şi sport. Avea în schimb moştenite de la Tuzla: gara, postul de jandarmi, poştă pe timpul verii şi un post de agronom regional.

 

Harta nr.2: Reţeaua stradală a oraşului Techirghiol şi direcţiile spre cele mai apropiate oraşe, sursa: www.techirghiol.com

În 1930, Techirghiolul avea o plajă amenajată pe 6.000 mp cu 80 de cabine, 23 de hoteluri şi 318 vile cu un total de 4.000 camere. La sfarşitul lui august 1930, din ordinul Ministerului Sănătăţii, prin Direcţia Recensământului, se solicită inventarierea tuturor străzilor, din localitate şi numerotarea lor. Cele 52 de străzi păstrau în cea mai mare parte vechile denumiri turceşti.

 

Imagine nr.1: Vedere spre centrul oraşului Techirghiol, Monumentul Eroilor, anul 1931

După o mai lungă perioadă de timp, în 1970, se discuta public despre planul de sistematizare a oraşului Techirghiol, o localitate balneo-turistică din care numai tratamentul sanatorial cu caracter permanent era estimat să depăşească 4.500 locuri permanente de cazare şi tratament. În 1972 lacul Techirghiol este declarat monument. Ca măsuri de protecţie, încep să fie interzise circulaţiei ambarcaţiunile cu motor pe lac şi sunt desfiinţate debarcaderele de la Eforie Nord, Eforie Sud şi Techirghiol. Şi în prezent este interzisă circulaţia ambarcaţiunilor cu motor cu combustie internă, pe lac.

Imagine nr.2: Monumentul Eroilor, www.techirghiol.com

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Techirghiol, rămâne chiar şi în zilele noastre o staţiune balneo-climaterică importantă din România. Însă, locuitorii si turiştii simt nevoia unor investiţii mult mai importante în infrastructura staţiunii, în publicitate şi atracţia de turişti străini. În prezent în Techirghiol se desfăşoară lucrări intense la reţeaua de canalizare, la reţeaua stradală cât şi la înfiinţarea  unor noi cartiere rezidenţiale şi au fost date în folosinţă două noi sanatorii balneare.

Bibliografie:
Colectiv: Petrilă T., Popescu D., Porumbescu M.(1960), CONSTANŢA şi ÎMPREJURIMILE EI, Editura Ştiinţifică, Bucureşti
Lăpuşan A.,Lăpuşan Ş.(1999), Techirghiol pentru Europa, Editura Alma, Galaţi
www.techirghiol.com
www.primaria-techirghiol.ro