Resursele şi potenţialul Mării Negre – motor al dezvoltării locale şi regionale

Clc.dr. Andrian Sirojea Mihei

Odată cu intrarea României şi Bulgariei în Uniunea Europeană, România a devenit graniţa de est a Europei la Marea Neagră, ajungând mai aproape de resursele acesteia, de potenţialul său, dar şi de problemele şi de conflictele care o macină. Atât Uniunea Europeană, cât şi Statele Unite, recunosc potenţialul regiunii şi îşi afirmă dorinţa de a sprijini procesul de democratizare al regiunii, conştiente fiind că diferenţele majore existente între ţările riverane îngreunează procesele de cooperare, de negociere, de ajungere la consens, pe fondul evidentei lupte pentru obţinerea resurselor de dezvoltare şi al dorinţei fiecărui stat de a avea controlul infrastructurilor de transport energetic.

Ţările din această zonă sunt mai puţin dezvoltate decât ţările europene din apusul şi centrul Europei, ceea ce constituie una dintre problemele regiunii. O altă problemă o constituie interacţiunea UE, NATO, Rusia şi SUA în regiune, a sferelor de influenţă a acestora şi a ariilor de securitate, motiv pentru care, pentru ca regiunea să aibă o şansă reală de dezvoltare, ţările din regiune trebuie să se asocieze unei sau alteia dintre acestea. Insuficienta dezvoltare economică a ţărilor din regiune, relaţiile precare dintre ele, imposibilitatea susţinerii de către acestea a unor investiţii şi proiecte care să genereze dezvoltarea economică şi socială a acestor ţări, crează dependenţa acestora de marile puteri şi impune cu necesitate intensificarea cooperării din regiune, pentru a permite accesul acestor ţări la dezvoltare, prin mărirea accesului la capital şi prin atenuarea riscurilor de ţară al investiţiilor. Totodată, cooperarea regională trebuie să vizeze măsuri de contracarare a acţiunilor ilegale din regiune, deoarece chiar dacă majoritatea acestora au fost până în prezent din domeniul contrabandei şi nu al terorismului sau al traficului cu arme de nimicire în masă şi nu au reprezentat ameninţări, ci mai degrabă riscuri în domeniul maritim, acest lucru nu trebuie să conducă la neglijarea securităţii maritime, la neglijarea pericolelor care pot viza navele comerciale şi facilităţile portuare din Marea Neagră şi în special din porturile româneşti.

Din păcate, deşi în acest moment există o multitudine de organizaţii, iniţiative, forumuri etc. care vizează regiunea Mării Negre, din care, mai mult sau mai puţin, fac parte cam aceleaşi ţări, între aceste organizaţii, nu există o colaborare, o “împărţire a sarcinilor”, astfel încât demersurile să nu fie redundante şi eforturile fiecăreia să conducă realmente la identificarea şi soluţionarea problemelor regionale şi la dezvoltarea economică  a zonei, prin găsirea celor mai bune soluţii şi multe demersuri se opresc la stadiul de recomandări, de reuniuni şi dezbateri care nu trec de faza de vorbe. Aici România ar putea avea un rol deosebit de important, preluând iniţiativa, implicându-se activ, generând acţiune. Totodată, pentru a permite dezvoltarea regiunii, România trebuie să facă eforturi de a atrage Uniunea Europeană în stabilirea unei viziuni coerente, a unei strategii integrate la Marea Neagră, care să permită democratizarea, creşterea prosperităţii zonei şi securizarea acesteia.

La nivelul local, noi, constănţenii, avem avantajul de a ne afla la malul Mării Negre. Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană această regiune a intrat cu atât mai mult în atenţia Occidentului şi a marilor puteri. NOI trebuie să fim primii beneficiari ai acestei atenţii, trebuie să fructificăm toate oportunităţile care se ivesc, trebuie să facem toate eforturile pentru a atrage către Constanţa investiţii, turişti, mărfuri, toate acestea însemnând locuri de muncă, dezvoltare economică, nivel de trai ridicat al locuitorilor Constanţei. Turismul litoral şi portul Constanţa trebuie să fie priorităţi locale pentru toţi cei care reprezintă Constanţa la nivelul local, central, european, internaţional.

Carol I spunea despre portul Constanţa că este “plămânul statului român”. În general, porturile sunt centre principale economice şi de ocupare a forţei de muncă, care determină dezvoltarea locală şi regională prin intermediul activităţilor din sectorul maritim cum sunt construcţia de nave moderne, brokerajul maritim, manipularea mărfurilor, serviciile portuare, pescuitul şi cercetarea marină. Pentru realizarea tuturor acestor deziderate, pentru dezvoltarea armonioasă a portului Constanţa şi a activităţilor portuare sunt necesare politici maritime coerente, care să permită echilibrarea numeroaselor presiuni făcute de fiecare factor interesat. De exemplu, investitorii au nevoie de protecţia investiţiilor lor şi de predictibiltate, operatorii au nevoie de infrastructură, cetăţenii au nevoie şi de locuri de muncă, dar şi de un mediu protejat, ceea ce conduce inerent la necesitatea unei bune planificări, a armonizării tuturor obiectivelor, uneori concurente, a flexibilităţii în luarea deciziilor.

Cadrul natural, plajele, Marea Neagră sunt suportul turismului pe litoral, factorul de atracţie principal al turiştilor. Punerea acestora în valoare trebuie să fie preocuparea constantă pentru cei ce lucrează în domeniu, iar folosirea eficientă a acestui tezaur natural pe o perioadă cât mai lungă, în interesul generaţiilor viitoare trebuie să fie un scop în sine. De aceea, valorificarea resurselor naturale trebuie să se facă în corelaţie cu obiectivele economice, sociale, dând substanţă obiectivelor strategice pe termen lung. Valorificarea resurselor naturale, în afara efectelor pozitive economic, social, generează şi externalităţi, din care cele negative trebuie gestionate cu grijă, astfel încât să se încadreze în obiectivele strategice şi să fie privite ca oportunităţi de afaceri: tratare ape uzate, valorificare/tratare deşeuri solide, reconstrucţia ecologică, operaţii de curăţenie şi igienizare etc. Echilibrul între turism şi integritatea factorilor de mediu trebuie să fie un factor comun pentru toate acţiunile ce se desfăşoară pentru dezvoltarea turismului pe litoral. Practic, conceptul care ar trebui să stea la baza elaborării unei strategii de dezvoltare a turismului pe litoralul românesc ar putea fi punerea în valoare a resurselor naturale ale litoralului românesc, într-un mod durabil pentru mediul înconjurător şi generaţiile viitoare.