PRIMUL ROMÂN, MEMBRU AL CLUBULUI NAUTIC ROMÂN, ÎN TRAVERSARE SOLITARĂ A ATLANTICULUI

 

Narcis GAIDARGIU ●

Dorel Nacou – Alo!

Narcis G.       – Alo!

D.N. – Narcis la telefon?

N.G. – Salut, da, Narcis sunt! Dorel?

– Salut, da, da, sunt Dorel! Am văzut că ai încercat să mă suni ieri.

– Da, am încercat.

– Eu am fost cam ocupat azi dimineață și telefonul l-am pus la încărcat și acum am văzut.

– Da, mi-a spus Dan Mihăescu că lucrezi la ambarcațiune, o pregătești pentru traversadă și m-am gândit că poate ești băgat la lucru și ai închis telefonul sau nu ai semnal.

– Nu, nu l-am închis, l-am băgat însă la încărcat.

– Mă bucur tare mult să te aud, Dorel.

– Super, la fel, îmi face și mie o imensă plăcere să pot colabora cu voi.

– Exact, la fel și nouă. Te-a sunat aseară Ionuț Iancu?

– Da, l-am avut la telefon și mi-o zis că o să treacă pe aici astăzi sau mâine.

– Am vorbit și eu cu el, mi-a spus și mie asta. Te-am întrebat și în email,  vreau să-mi spui dacă ai nevoie de ceva, Ionuț este acolo, te poate ajuta. El este reprezentantul nostru, „Ambasador Sportiv” al Clubului Nautic Român în Insulele Canare. Așa cum mi-a spus și Ionuț să-ți transmit, dacă ai nevoie de sudură, lăcătușerie, mecanică, croitorie pentru velatura…

– O să văd cu el, poate vela aia mare, că s-o rupt la nivel de catarg …  în varful catargului… am băgat-o aici într-o velărie, dar a debordat oleacă și, nu stiu, dar ce mi-au făcut sunt lucruri care nu-mi convin … dacă vine Ionuț și poate, să vorbesc cu el, mai este o velărie în nordul insulei, unde s-o duc.

– În nordul insulei, deci e aproape de Las Palmas?!

– Da, e aproape, că nu-i chiar așa de mare insula si am să vorbesc cu el dacă cei de aici nu or să reușească să mi-o repare, o să vorbesc cu Ionuț ca s-o duc în altă parte.

– Exact! Vezi dacă mai ai și alte probleme. Ionuț, cu ce poate, te va ajuta.

– E super! Mulțumesc! Narcis, articolul pe care îl faci în Magazin Nautic mă ajută foarte mult, pentru că vreau pe viitor sa fac un alt proiect, pentru o altă cursă.

– Când asta?

– Cursele astea, Mini Transat, sunt odată la doi ani, dar în fiecare an sunt curse pe alte clase de ambarcațiuni. Aș vrea să mai fac odată, peste doi ani cursa asta. Mini Transat este cu bărci de 6 metri jumate,  3 metri de largi, cu un catarg de 12 metri și au o portanță de 150 mp de velă cu vântul din spate. Eu mi-am cumpărat o barcă mai veche oleacă, pe care am restaurat-o, am pus-o la punct și, ce să zic, acum sunt bărci noi mai competente și, aș vrea să fac un proiect cu România pe viitor, să găsesc un parteneriat cu ceva industrial sau cu o bancă ce ar dori să-mi susțină proiectul.

– Pentru ce fel de ambarcațiune, ce clasă, ce lungime?

– Păi, tot la clasa asta, este prototip, dar toate ambarcațiunile au aceeași lungime si lățime.

– Deci, tot clasa Mini 6,5 metri.

– Da! Tot la aceeași clasă. Eu aș vrea să fac acest proiect, dacă ar fi posibil, cu un partener din România, pentru că ar fi frumos ca și România să fie reprezentată la evenimentele astea. În calendarul de curse de la clasa Mini au un program care este destul de incărcat, în fiecare an au zece regate de făcut, sunt regate care se fac în dublu (n.n. echipaj de doi) și ar fi bine să reprezentăm România la aceste evenimente, care au o expunere foarte puternică,mai ales că la anul sărbătorim centenarul.

– Dorel, am văzut că în anii trecuți ai participat la curse cu echipaj de dublu, cât și curse solitare.

– Am facut MiniFastNet-ul, după aceea Marseille-Alexandrie (Egipt), clasa Mini au un program în Mediterana și un alt program în Atlantic. Am făcut toate calificările în Mediterana si anul ăsta am făcut două curse în Atlantic.

– Am văzut ca ai participat și la Gran Premio D’Italie în 2014, Mini Golfe în 2015, Mini Barcelona, 2016, Mini Max în 2007, cu clasificări onorante, unele din etape le-ai câștigat.

 

 

– Acum, în cursa aceasta, în prima etapă am plecat din La Rochelle din Franta, până în Las Palmas, iar pe 1 noiembrie plecăm în traversarea Atlanticului din Las Palmas în Le Marin din insula Martinica din Antilele Mici, situate între Marea Caraibilor si Atlantic.

– Dorel, spune-mi, te rog, acum ești angajat in regata transatlantică solitară Mini Transat 2017 La Boulangere, în care participi cu iXblue Vamonos. În ce an este construită ambarcațiunea ta?

– In 2002 este construită.

– Yachtul este al tău ?!

– Da, l-am cumpărat cu un coleg, după care i-am cumpărat părțile în 2015. Până în 2015 mi-a lipsit o parte din buget.

– Am văzut că ai lansat o aplicație de finanțare pe un site web, soldată cu insucces, aveai nevoie de 13.000 euro pentru velatura nouă si 5.000 pentru o celulă electrică, dar ai reușit să strângi donații de doar 1.700. Cum ai rezolvat această problemă?

– Da, am rezolvat-o, am fost la bancă și am făcut un credit, ca să completez. Campania de finanțare n-a fost de succes.

–  Un credit pe care practic îl plătești tot din resurse proprii!?

– Da, da! Dar m-au ajutat de la muncă cu o sumă de 20.000 de euro, deci mi-au cumpărat patru vele noi si celula electrica.

– Deci, te-au ajutat și cei din managementul șantierului naval iXblue din Marsilia, unde lucrezi ca marangoz!?

– Da, șantierul iXblue este situat intr-un orasel mititel lângă Marsilia, se numește La Ciotat. (http://www.beatsloop.com/video/x5xrf5e)

– Am văzut că în baza rezultatelor obţinute de tine în regatele precedente ți-a fost conferit dreptul unui loc de parcare în Portul Marsilia pentru ambarcațiunea ta iXblue Vamonos, ca o recompensă pentru performanţle sportive şi promovarea oraşului-port.

– Da, m-au ajutat foarte mult, mi-au dat loc de parcare gratuit, am negociat cu ei ca pentru rezultatele mele în curse să țin barca gratuit, e un ajutor deloc neglijabil, locurile în port costă scump acolo.

– Dorel, am văzut că in timpul acestei curse Mini Transat ai avut probleme cu velatura. Din ce material sunt confecționate velele?

– Velele sunt din carbon și au o membrana de plastic peste fibră.

– Ambarcațiunea am ințeles că – de curând – ai refurbișat-o, în ce an ai făcut manopera asta?

– În 2014.

– Până acum, cât ai investit în barcă?

– Barca am cumpărat-o de ocazie cu 24.000 euro, jumate-jumate cu colegul.

– Am mai băgat, cei de la muncă m-au ajutat cu 20.000 euro, am cumpărat patru vele, adică doua plate si două spinnakere, astea m-au costat 14.000 de euro, iar pila, celula de combustibil m-o costat 5.000 de euro. Ei, dar după aia, oricum, ambarcațiunea dacă o vând nu am să reușesc să obțin un pret încât să-mi recuperez tot ce am investit în ea, dupa aceea e un preț de marché (piață) la care se vinde, dar scopul meu este să fac cursa asta si să ajung în partea cealalata (n.n. „a Atlanticului”) ca să mi se deschidă și alte porți, să reușesc să fac un proiect mai ambițios după aceea.

– Dorel, iți doresc să izbândești în ce ți-ai propus! Bun, spune-mi, te rog, coca ambarcațiunii tale prototip, din ce este confecționată?

– Din carbon, știi, la Mini Transat sunt două categorii de veliere, de serie și prototip. Ambarcațiunea mea e un prototip. Astea de serie sunt toate din fibră de sticlă, sunt din poliester, cu catarg de aluminiu si chilă fixă. Prototipurile au chilă pendulară, balast, derivoare frontal-laterale și mai sunt altele pe aripă portantă (n.n. hydrofoil), cele ale căror parte imersată se ridică la suprafața apei și au două derivoare laterale reglabile, care ies vreo 3 metri când au vântul dintr-o parte și schimbă centrul de greutate al bărcii. Astea cu foil sunt tot în clasa Mini, exact aceeasi cocă au, dar nu sunt performante când au vantul din spate sau din față, trebuie numai dintr-o parte. Este unul printre noi, care acum a terminat etapa pe locul 14.

 

■ ■ ■ ??  ■ ■ ■ ?  ■ ■ ■ ?

 

– Am vazut că există și surfuri cu foil.

– Da, exact, lucrează pe același principiu.

– Spune-mi, te rog, pentru orientare ce aparatură folosești?

– Aici totul este limitat, organizatorii vor cursa asta să rămână accesibilă la toată lumea, nu vor să bage electronică multă, care costă foarte mult. Navigăm cu hărți maritime de hârtie, avem un GPS, dar unul care dă numai ruta pe care trebuie s-o facem, nu e GPS cu cartografie electronică, iți dă doar coordonatele și ruta ideală pe care s-o faci cu compasul magnetic. Mai am un giropilot cu ecran, care iți dă viteza ta, a vântului, direcția vântului și comandă pilotul (n.n. cârma). Eu am un pilot hidraulic. Mai am un microradar care îmi arată vapoarele din jurul meu și să securizez ruta pe care o fac.

– Am văzut ca ai voie, conform regulamentului de cursă, până la 6 ore de somn în 24 de ore. Cum negociezi pasajele de somn și cum navigi?

– Încerc să dorm 4 ore din 24. Fac somn fracționat noaptea, câte 20 de minute. Sunt perioade unde nu poți să dormi, ești obligat să stai 8-10 ore la bară. De exemplu, de-acuma, în Transat ai vântul din spate tot timpul, vom merge foarte repede, cu 10 noduri, iar dacă am valul din spate merg până la 20 de noduri.

– Te cred, de obicei vântul din spate aduce și valul din spate și nu prea e comod din cauza tangajului pronunțat.

– Nu prea navigăm cu vântul din spate, cel mai confortabil este când ai vântul între 130 până la 15o de grade. Când îl ai la 180 nu prea e confortabil, pentru că poti sa ampanezi, să treacă velele pe partea ailaltă și după aia ești în „faute panne”.

– Unele dintre cele mai frecvente accidente din sportul ăsta sunt cele în care verga mătură puntea dintr-un bord în altul, măturând și membrii echipajului.

– Navigatul cu vântul din bord între 130-150 de grade face sa și navigi în zigzag față de trasa ideală, tocmai ca să prinzi vântul, nu-i așa?

– Da, exact. Pentru a doua etapă o să coborâm până aproape de Capul Verde, pe coasta Mauritaniei, ca să prindem vânt favorabil, deci … după aceea plecăm în traversada către Le Marin.

– Aș vrea să revenim la plecarea ta din La Rochelle, Dorel; după ce ai trecut de golful Biscaya, am văzut că ai luat-o pe la vest de capul Finisterre, pe o rută mai îndepărtată de trasa ideală și alta decât cea pe care au abordat-o ceilalți competitori. Care a fost cauza?

– Cauza a fost că meteorul anunța vânt foarte puternic în capul Finisterre și acolo este un culoar pentru navele comerciale, o zonă unde este interzisă navigația navelor cum este a mea. Aveam posibilitatea să trec ori în interior, ori în exterior, iar marea e cam agitată acolo și …

– Și ai preferat să ieși mai la larg, spre vest …?

– Eeei, de-acolo am făcut prostia, după aceea m-am recalat, trebuia să mă duc în vest până la insula Madeira, vântul a fost tot timpul regulat în partea aceea. După Finisterre am căzut înspre Portugalia și era vântul cam slab acolo.

– Ai dreptate, acolo am văzut că ți-a scăzut viteza, iar cu ocolirea de la capul Finisterre ai pierdut aproape o zi, cum am văzut  din grafice.

– Am pierdut cam vreo 60 de mile acolo.

– Ce vârfuri de viteză ai atins în etapa asta?

– Am atins 14 noduri.

– După ce ai ajuns pe coasta marocană, te-ai apropiat de trasa ideală, dar poate prea mult de uscat. Primii doi din frunte au venit totuși mai la vest.

– Da, iarăși meteorul dădea vânt puternic din nord-est, dinspre Maroc și m-am gândit să profit oleacă, dar, nu, nu, n-o fost bine, n-o fost vantul la rendez-vous (n.n. la punctul de intâlnire scontat).

– Au fost porțiuni de traseu cu vânt și valuri puternice? Ai avut probleme din cauza asta?

– Nu, doar la capul Finisterre am avut 30 de noduri de vânt, după aceea s-a calmat.

– Am avut probleme cu spinnakerul că nu le-am surfilat, le-am făcut noi și, cum am avut mult de muncă, am zis că o sa le fac pe mare și, de aceea, de fiecare dată când antoalam spinnakerul trebuia să tai 20 de centimetri din saulă. Dacă se rupe saula, iți face un nod acolo sus, în scripeții din vârful catargului și nu mai poți să affalezi (n.n. cobori) velele.

– În afară de vela de care mi-ai spus că s-a rupt sus la catarg, ai mai avut alte probleme tehnice?

– Nu, în rest totul a funcționat foarte bine.

– Îmi spuneai că nu ai raționalizat prea bine rezerva de apă potabilă. Care a fost cauza?

– Am luat apă potabilă pentru maxim 10 zile. În ultimele zile am făcut puțină economie ca s-o scot la capat.

– Știi, Dorel, primul lucru pe care mi l-a spus Ionuț, fără să știe ce s-a întâmplat, a fost că iți va aduce la navă o provizie de apă și fructe pentru traversadă.

– E super, mulțumesc! Mâncare mi-am luat liofilizată. Am să-mi iau mâncare proaspătă pentru primele câteva zile ale etapei a doua.

– Ești aproape cosmonaut acolo pe navă.

– Da, aproape. E mai ușor de preparat, în interior am numai un reșou cu butelie de camping, pentru încălzit apa, nu am aragaz cu cuptor, nimic altceva.

– În perioadele când nu ai vânt deloc, când nu se poate mișca yachtul, poți să întinzi sculele pentru prins pește?

– Am material de pescuit, dar și când nu este vânt, velierele astea trebuie să le faci să meargă. Materialul de pescuit este și material de securitate, dacă ai rupt catargul, nu mai poți avansa, rămâi fără mâncare, să poți pescui. În rest, și când nu este vânt, trebuie să te lupți să faci să meargă velierul. Cel mai greu este să le faci să meargă când nu ai vânt sau când ai vânt prea mult. Într-un vânt mediu e mult mai bine.

– Dorel, știu că ești obosit și ai multă treabă, dar întrebările mele sunt destinate nu pentru un singur articol, ci pentru trei, așa cum mi-am propus să scriu despre aventura ta.

– E super, Narcis, mulțumesc!

– Spune-mi, te rog, cât timp rămâneți in Le Marin, în Martinica și unde intenționezi să pleci de acolo? Rămâi în insulele Antile, mergi în Americi, ce faci în continuare?

– Nu, ajung în Martinica și după aceea mă întorc în Europa. Ambarcațiunile noastre, vine un cargou pus la dispoziție de organizatorii clasei, le îmbarcă pe toate.

– Cargoul se mai intoarce prin Las Palmas?

-Nu, urcă spre New York și de acolo face traversada înapoi spre La Rochelle. Curenții și vânturile în Oceanul Atlantic sunt complicate și de aceea, și acum, așteptăm în Las Palmas până la începutul lui noiembrie, să evităm cicloanele din zona vestică a Atlanticului.

– Da, la începutul lui noiembrie începe și anotimpul uscat în zona aceea, iar riscurile de furtuni violente sunt mult diminuate după 1 noiembrie. Ce faci după ce ajungi înapoi în Europa?

– Merg la munca. Cei de la șantier m-au lăsat să plec două luni în care sunt plătit cu salariul întreg, nu a fost nevoie să-mi iau concediu, e mai mult decat un simplu ajutor pe care mi l-au dat.

– Bine, tu știi ce treabă ai la șantier și, la cum te văd de hotărât și harnic, sunt convins că recuperezi și sarcinile de serviciu.

– Da, de fiecare dată când au fost lucrări în întârziere, am mers acolo unde m-au trimis și am adus lucrurile la zi.

– Mai ales că te-au finanțat și îi reprezinti, ești un motiv de mândrie pentru ei.

– Da, așa este. Pe de altă parte, Narcis, eu acolo la șantier aș vrea să îmi fac altă barcă mai performantă, am planurile, acolo sunt mașini alfanumerice de mare precizie, ei lucrează și pentru industria de război, pentru industria aerospațială, este un șantier foarte modern și performant. Mi-ar face o imensă plăcere dacă aș putea să fac asta în colaborare cu parteneri din România.

–  Ar putea fi o colaborare cu câștig pentru toate părțile implicate în proiect.

– Eu o să vin în România și la Clubul Nautic Român, ca să-mi iau licența în club.

– Noi i-am trimis lui Ionuț adeziunea ta la Clubul Nautic Român. Tot Ionuț o să iți aducă și baniera clubului, pe care o vei arbora la catarg.

– Mă bucur, e foarte bine, va multumesc.

– Dorel, am văzut că în evidența Mini Transat ești înregistrat ca skipper român, nu reprezinți Franța, ci România. (https://www.classemini.com/?mode=skippers&id_skipper=530)

– Exact, de aceea și vreau să fac următorul proiect cu parteneri din România. Până acum nu a mai fost niciun român care să fi participat la evenimentul ăsta. Sunt primul român care va traversa Atlanticul la un asemenea eveniment de mare anvergură, într-o cursă solitară.

– Dorel, aș dori să ținem legătura pe durata cursei sau acolo unde ajungi, pe Skype sau pe FaceBook Live, crezi că e posibil?

– În timpul traversării nu avem telefon, telefoanele trebuie să le predăm la plecarea în etapa, conform regulamentului de cursă, nu avem dreptul să avem telefon la bord. În timpul cursei nu putem comunica, dar poți accesa informațiile de pe situl de la clasă și de pe situl competiției. Când ajung în Martinica, o să te sun Narcis. Am o cameră cu care o să filmez și voi face fotografii.

– De-abia aștept noutățile de la tine, să le putem posta în premieră pe magazin-nautic.ro și nauticatv.ro, canalele media ale Clubului Nautic Român.

– Dorel, spune-mi te rog, ce te determină să iți dorești să fii membru al Clubului Nautic Român și să porți tricolorul românesc în această cursă solitară peste Atlantic?

– Narcis, mă determină în primul rând faptul că sunt român și vreau ca și România și Clubul Nautic Român să fie reprezentate la o competiție de asemenea nivel, pe viitor aș vrea să partajez experiența pe care mi-am făcut-o aici, să o împărtășesc tinerilor români care doresc să evolueze în acest minunat sport în cursele de larg și, așa cum am spus anterior, proiectele mele viitoare să aibe parteneri romani cu care să punem România pe harta acestor competiții de înalt nivel, cu o foarte importantă expunere în media internațională.

– Înteleg că ai proiecte concrete pe termen imediat, dar și lung, cât și o viziune pe măsură.

– Da, m-ar bucura, pentru că avem mare și în România, cursele în larg să facă parte din agenda Clubului Nautic Român. Putem organiza o traversadă a Mării Negre.

– Am credința că putem pune bazele unei colaborări reciproc avantajoase.

– Aș vrea să aduc barca în România la competiții, să o botezăm la club, sub pavilion românesc.

– Ar fi un pas firesc și de mare însemnătate.

– În urma experienței acumulate în regatele la care ai participat, amintind aici Marseille-Alexandria (Egipt), Mini Barcelona, Mini Golfe, Gran premio D’Italie, Mini Max, ai ajuns în acest moment din cariera ta sportivă când, se poate spune că traversarea Atlanticului în echipaj solitar este cursa vieții tale și a pasiunii tale duse la extrem indiferent de piedici. Ce așteptări ai de la această cursă, ce îți dorești?

– Ce îmi doresc, în primul rând să ajung în partea ailaltă și, cum îți spuneam mai înainte, să pot să montez alt proiect după aceea, să pot să-mi fac din acest sport o meserie, pentru că este pasionantă, în ciuda efortului, lipsurilor și singurătății din timpul cursei, mă face să mă simt liber și, nu în ultimul rând să organizez o academie de yachting pentru tinerii care vor să practice acest sport la un înalt nivel de performanță.

– O scurtă biografie a ta ar face ca lumea să te cunoască cu adevărat. Am găsit aceste cuvinte care te descriu astfel:  … „fără moșteniri de familie, fără să beneficieze de sprijin, departe de a fi crescut în puf, Dorel avansează cu umilință și perseverență, cu siguranța celui care a vânat primul urs la vârsta de 17 ani, acolo sus, în Munții Carpați”. Te recunoști în acest tablou? (https://www.dorel-nacou.com/qui-suis-je)

– Narcis, când eram foarte tânăr, părinții mei nu prea aveau cu ce să mă țină, tata era miner, nu prea aveam mijloace, eu în vacanță mă duceam să stau cu oile la stână.

– Unde era miner tatăl tău?

– La mina de la Leșu Ursului.

– Și ce s-a întâmplat la stână? Aveai 17 ani…

– Aveam probleme cu un urs care venea la oi și ne-a sfâșiat câteva. Venea și ziua, și noaptea. L-am prins într-un laț și l-am pușcat cu bâta. Când am ajuns la Marseille, nu a fost ușor, dar m-a atras foarte mult pasiunea pentru yachting și, exact așa am avansat, cu umilință și perseverență. Și când ești pe mare nu poți așa ușor să treci de obstacolele naturale…, numai cu umilință și perseverență.

– Am văzut că la șantier ești „charpentier de navire”, dulgher naval, marangoz. Când, cum ți-a apărut pasiunea pentru navigația de performanță?

– Când am ajuns în șantier, am cunoscut colegi care aveau ambarcațiuni și ei mi-au transmis virusul ăsta de a naviga, după aia am început să fac regatele de la Marseille împreună cu colegii, apoi am întâlnit un navigator care făcea curse în Le Figaro (n.n. Le Solitaire de Figaro) altă clasă de veliere. Și astea sunt profesionale, am navigat mult cu un navigator care se numește Jean-Paul Mouren ( https://www.facebook.com/jean.mouren ),  el m-o învățat să navig.

– Am aflat deci, cine este mentorul tău în navigația de performanță.

– Da, așa este, e mentorul meu. A câștigat în 2008 cursa Transat AG2R. (http://www.ladepeche.fr/article/2008/05/12/453461-transat-ag2r-victoire-de-pellecuer-mouren.html)

– Te văd un om foarte hotărât, ce te determină să nu renunți, să nu te declari învins și să mergi înainte tot timpul?

– Ambiția mă determină să nu rămân învins, dar după aia, totuși, trebuie să fiu foarte bine preparat, totul, orice, poate să se întâmple, se poate rupe ceva, se poate sparge sau fisura, dar uite, de exemplu mi-am luat de reparat rășină, carbon, am tot ce trebuie ca să pot să repar dacă …, dar oricum ar fi, am să ajung în partea ailaltă, mă înțelegi?

Simt cum își înghite lacrimile de emoție. Nu ne-am văzut niciodată, dar parcă ne cunoaștem de-o viață.

Am privit ceasul, trecuse mai bine de o oră de când vorbeam cu Dorel, parcă trecuseră minute. Câteva doar.

Îi înțeleg emoția și fac un efort să continuu interviul, dar ce spun?, ăsta deja nu mai era un interviu.

– Sunt convins că ai să ajungi cu bine.

– Da, oricum nu am cum să mă întorc (n.n. în Las Palmas), totul e să nu mă dau peste cap, să nu mă răstorn, să nu chavireze barca, … dacă chavirează, barca se umple de apă și n-ai ce să-i mai faci.

– Dorel, sunt convins că o să ajungi cu bine și o să ne vedem sănătoși la Constanța, la baza nautică din Techirghiol.

Râde, i-a revenit zâmbetul și încrederea. Știu că în zilele ce vor urma, când va fi singur între ape și cer, dialogul nostru de acum îi va fi de mare ajutor. Este și Ionuț acolo, urmează să se întâlnească amândoi, așa cum îl știu pe Ionuț, vor rămâne prieteni foarte buni.

Continuă…

– Știu, știu, … ce mă determină? Ce mă determină este ambiția să pot sa spun și eu că am făcut-o …

Facem amandoi o pauză, cred că amândoi căutăm șervețele să ne ștergem lacrimile pe care nu le lăsăm să iasă, doar suntem bărbați.

– Ce vis te animă cel mai mult, care este cel mai mare vis al tău și unde vrei să ajungi cu el?

Îmi răspunde cu aceeași umilință și perseverență. În orice fel l-aș întreba, deocamdată are un singur răspuns. Mentalul său este calat pe îndeplinirea unui singur țel. Toate celelalte vin numai după îndeplinirea lui.

– Visul meu este deja să ajung în partea cealaltă și după aia să fac alt proiect mai ambițios, tot în domeniul ăsta.

Este conștient că obiectivele pe termen lung și filozofiile trec toate prin furcile caudine ale îndeplinirii obiectivelor imediate, ale identificării mijloacelor cu care să fie realizate, surmontarea piedicilor iminente și evaluarea dură a rezultatelor comparativ cu presupunerile făcute si așteptările formulate. Bucla de răspuns, feedback pentru toată lumea, trebuie să fie scurtă. Foarte scurtă. Reacția promptă și eficace. Nu zice „hop!”, încă nu a sărit pârleazul de apă al Atlanticului. Știe că nu trebuie să mânie uriașul în mâna căruia va fi preț de mai multe zile.

– Dumnezeu să îți ajute, Dorel, navigatorii sunt întotdeauna între mare și Dumnezeu.

– Așa, așa este, când ești în mijlocul mării, ești ca un fir de nisip în mijlocul unui deșert, deși … deșertul încă-i mic față de dimensiunea apelor.

-Viața ta profesională, pasiunea mi le-ai spus, viața ta de familie cum decurge?

– Aah, viața mea de familie, uite, am un băiat de 13 ani, îl cheamă Victor, am fost în cuplu cu o franțuzoaică de origine italiană, ne-am separat, acum sunt in relație cu o franțuzoaică de origine spaniolă, se numește Christel.

– Mă bucur, să fiți fericiți și Victor să vă aducă bucurii. Ce mesaj dorești să le transmiți înainte de a pleca în traversadă?

Este emoționat, atent, alege cuvintele cu mare grijă.

– Ei cunosc deja și sunt bucuroși că particip la evenimentul ăsta, le trimit toată dragostea mea și le spun că îi iubesc foarte mult, mă bucur cu gândul la ei și cu nerăbdare să-i regăsesc.

– Îți mulțumesc pentru tot dialogul sincer pe care îl avem. Noi, Clubul Nautic, eu personal, suntem foarte mândri de tine, de așteptările și realizările tale, Dorel și de faptul că ești primul român și primul membru al Clubului Nautic Român angajat într-o traversare solitară a Oceanului Atlantic.

– Dacă nu aș fi luat legătura cu voi, aș fi fost cu foarte mare părere de rău și, de aceea și mie îmi face o enormă plăcere că am reușit să vă contactez. V-am contactat pe voi la Constanța pentru că Marea Neagră este la Constanța.

– Dorel, cu toată admirația, cu tot dragul vom fi aici la Constanța să te așteptăm, să ne vedem sănătoși. Spune-mi, te rog, ce mesaj ai pentru cei care ne urmăresc și pentru tinerii Clubului Nautic Român?

– Pentru cei care ne urmăresc, aș vrea ca într-o zi să poată ieși pe mare să navige, cum fac și eu, să poată profita de imensitatea mărilor și a oceanelor, să simtă ce formidabil este când ajungi la o destinație, într-un oraș al lumii, după ce ai voiajat pe mare. Clubului îi urez să fie dinamic, tinerilor Clubului Nautic Român le doresc să profite de aceste oportunități și de tot ce înseamnă când navigi pe ape cu o barcă cu pânze și să nu se limiteze numai la regatele costiere.

Narcis, eu am să te sun înainte de plecare. După aceea intri pe site și urmărești cursa în direct și cartografia parcursului. Eu o să încerc, o să fac tot posibilul să fac un rezultat mai bun. Vă mulțumesc  mult!

– Îți mulțumim, Dorel! Mă bucur pentru tot ce am discutat amândoi, te rog să mă suni oricând până pleci pe 1 noiembrie, Ionuț este lângă tine în apropiere, iar noi toți suntem cu tine pentru succesul tău.

Vreau să îți transmit îndemnul clubului, alăturat dorinței noastre maxime de izbândă pentru tine:

AMAT VICTORIA CURAM, Victoria Iubeste Efortul.

Îți dorim să ai vânt bun în pânze și să te întorci sănătos acasă.

– Doamne-ajută! Pe curând, Narcis!

!!! O ȘTIRE DE ULTIMĂ ORĂ SE CONFIRMĂ !!!

Operațiune în derulare în Las Palmas de Gran Canaria,

Astăzi, 22 oct 2017, în jurul orei locale 12 (GMT+1), ora 14 la Constanța, Dorel Nacou este invitat la un prânz festiv la reședința Ambasadorului Clubului Nautic Român în Insulele Canare, D-l Ionuț Iancu, cunoscut în Constanța, Mamaia drept Piratul căutat pentru calitate, iar în Las Palmas supranumit El Comandante. La aceeasi oră, la baza Clubului Nautic Român de pe malul lacului Techirghiol, în semn de solidaritate cu semenii din Las Palmas, vor sfârâi grătarele și se vor încrucișa paharele.

 

8 comentarii la „PRIMUL ROMÂN, MEMBRU AL CLUBULUI NAUTIC ROMÂN, ÎN TRAVERSARE SOLITARĂ A ATLANTICULUI

    • 23 octombrie 2017 la 16:31
      Permalink

      Mă bucur, e din lumea pe care o cunoașteți și în care v-ați format.

      Răspunde
  • 22 octombrie 2017 la 20:09
    Permalink

    Spectaculos! Felicitări maestre Narcis Gaidargiu!

    Răspunde
    • 23 octombrie 2017 la 16:33
      Permalink

      Vă mulțumesc, avem profesori buni la club.

      Răspunde
  • 22 octombrie 2017 la 21:58
    Permalink

    Dragă Dorel! Te-ai gândit, cândva, să revii în țară și să spui, ,,iaca fac ceea ce știu să fac!”?

    Răspunde
  • 24 octombrie 2017 la 23:14
    Permalink

    E UN DORIT INCEPUT ! FIE DE BINE !

    Răspunde
  • 26 octombrie 2017 la 18:12
    Permalink

    Omul asta face o isprava a dracului de grea.Sa dea Eol sa o duca la bun sfarsit.Am scris un articl despre asta.

    Răspunde
  • Pingback: Magazin Nautic | Conferință de presă cu yachtmanul Dorel Nacou

Lasă un răspuns la Stelian Marinescu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.