ONE WAY TICKET – oferta constantă a drumarilor români !

Emilian GRESSIANU

M-am repatriat de câțiva ani. Sunt inginer de construcţii civile, am terminat Facultatea de Construcții Civile și Agricole din București în 1973 și sunt licențiat profesional în două state din SUA, New York și New Jersey.

Este cunoscut în comunitatea proiectanților interesați că cea mai bună soluție în prevenţia accidentelor rutiere grave, în trafic, este evitarea obstacolelor de pe marginile șoselelor și îndulcirea sau chiar eliminarea pantelor de lângă carosabil. Printre aceste obstacole se număra pomii și stâlpii care mărginesc drumurile, străzile și șoselele.

De când am revenit în România, am observant că au loc foarte multe accidente rutiere, în urma coliziunilor frontale cu capetele de pod de pe marginea drumului. Aceste capete de pod sunt niște borduri cu înălțime variabilă între 10 și 40 cm, așezate la marginea unei platforme peste un șanț, construite pentru a facilita accesul în proprietățile cu poartă de intrare la șosea sau sunt poziționate la intersecții de drumuri pentru a lăsa să treacă apa care curge prin șanțuri, după ploaie sau la avaria unei conducte. Am întâlnit și cazuri în care, în spatele acestor podeţe, nu era nici o poartă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Am observat multe greșeli de proiectare sau execuție a unor mijloace de protecție sau lipsa lor totală. De exemplu, un vehicul aflat în viteză, scăpat într-un șanț înclinat de pe marginea unei șosele (multe dintre șanțuri fiind chiar betonate) nu se poate redirecționa pe carosabil și, inevitabil, se va opri doar într-un cap de pod. În marea lor majoritate, aceste borduri, din punct de vedere structural, nici nu sunt necesare.

 

 

 

 

 

 

 

 

Ce se poate face ?

Totul se reduce la folosirea unor elemente constructive și metode de utilizare a lor, pentru a redirecționa un vehicul scăpat de sub control și, mai ales, pentru a salva o viață de om.

O modalitate simplă de a reduce numărul accidentelor produse de colizionarea violentă cu capetele de pod, ar fi eliminarea acestora și folosirea unor grătare metalice sau din beton armat peste șanțul dintre podeţe sau în apropierea lor.

Mai jos, grătar din beton armat în Valea Calugărească, Prahova; se cunoaște, se poate, dar nu suntem consecvenți.

În dreapta, grătar metalic peste șanț în Valea Calugărească, Prahova; o inițiativă foarte bună, dar incompletă.

 

 

 

 

 

 

 

 

Alte soluţii constau în montarea dispozitivelor de protecție care, după posibilitatea de deformare pot fi rigide sau flexibile, decizia luându-se în funcție de distanța față de obstacolele ce mărginesc carosabilul, cât și de gradul de înclinare al pantelor din proximitatea acestuia.

Terminale de atac, cu cap rotunjit și lățit pentru mărirea suprafeței de impact, stâlp de lemn și dipozitiv de răsucire a grinzii de ghidare. Prin forfecarea zonei încastrate în pământ absoarbe energia loviturii:

 

 

 

 

 

 

 

Terminal evazat și ancorat într-un bloc de beton în poziție orizontală, care se poate mula pe fața autovehiculului. Se poate deforma câțiva zeci de metri până ajunge să oprească vehiculul aflat în mișcare.

 

 

 

 

 

 

 

 

Mai jos, schema deformării grinzii de ghidare a unui terminal de atac:

 

 

 

 

 

 

 

În plus, sunt foarte multe așa-zise „grinzi de protecţie” pe marginea șoselelor, la intersecția cu podeţe care traversează șoselele pe deasupra acestora şi care nu au nici cea mai mică măsură de semnalizare, capete de atac sau terminale, pentru redirectionarea unui vehicul. Şoferul nu are cum să observe, în timp ce rulează, capetele acestor bare ce pot deveni adevărate săgeți ucigaşe, în cazul autovehiculului scăpat de sub control. Aceste bare ar trebui să aibe la capete „terminale” sau „capete de atac” care să facă o trecere progresivă de la „ZERO PROTECȚIE!!!” la o grindă de protecție mult mai solidă, ca aceea de redirecționare, aşa cum am descris anterior.

 

 

 

 

 

 

 

 

Mi-amintesc un accident grav, mediatizat, în care o tânără din Constanța și-a pierdut un braţ, într-un astfel de accident rutier. Da, a fost despăgubită cu 1 million de euro, la Bruxelles, nici măcar în România, dar tot statul român a plătit, adică din banii noștri, ai românilor. Însă și mai dureros este faptul că autorităţile nu au luat nicio măsură ulterior, încât să nu se repete astfel de nenorociri. Probabil că este mai ieftin să plătim câte un milion de euro, decât să luăm măsuri pentru reducerea riscului de accidente. Mă întreb, dacă la noi nu are preț, cât se plătește la Bruxelles pentru viața unui om?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Studiile au arătat că cele mai frecvente scăpări de sub control ale autovehiculelor duc la coliziunea cu un astfel de cap de pod, cu o forță de 2.500 Kg, având vectorul orizontal, la un unghi de aproximativ 20 de grade față de axul șoselei, aproape perpendicular pe capul de pod.

 

 

 

 

 

 

 

 

În cazul obstacolelor care pot fi amplasate mai departe de carosabil, cum ar fi semnele de ciculaţie sau panourile indicatoare, se pot folosi buloane speciale de ancoraj în fundații, aşa numitele „Break-away Anchor Bolts”, care se foarfecă și cedează la impactul produs de un vehicul scăpat de sub control, astfel încât să se dărâme stâlpul, dar în niciun caz să moară pasagerii din maşină.

 

În dimineața zilei de 16 Octombrie 2017, pe șoseaua Pipera-Tunari, Ilfov, a murit un om, care probabil a adormit la volan și s-a lovit de stâlpul pasarelei. Dacă acest stâlp ar fi avut o măsură de protecție și ar fi fost situat într-o zonă mai îndepărtată de carosabil, vehiculul ar fi fost redirecționat pe carosabil și șoferul ar fi scăpat cu viață.

 

În anii 2015 și 2017, în aceeași curbă din comuna Merei, județul Buzău, au pierit doi tineri în urma coliziunilor rutiere cu un cap de pod. În fotografiile următoare se poate observa capul de pod aflat în exteriorul curbei, cât și detaliat.

 

 

 

 

 

 

 

 

Înțeleg că pierderile de vieţi omeneşti în accidente rutiere pot fi provocate de conducătorii auto și din neatenție ori poate, vinovați fiind de conducerea cu viteză excesivă, având o alcoolemie ridicată, adormind la volan sau pur și simplu din cauza unei defecțiuni mecanice. Personal, însă, nu pot accepta ca inginerii proiectanţi şi constructori sau administratorii de drum din neglijenţă, nepăsare, neștiință sau nepricepere, să condamne la moarte pe cineva, chiar dacă încalcă regulile, atât ale codului rutier, cât și ale bunului simț.

 

Accidentele în trafic continuă să se producă, dar partea dureroasă este că nu se întâmplă nimic pentru prevenirea lor. Nimic nou, nimic constructiv, nimic preventiv, de fiecare dată doar înfierarea șoferului, de obicei găsit vinovat şi matricea uzuală a comunicatelor de presă poliţieneşti “Şoferul nu și-a adaptat viteza la condițiile de drum” sau „pe fondul oboselii și/sau consumului de alcool, conducătorul auto nu a respectat … Se face vinovat de … și s-a luat măsura întocmirii unui dosar penal privind acuzația de … , pentru care riscă … ”. Adică, în afară de a-i indica pe morţi drept vinovaţi, în mod constant și perpetuu, nu se întâmplă nimic pentru creșterea gradului de siguranță pe șoselele patriei.

 

Arborii nu sunt îndepărtați, mai mult, sunt în continuare plantați, fără să existe în fața acestora grinzi de protecție și redirecționare a autovehiculelor, șanțurile care imobilizează și chiar răstoarnă autovehicule sau le ghidează spre bordurile mortale stau încremenite în aşteptarea victimelor, pantele abrupte de la marginea carosabilului rămân neacoperite cu grilaje, capetele de poduri rămân falnic ameninţătoare la adresa vieţii.

 

Crucile de pe marginea drumului, unde periodic sunt flori proaspete și arde câte-o lumînare aprinsă de rudele îndurerate de dispariția prematură a aproapelui, stau mărturie lângă capetele de pod criminale, în văzul comunității și al capilor unor autorități inerte, care cred că lor nu li se poate întâmpla o așa nenorocire.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nu pot să-mi închipui câți oameni trebuie să mai moară, sau cine, ce personalitate, ca să fie luată o decizie pentru a schimba aceste obiceiuri sau standarde de contrucţie ale șoselelor. Suntem convinși cu toții că nu se poate face ceva care să elimine complet accidentările grave și mortale. Și în România, la fel ca oriunde în lume, sunt foarte multe posibilități de salvare a vieții participanților la traficul auto, într-o manieră constructiv-preventivă.

 

Miniștrii vin și se duc, administratorii de drumuri vin și sunt demişi, primarii pleacă şi ei din funcţii, iar victimele accidentelor mortale, produse pe șosele, cauzate de efectul inerţiei în luarea hotărârilor adecvate ale decidenţilor, rămân cifre statistice.

 

Am participat la începutul anilor ’80 la un seminar ingineresc pe acest subiect. În  America și Canada, aceste măsuri de protecţie rutieră descrise, sunt implementate în procentaj foarte mare. Când am propus aici în țară metode de îmbunătățire, de cele mai multe ori mi s-a spus: „Aici e România, nu America”.

 

Acum câteva zile, aflându-mă la un ghişeu al Băncii Transilvania şi văitându-mă de birocrația formularelor solicitate, am fost apostrofat de casieră, răstindu-se la mine: „Nimeni și nici Banca Transilvania nu vă oprește să vă întoarceți în America, dacă nu vă convine situaţia la care sunteți expus”. Este adevărat că aducând cazul în atenția conducerii, administratorii sucursalei au avut o atitudine corectă, profesională. Sper ca și situațiile descrise aici, privind prevenția accidentelor din traficul auto, să atragă atenția unor reprezentanți ai autorităților române cu atribuții în domeniu, care să trateze această problemă corect și profesional.

 

Nu trebuie să uităm că astăzi, mașinile care circulă pe șoselele americane sunt la fel ca și cele care circulă pe șoselele din România. De aceea, măsurile luate pentru securitatea utilizatorilor de drumuri publice din România ar trebui să fie similare sau să se apropie – cât de cât – de standardele de siguranţă ale americanilor.

 

În  SUA a fost nevoie de un Program Federal pentru recomandări privind inspecția, evaluarea și  îmbunătățirea infrastructurii, în scopul asigurării siguranței rutiere, dar tot autorităţile locale au fost cele care au trebuit să se ocupe punctual și practic de această problemă.

 

Autoritățile din România nu au dispus până în prezent efectuarea unui studiu ori program local sau național pentru analizarea dispozitivelor existente și nicidecum conceperea unor dispozitive de protejare a vehiculelor, cât și a conducătorilor, motiv pentru care aceștia plătesc enorm și vor plăti în continuare pentru administrarea proastă a drumurilor și șoselelor.

 

Concluzionând, doresc ca forurile responsabile, să lupte pentru modificarea „STANDARDELOR” și a „obiceiurilor autorităților”, cât și prin acțiuni urgente de reeducare a populației.

 

În caz contrar, lipsa acestor măsuri reprezintă un mijloc de reducere a populației.

 

Mai jos, două exemple la categoria: „Așa NU!”

 

 

 

 

 

 

 

Aici, două exemple: „Așa DA!”

 

 

 

 

 

 

 

Foto: Emilian Gressianu, Clubul Nautic Român ©

9 comentarii la „ONE WAY TICKET – oferta constantă a drumarilor români !

  • 20 noiembrie 2017 la 7:21
    Permalink

    Dragă Emilian,
    Crezi că tot ce ai scris în acest articol nu este o evidență pentru multi români? La un moment a existat o decizie de a taia copacii de pe marginea șoselei între Valul lui Traian și Constanța. Au taiat o parte, în schimb au lăsat rădăcinile cu trunchiul retezat tot așa de periculoase, apoi au venit niște reprezentanți de la protecția naturii și s-a oprit tăierea. Rezultatul zero. Personal, am avut accident lovind o astfel de buturugă. Noi nu suntem în stare să facem autostrăzi și tu vrei modificarea soluțiilor constructive pentru capetele de pod? Merge și asa !!!!!

    Răspunde
    • 10 decembrie 2017 la 21:34
      Permalink

      Dar in urma accidentului, TU personal, Ce ai facut?

      Răspunde
  • 20 noiembrie 2017 la 13:18
    Permalink

    @Emilian GRESSIANU Am putea face ceva „proactiv”, in loc sa ne vaicarim ca babele fara niciun folos, am putea da institutiile statului care au responsabilitati in speta, in judecata. Eu n-am instructia tehnica necesara sa argumentez ce ati facut dvs. mai sus, dar m-as baga intr-un proiect prin care sa responsabilizam institutiile, cu ce pot face eu – parte de finantare, redactare, prezentarea la termene, investigatii, etc. Daca sunteti interesat de subiect, am putea macar sa ne intalnim si sa discutam generic.

    Răspunde
    • 20 noiembrie 2017 la 14:32
      Permalink

      In present nu sunt in Romania, dar ma intorc in Dec. si pot fi la dispozitia celor interesati de subiect cu tot ce stiu, zi sau noapte.
      Va multumesc.

      Răspunde
      • 10 decembrie 2017 la 21:40
        Permalink

        DB, am revenit in Romania, dupa cum am spus in Noiembrie si sunt gata sa ne intalnim in vederea primului Contact. Te rog sa ma informezi de posibilitatile tale de data, timp, perioada, locatie …

        Răspunde
  • 22 noiembrie 2017 la 20:26
    Permalink

    Un articol care demonstreaza profesionalismul de mare clasa al lui Emilian!Pentru a sensibiliza autoritatile rutiere ar trebui mediatizat acest articol si in presa centrala.
    Felicitari,sint onorat ca te cunosc,Emilian!
    Temungin

    Răspunde
  • 25 noiembrie 2017 la 10:24
    Permalink

    Nu mai este demult un secret că avem o infrasctură rutieră primitivă. Prea mulți români mor în accidente rutiere pe timp de pace. Rapacitatea unor români bogați fac ca proiectele să fie scumpe,realizate cu întârziere și care după inaugurare se surpă. Datorită acestei situații ne mor tinerii pe șosele. Nu este zi de la Dumnezeu în care să nu afli noi și noi tragedii.Observațiile dvs maestre Gresianu sunt demne de o inițiativă legislativă.Dar cine să le pună în practică? Noi românii?
    Stelian Marinescu

    Răspunde
    • 10 decembrie 2017 la 21:30
      Permalink

      Am impresia ca ne intoarcem din nou la problema initiala, aceea despre ”poporul roman”. Romanii sunt obisnuiti sa plece capul in neputiinta, sa-si planga victimele apropiate, sa depuna flori, sa aprinda lumanari …. si asa mai departe. Si eu sunt roman, dar cand ceva nu m i-a placut si nu am putut face nimic, mi-am aratat nemultumirea plecand din tara.
      Stiu, pe proprie piele, ca sistemul judiciar in Romania, este cam inexistent. Dar crerd ca daca in urma unui accident de genurile descriese, rudele ar da in judecata pe toti, de la gunoier la prim-ministru, mai ales personal, s-ar putea ca sa se schimbe ceva, de frica a ce se poate intampla (vezi cazul fetei din Constanta).
      Si da, in America, americanii au facut si fac totul, si deci in Romania, romanii trebuie sa faca la fel.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.