Resursele de apă din România – relativ sărace şi distribuite neuniform

de Andreea Mihăescu

 

Dintr-un total de 134,6 miliarde metri cubi, resurse teoretice de apă, sunt utilizabili doar 40 de miliarde metri cubi.

Resursele de apă ale României sunt relativ sărace şi neuniform distribuite în timp şi spaţiu. Acestea însumează teoretic 134,6 mld mc (fiind constituite din apele de suprafaţă- râuri, lacuri, fluviul Dunărea – şi ape subterane), din care resursa utilizabilă, potrivit gradului de amenajare a bazinelor hidrografice este cca. 40 mld. mc. Resursele endogene specifice ale României raportate la populaţie sunt de 1.894 m³/an/loc, România fiind una din ţările cu cele mai scăzute resursele de apă din Europa, aşa cum rezultă din graficul alăturat.Dacă se iau în considerare şi resursele de apă exogene (care reprezintă aportul râurilor care se formează pe teritoriul altor ţări şi intră apoi pe teritoriul ţării noastre) – în cazul României Dunărea şi cursurile de apă din bazinul Siretului superior – de 170 km³/an, resursele totale de apă ale României se ridică la 212 km³/an. De aceea, România depinde în foarte mare măsură de resursele de apă venind din diferite ţări din amonte.

Potrivit directorului general al ANAR, David Csaba, aceste resurse de apă nu sunt în totalitate utilizabile. De aceea, spre deosebire de ţările din Europa de Vest şi de Nord, lipsa unor resurse suficiente de apă riscă să devină un factor limitativ al dezvoltării economice, dacă nu este promovată o politică strictă de utilizare raţională a apelor de către factorii responsabili. Din cauza regimului variabil al resurselor de apă din România , o parte din aceste resurse se scurg în perioadele de viitură, pe când, în perioadele secetoase, debitele scurse scad la valori foarte mici. Pentru a mări resursele utilizabile, ANAR ia măsuri de regularizare a debitelor prin lacuri de acumulare care să reţină debitele excendentare în perioadele ploioase, pentru a le face disponibile în perioadele secetoase.

Administraţia Naţională Apele Române (ANAR) are în vedere noi propuneri de amenajare a bazinelor hidrografice inclusiv prin realizarea de noi lacuri de acumulare – rezervoare de apă – cu scopul de a mări cantitatea de resursa de apă care poate fi utilizată de folosinţe, inclusiv capacităţile de stocare a volumelor de apă la viituri. Schemele directoare de amenajare şi planurile de management ale bazinelor hidrografice includ lucrările necesare pe termen scurt, mediu si lung, la care statul român va trebui să găsească resursele financiare necesare pentru realizarea acestora.

Iată de ce, anul acesta tema Zilei Mondiale a Apei (22 martie 2011) – “Apă pentru oraşe. Răspunsuri la provocările urbane” – face referire la managementul apei în zonele urbane care înseamnă, pe de o parte, asigurarea infrastructurii de apă potabilă, respectiv apă uzată, iar, pe de altă parte, controlul poluării şi prevenirea inundaţiilor, printr-o bună colaborare între specialişti şi autorităţile locale.

 

De multe ori, controlul poluării şi prevenirea inundaţiilor în marile oraşe sunt condiţionate de modul de dimensionare şi modernizare a infrastructurii de apă şi apă uzată, capabilă să facă faţă fenomenelor extreme şi să asigure gestionarea cantitativă şi calitativă a resursei de apă.

“Investiţiile în infrastructura de apărare a inundaţiilor trebuie accelerate. Investiţii importante ca acumularea Paşcani, pe râul Siret, Cosmeşti, pe râul Siret, la Hoghiz, pe râul Olt, canalul Siret-Bărăgan trebuie să fie finalizate, într-un orizont de timp relativ scurt, ţinând cont şi de condiţiile de mediu actuale” – a subliniat David Csaba, în mesajul său, transmis, cu prilejul Zilei Mondiale a Apei.

 

Din cele 386 obiective de investiţii aflate în derulare în anul 2010, 339 sunt lucrări pentru apărarea împotriva inundaţiilor, 37 sunt obiective pentru surse de alimentare cu apă şi 10 sunt pentru protecţia mediului. În anul 2010 au fost investite fonduri, alocate de la bugetul de stat, credite externe – BDCE şi Fondul pentru mediu, în valoare totală de 200 mil euro, fapt ce a dus la finalizarea si recepţionarea unui număr total de 37 obiective de investiţii. Astfel au fost puse în funcţiune următoarele capacităţi:

– regularizări, reprofilări de albie            – 135,775 km

– apărări şi consolidări de mal                 –  67,619 km

– diguri                                                      –  17,758 km

– supraînălţare, refacere de diguri          –  70,567 km

– zid de sprijin, subzidiri                           –  3,805 km

– epiuri, căderi, praguri de fund              –  124 buc.

 

“Experienţa anului trecut,cu tipul acesta de viituri rapide şi scurgeri importante de pe versanţi, ne-au demonstrat faptul că efectul schimbărilor climatice se resimte printr-o creştere în intensitate şi în frecvenţă a fenomenelor extreme şi, în consecinţă, nici o zonă nu mai este ferită în totalitate. Astfel de fenomene au generat în anul 2010, în Moldova, dar şi în judeţele Maramureş, Sălaj, Caraş-Severin, Constanţa, Harghita, Covasna, Dâmboviţa, viituri rapide (flash flood) cu efecte greu de controlat, precum şi inundaţii cu debite foarte mari ce pot apărea din ce în ce mai des. De aceea, oamenii trebuie să înţeleagă faptul că inundaţiile sunt un fenomen natural şi efectele lor nu pot fi eliminate nicăieri în lume, ci doar diminuate.”, a conchis directorul general al ANAR.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.