Radu Culea

de Teodor Dumitru

Nu era în toată Valea *
Un mai mare mincinos.
Pentru asta, Radu Culea
E celebru şi faimos !
* Valea Carasu

 

CAPITULAREA  LUI   STALIN

 

Eram în răzbelu- ăl mare, pe frontul rusesc… Toamna lui paj’doi. Intrasem în ruşi ca- n brânză. Noi- pe- o parte, nemţii – pe- o parte… Unitatea mea de artilerie înainta zi de zi. Trăgeam o zi, înaintam apoi trei, şi tot aşa până la Cotu’ Donului, unde ni se înfundă… Speriat de ofensiva noastră, Stalin adusese forţe puternice pe malul de nord al Donului. Sute de tunuri erau aşezate ca la expoziţie. Atunci începu lupta noastră aprigă a artileriştilor. Aşezaţi de- o parte şi de alta a Donului, învolburat de ploile toamnei târzii, nici ruşii, nici noi nu aveam curaj să trecem râul. Timp de o lună avea să dureze aceasta bătălie îndârjită.
Enervat de dârzenia noastră, Stalin şi- a trimis cazacii, să ne mai rărească… Ăştia, draci împieliţaţi, domnule, treceau iute, pe furiş râul şi te trezeai cu ei în tabără, ucigând în stânga şi în dreapta tot ce apucau. La început treceau înot, dar luam mitraliera şi îi seceram ca pe nişte ciori. Apoi veneau, ai dracu’, pe sub apă cu tulpini de stuf în gură. Mai târziu, când a venit îngheţul, se târau noaptea pe gheaţă şi îi luam la ochit cu grenadele, de- i băgam iute la congelat… Într-o noapte înstelată şi geroasă, mă trezii din somn cu unul deasupra mea, râzând cu gura până la urechi, cu un hârâit ciudat. Îi văzui dinţii stricaţi şi mustăţile lungi pînă la piept, de care îl şi apucai, îl răsucii aşa cum ştiu eu şi îl aruncai cu capu- n ceaunul de ciorbă ce fierbea alături. Cum în măna dreaptă aveam baioneta – că aşa dormeam mereu, cu ea sub manta- îi şi retezai din cot mîna în care ţinea revolverul. Când mă uitai mai bine, ce să vezi dumneata?!, dracu ‘ îmi băuse sticla de ţuică pe care o aveam în raniţă şi, ameţit de ea, îl apucase râsul la gândul cum o să mă omoare. Aşa că, ţuica m- a salvat, măi fraţilor !
O săptămână şi ceva a tot stat pe- acolo mâna cazacului, timp în care noi luptam- luptam până când am cam terminat proviziile de alimente, că eram blocaţi, încercuiţi.Mă uitam la bieţii camarazi cum căutau să mănânce radacini de pomi… M- au apucat deodată dracii şi am luat mâna cazacului, am înfipt- o într-un cârlig cu funie, am vârât- o într-o copcă în râu şi am legat funia de tunul meu. Noaptea, când dădui să mă întind şi eu puţin , auzii deodată  hodoronc- tronc- tronc ! Mă uit în stânga- nimic! Mă uit în dreapta- nimic! Când mă uit mai bine, ce să vezi dumneata ?! Tunul o luase la vale spre râu şi se proptise în gura copcii…
Luai repede patru cai şi îi înhămai la tun şi începurăm să tragem cu toţii la deal.Deodată funia se- ntinse ţambal şi caii dădură speriaţi înapoi. Ce să vezi dumneata ?! Peştele prins în cârlig nu putea ieşi pe gaura copcii…Dădui caii de dârlogi mai înapoi, spărsei gheaţa cu două- trei grenade şi ne apucarăm iar de tras cu toţi camarazii, măi fraţilor. Pănă şi ruşii se uitau uimiţi de pe malul celălalt. Ce să vezi dumneata ?! Ieşi din apă o dihanie de somn, măi tată, cât toate zilele, cu mâna cazacului în gură…
Somn rusesc, băi fraţilor, maaaaare, nu ca ai noştrii… Aproape o săptămână au mâncat din el camarazii…
Până să terminăm noi somnul, unde se puseră, parcă de ciudă, ruşii pe o bubuială, de nu se mai vedea om cu om. Mureau camarazii mei pe capete.
– Daţi- mi , bă, muniţie că nu mai am, strigam eu ca un descreierat, fără să- mi răspundă nimeni.
Mă uit in stânga – niciun camarad. Mă uit în dreapta – nimic ! Toţi camarazii mei erau una cu pământul…Atunci m- au apucat toţi dracii ! Am strâns , de furie, toate tunurile la un loc, le- am apropiat ţevile, le-am umplut- ochi pe toate cu muniţie şi am început să trag într- una ca nebunu’: Vau- vaaau, vau- vaaau, vau- vaaau, timp de câteva ore, până am terminat toată muniţia. Mă- sa- n cur, ori la bal, ori la spital ! Am căzut istovit de oboseală şi cum îmi dregeam eu răsuflarea, auzii o strigătură- depărtare:
– Gaspadin Culeaaaa !!! Gaspadin Culeaaaaa!!!
Ma uit mai bine şi… ce să vezi dumneata ?!  Prin fumăraia din depărtare abia se zărea fluturând un maaare steag alb în aer.
– Gaspadin Culeaaaa !!! Nea Culeaaaa !!! Nu mai trage ! Ne predăăm ! Sunt eu, Staaalin !!! …

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.