PIZZA MARINARILOR
IL Presidente Pizzeria Napoletana®, Constanța•
David GAIDARGIU•
Victor GAIDARGIU•
Utilizarea roșiei ca topping a fost inovația care a dus la o pâine plată cu numele de pizza. O vreme, după ce roșiile au fost aduse din America în Europa în secolul al XVI-lea, mulți europeni au crezut că sunt otrăvitoare, așa cum sunt și alte fructe ale familiei Solanaceae.
Până la sfârșitul secolului 18, devenise deja o obișnuință ca săracii din zona Napoli să adauge roșii la pâinea lor plată pe bază de drojdie. Așa a început povestea pizzei. Cu timpul, pizza a câștigat popularitate, devenind o atracție turistică, întrucât vizitatorii Napolelui s-au aventurat în zonele mai sărace ale orașului pentru a încerca această specialitate locală.
Astfel, în 1807 la Napoli existau deja 54 de pizzerii. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea numărul lor a crescut la 120.
În Napoli, alături de proprietarii de pizzerii, două alte personaje importante legate de comerțul cu pizza erau „pizzaiuolo ambulante”, care vindea pizza, dar nu o producea și vânzătorul de pizza „a oggi a otto”, care a producea pizza, pe care o și vindea, păstrând o parte din bani în schimbul unei plăți pentru munca prestată timp de o săptămână.
Rețeta pizzei marinara conține un topping generos de roșii, oregano, lentile de usturoi proaspăt și ulei de măsline extra virgin. Este numită „marinara” pentru că era în mod tradițional mâncarea preparată de „la marinara”, soția marinarului pescar, pentru soțul ei, când acesta se întorcea acasă de la partidele de pescuit din Golful Napoli.
În zilele bune, când pescarii veneau cu coșurile pline de pește și fructe de mare, acestea erau vândute în piețe sau direct pizzeriilor din oraș, uneori în schimbul unei pizza marinara, garnisită cu delicatese marine. Erau și zile mai puțin rodnice, când pescarii se întorceau cu coșurile goale. În virtutea bunelor relații pe care le aveau cu proprietarii de pizzerii, aceștia le preparau o pizza marinara simplă, de bază, fără pește sau fructe de mare, dar la fel de gustoasă.
Astăzi, în plus față de ingredientele de bază, sos de roșii, oregano, lentile de usturoi proaspăt și ulei de măsline extra virgin, am adăugat miez de nucă, parmezan ras, filé de anșoa, măsline verzi de Sicilia, măsline Kalamata, capere, peperoncini și busuioc proaspăt. Vă prezentăm aici rezultatul.
Vă rugăm să ne trimiteți fotografii ale reușitelor voastre pe pagina IL Presidente Group.
„Associazione Verace Pizza Napoletana – AVPN”, fondată în 1984, a stabilit regulile foarte stricte care trebuie respectate pentru o pizza napolitană autentică. Pizza trebuie coaptă într-un cuptor cu lemne, la 430-480°C, discul de aluat trebuie să fie întins manual și nu cu un sucitor sau alte mijloace mecanice, pizza trebuie să aibă un diametru de maxim 35 de centimetri, iar grosimea în centrul blatului să fie de cel mult 4 milimetri.
Vă invităm să-l vedeți la lucru pe Vito Iacopelli, Maestro Pizzaiolo & World champion pizza master.
AVPN selectează pizzerii din întreaga lume pentru a produce și răspândi filozofia și metoda „pizza napoletana verace”.
Aici poate fi consultat decalogul de recunoaștere a unei pizza napoletane autentice, la Associazione Verace Pizza Napoletana
Există multe pizzerii celebre în Napoli, unde se pot găsi aceste pizze tradiționale, precum IL Presidente, La Figlia del Presidente, IL Figlio del Presidente, O’Presidente, Da Michele, Port’Alba, Brandi, Di Matteo, Sorbillo, Rossopomodoro, Trianon sau Umberto. Majoritatea acestora se află pe Via dei Tribunali, în centrul istoric din Napoli.
Aceste pizzerii respectă standarde chiar mai stricte decât regulile specificate, majoritatea folosind doar roșii San Marzano cultivate pe versanții Muntelui Vesuviu, Fiordilatte d’Agerola și ulei extravirgin de măsline.
Multe dintre reguli rămân nescrise, moștenite dintr-o generație într-alta, unele fiind rezultate ale unor precepte adesea bazate pe superstiții, așa cum, de exemplu, în unele pizzerii toppingul de roșii se adaugă pe blatul de aluat doar în sensul acelor de ceasornic.
Foto: IL Presidente Pizzeria Napoletana®
Sursa film: YouTube