Registrul internaţional român al navelor maritime debutează sub bune auspicii

prof. Dan Mihăescu

Un act normativ aprobat de Guvernul României, anul trecut, la sfârşitul lunii august, OG 19/ 2012, privind transportul maritim şi pe căile navigabile interioare, produce efecte benefice chiar înainte ca legea votată de Parlamentul României, pe 14 martie 2013, pentru intrarea în vigoare a acestei ordonanţe de guvern, să fie promulgată de preşedintele României.

Se întâmplă astfel că după 16 ani, prin completarea şi modernizarea legislaţiei navale româneşti, vom înmatricula sub pavilion românesc, în următoarele două trei zile, prima navă deţinută de un armator german – port containerul “Hispania”, de 21. 000 tdw.

Acest lucru a fost posibil prin reintroducerea în legislaţia română a prevederii privind înfiinţarea Registrului internaţional al navelor maritime. Potrivit legii în vigoare dreptul de a arbora pvilionul românesc se acordă persoanelor fizice şi juridice străine, care au cetăţenia UE sau aparţin unui stat UE ori spaţiului economic european, cu domiciliul sau reşedinţa în România. De asemenea, legea actuală prevede că navele, pentru a primi dreptul de arborare a pavilionului românesc urmează procedurile pentru înmatriculare în Registrul internaţional maritim, ţinut de Autoritatea Navală Română. Cu alte cuvinte, practic Autoritatea Navală Română, ca instituţie în subordinea Ministerului Transporturilor, ţine registrele navelor maritime, atât pe cel naţional cât şi internaţional şi pentru navele de pescuit şi administrează regimul pavilionului naţional care se acordă acestor nave, în numele statului român.

Intenţia lăudabilă şi meritorie a Ministerului Transporturilor, de creare a cadrului legislativ pentru atragerea navelor maritime ale armatorilor străini, sub pavilion românesc, este justificată de altfel în expunerea de motive ce a stat în spatele actului normativ. Ca efect imediat s-a urmărit: “(…) creşterea nivelului de reprezentare a statului român pe mările şi oceanele lumii (…), un impact pozitiv asupra bugetului de stat consolidat, (…) creştrea nivelului de protecţie socială şi a locurilor de muncă pe nave sub pavilion românesc, pentru personalul navigant (…)”.

Ca să aibă efect, legea în sine, dincolo de expunerea de motive ar fi trebuit să fie susţinută şi alte acte normative şi prevederi legislative conexe care să creeze cadrul juridic atractiv pentru armatorii străini dar şi prevederi imperative pentru angajarea navigatorilor români, tot după modelul statelor europene. Dar din păcate aceste prevederi, care să facă viabil, atractiv şi eficient economic, Registrul internaţional român al navelor maritime, lipsesc deocamdată.

 

Mai mult, reprezentanţii Sindicatului Liber al Navigatorilor (SLN), confirmă că au fost consultaţi în elaborarea noii legislaţii dar că nimic din ceea ce au sugerat în discuţiile cu reprezentantul ministerului, nu a fost preluat, atfel încât să de regăsească minime facilităţi de angajare a navigatorilor români, la bordul vaselor străine înmatriculate sub pavilion românesc. Cât despre reprezentanţii armatorilor români, ei spun că au aflat despre modificarera legii pavilionului naţional, doar din presă.

Pentru punerea în practică a noii facilităţi de acordare a pavilionului românesc navelor străine, iniţiatorii actului normativ au căutat soluţii în statele cu o pondere semificativă, pe plan european, a flotei maritime comerciale, deci acolo unde există şi potenţiali clienţi. Încă pe data de 8 august 2012, Autoritatea Navală Română a publicat, în Registrul Oficial al Uniunii Europene, oferta de contractare a activităţii de agenţie pentru intermedierea serviciilor de acordare dreptului de arborare a pavionului internaţional românesc (http://ted.europa.eu/udl?uri=TED:NOTICE:255911-2012:TEXT:EN:HTML&src=0&tabId=1). Anticipân şi excedând, după cum pare, cadrul legal, ce urma să fie aprobat ulterior datei publicării, anunţul face referire, între altele, la faptul că: “Guvernul României şi organismele sale legislative, stabilesc cadrul juridic ce permit statului român să încredinţeze unei firme private în caliatate de contractor să intermedieze servicii de atragere a navelor străine sub pavilion român. În schimbul acestor servicii, contractorul privat primeşte dreptul exclusiv de încasare a taxelor utilizatorilor, etc. de la persoane fizice sau juridice care deţin navele înregistrate. Prin acest anunţ, Autoritatea Navală Română intenţionează să acorde un contract de agenţie exclusiv, pentru o perioadă de 30 de ani…”

Până una alta, vestea bună este că pe internet a apărut deja un website care se prezintă drept Administraţia Română a pavilionului maritim internaţional http://eu-registry.com/.

Cu alte cuvinte Registrului internaţional român al navelor maritime a început să funcţioneze deja în mediul virtual putând să înmatriculeze şi să emită documente de navigabilitate atât pentru armatori cât şi pentru nave, sub auspiciile pavilionului internaţional al României.

Informaţia, deşi nu a fost dată publicităţii de autorităţile române este publică pe internet, domeniul web fiind deţinut şi administrat de compania RIFA Deutchland GmbH, cu sediul în Hamburg, Klopstockstrasse 1, 22765.

RIFA este de fapt acronimul englezesc de la Romanian International Flag Administration, iar sediul social şi cel operaţional regional al firmei, care ne anunţă că administrează pavilionul maritim internaţional al României, este în oraşul german Hamburg, asociaţii fiind Albrecht Gundermann şi  Jörg Molzahn.

Potrivit declaraţiei de intenţie, RIFA s-a constituit pentru a oferi o garanţie suplimentară în evaluarea şi cotarea navelor ce vor fi înscrise în Registrul Naval Internaţional al României instituţie care administrează Pavilionul Maritim Internaţional al României.

Din simpla vizualizare a categoriilor siteului se înţelege că RIFA funcţionează deja şi operează tarife pentru înmatricularea navelor şi pentru serviciile conexe practicate pentru companii şi personalul navigant. De asemenea compania se recomandă a fi furnizoare de servicii extrem de operative, 24 de ore pe zi, în fiecare zi a săptămânii, timp de 365 de zile pe an, în orice punc de pe glob, cu ajutorul propriului sistem informatic de operare OASYS.

Legat de serviciile de înmatriculare a navelor, cu titlu permanent, sau a celor aflate în sistem bare-boat şi charter, RIFA face trimitere directă la cerinţele şi formularele cu antet propriu ale Ministerului Tranmsporturilor şi Autorităţii Navale Române.

O ultimă recomandare transmisă armatorilor care vor să-şi înmatriculeze navele sub Pavilionul Maritim Internaţional al României face trimitere la înfiinţarea unor societăţi comerciale cu răspundere litimitată (SRL) conform legii româneşti, doar că doritprii sunt sfătuiţi să lucreze cu dr. Jan-Thiess Heitmann, prin compania RCR-Service GmbH.