Sfaturi pentru oamenii (țărmului) mării
de Ananie Gagniuc
E primăvară iar. Pentru mulţi „indigeni” de la mal de mare, se ştie, nu vine numai vara (adică verişoara). Vine şi nepoata şi mătuşa şi cumnatul, cumetrii, socrii, naşul şi naşa, alte rude, care de care mai îndepărtate (şi ca distanţă – Moldova, Banat, Ardeal, străinătate etc.).
Este motivul scrierii acestui mic îndreptar, care să…îndrepte musafirii la alte adrese.Iată câteva modalităţi, mai simple, de scăpare: nu răspundeţi la telefon sau repetaţi în receptor „Alo, nu se aude!”; nu deschideţi uşa sau scrieţi pe ea „Sunaţi odată, dar, mai bine, altă dată!”; ţineţi în hol materiale de zugrăvit etc.
Sunt şi modalităţi mai sofisticate. Sună telefonul. Ridicaţi receptorul şi când auziţi pe verişorii din Orăştie (să zicem), care vă întreabă ce mai faceţi şi spun că le este dor de dvs., răspundeţi: „Gând la gând, cu bucurie, că tocmai ne-am luat concediu şi voiam să venim pe la voi!” O să vedeţi că, de data asta, la ei nu se mai aude telefonul!
Altă modalitate ar fi să spuneţi: „Nu vă supăraţi, suntem în certuri cumplite, cred că vom divorţa, tocmai am început să împărţim mobila! Aţi putea veni, ca martori?
Stratagema zugrăvitului, spre a fi credibilă, o completaţi la modul: „Alo! Aaa, voi sunteţi? Bună!…Uite, ce să facem, ne‑a pus naiba să ne apucăm de zugrăvit!…Hei, domnul zidar, vezi că pică de sus corniza!…Voi cum o mai duceţi?…Ia, domnule, găleata şi începe, că se usucă gletul!…Când veniţi la mare?…Mai încet cu bormaşina!…În trei luni, terminăm noi!”
Ar fi şi o variantă, pentru a scăpa măcar anul următor de musafiri la mare. De cum pleacă (abia, abia, uf şi of!), daţi‑le telefon şi întrebaţi‑i dacă au umblat copiii lor în şifonier, că au dispărut nişte bani şi bijuterii, iar de la combina muzicală toate C.D.‑urile! Metodă garantată! Anul următor veţi sta liniştiti acasă, iar ei, la casele lor…
Mai sunt şi metode de sacrificiu: chemaţi toate rudele odată, de să se calce pe picioare şi pe nervi, să le arătaţi unde este mătura, aragazul, frigiderul gol (pe care să vi‑l lase plin) şi cutia milei, a copilului cel mic (purceluşul cu gaură), în care să‑i lase niscaiva dolari etc.
Iar dacă întreabă prin telefon cum staţi cu mâncarea sau cu banii, că vor să tragă la voi, spuneţi‑le: „Prost, prost de tot! Suntem săraci şi, ştiţi voi, la omul sărac nici boii nu trag!”
