NONAGENARA LIGĂ NAVALĂ ROMÂNĂ

Comandor (r) dr. Marian MOŞNEAGU ●

Aniversările Marinei

 

 

După Valentine’s Day de import, a venit și rândul Dragobetelui românesc, chiar dacic, după unii. Ediția 2018. Cum mi-a fost greu să aleg între atâtea… tentații, m-am întors la prima mea dragoste: Marina! Nu Almășan, nu Voica ci – v-ați prins – MARINA ROMÂNĂ! Deloc premeditat, doar că așa au planificat seniorii Marinei adunarea festivă dedicată împlinirii, de către filiala noastră locală a Ligii Navale Române, a nouă decenii de la înființare.

 

Mobilizare exemplară

 

Nici președintele ei – contraamiralul de flotilă (r) dr. Aurel Constantin nu prea a avut de ales întrucât mai vârstnicul său camarad, contraamiralul de flotilă în retragere Niculae Ștefan, a preluat frâiele – și bine a făcut. Mobilizare generală, organizare cazonă – în sens pozitiv – și, cel mai important, lume multă și bună. Mă străduiesc să vi-i prezint pe căprării și ierarhii – atât cât mă mai ajută memoria.

 

Păi, nu de multe ori am văzut în sala ,,Clio” a Muzeului Marinei Române – fost de nivel republican și redevenit, de anul trecut, național – un fost comandant al Marinei Militare și actual președinte al ,,Clubului Amiralilor”, amiralul cu patru stele dr. Traian Atanasiu și pe comandantul Flotei, în persoana contraamiralului de flotilă Daniel Căpățînă, ultimul în mare formă chiar și după o noapte petrecută printre camarazi la tradiționalul Bal al Flotei. Apoi comandorul conf.univ.dr. ing. Octavian Tărăbuță, nimeni altul decât rectorul (era să zic patriarhul!) Academiei Navale ,,Mircea cel Bătrân”, doamna conf.univ.dr.ing. Violeta Ciucur, fost rector și, în prezent, prorector pentru calitate și dezvoltare instituțională al Universității Maritime din Constanța, câteva reprezentante ale filialei L.N.R. de la Colegiul Tehnic de Marină ,,Alexandru Ioan Cuza” și cadeți de la Școala Militară de Maiștri Militari a Forțelor Navale ,,Viceamiral Ioan Murgescu”, în uniformă, cum le șade bine la zi aniversară. De remarcat un distins domn de la Garda de Coastă. Și, de peste mări și țări, mecanicul-șef Radu Serghei, doctor la Academia Tehnică Militară din Capitală și proaspăt brevetat pilot. În amintirea vremurilor de glorie în care am condus, în tandem, instituția-gazdă, l-am salutat pe comandorul (r) dr. Ion Ionescu, fost director al Muzeului Marinei Române și, desigur, pe conjudețeanul meu, comandorul (r) Neculai Iurea, demn condeier despre velierul-școală ,,Mircea”.

 

La seniori, șefi ai mai multor filiale locale: viceamiralul în retragere Petre Zamfir, proaspăt înscăunat președinte al Asociației Naționale a Veteranilor de Război, generalul (r) Constantin Zeca, președintele Uniunii Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere, generalul (r) Ioan Oscar Beneș, colonelul (r) Remus Macovei, președintele Asociației ,,Cultul Eroilor”, secondat de colonelul (r) Cătălin Dănulescu și comandorul (r) Pavel Oțelea și jovialul contraamiral de flotilă (r) dr. Ion Custură, în calitate de reprezentant de marcă al Clubului Nautic Român. Apoi membri de la Liga Ofițerilor din Marina Militară, Asociația Română pentru Propaganda și Istoria Aeronauticii, Liga Maiștrilor Militari de Marină ș.a.m.d. Desigur, ONG-uri precum Societatea de Explorare Oceanografică și Protecția Mediului ,,Oceanic Club”, prin omniprezentul  Răzvan Popescu-Mircești, și discretul colecționar constănțean inginerul Gheorghe Stănescu, reprezentant de marcă al Carto-Clubului tomitan.

 

Am avut plăcerea să stau alături de conf.univ.dr. ing. Ovidiu Sorin Cupșa, actualul director general și președinte al Consiliului de Conducere al Centrului Român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din Transporturi – CERONAV, coautor al volumului ,,Canalul Dunăre-Marea Neagră între istorie, actualitate și perspective” și autor, printre multe altele, a ,,Merchant Marine – The Story of a Silent Giant”. Cu sensibilitatea sa de poet al Dobrogei și al mării, bistrițeanul devenit peste ani ambasador maritim al IMO a subscris dezinvolt, în entuziasta sa intervenție, la unul dintre proiectele de suflet ale Clubului Nautic Român, dedicat memoriei colective a breslei marinarilor. De asemenea, i-am revăzut cu aceeași încântare pe distinsul dr. Simion Nicolaev, directorul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Marină ,,Grigore Antipa”, reputatul biolog dr. Alexandru Bologa și gureșul dr. Nicolae Papadopol, care nu s-a putut abține să nu cuvânte, în stilu-i caracteristic, dar autocenzurat ca durată.

 

Membrele entuziaste și creative de la ,,Careul Doamnelor”, în frunte cu doamnele Elena Stănescu și Anca Donici, fiica reputatului pictor și scriitor marinar Valentin Donici ne-au reamintit că Marea, ca și Dragostea, sunt de același gen cu ele. Profesori atașați idealurilor Ligii și susținători ai bunului mers al breslei precum comandorul (r) ing. Traian Moșoiu, altruistul profesor univ.dr. Valentin Ciorbea, comandorul (rtr) ing. Stelian Melinte și mulți alți membri de-o viață ne-au reconfirmat intensitatea și longevitatea marilor pasiuni.

În fine, au fost ca de obicei solidari cu efervescența din fieful ligii tradiționalii parteneri media – Radio Constanța, prin fidela Cristina Iliuță și Centrul Media al Forțelor Navale. Și evident, junele ,,Magazin Nautic”, care-i și întrece! (evident, numericește).

 

Liga Navală Română – a patra flotă a țării

 

Și adunarea festivă a început… cu cântec. S-a intonat Imnul Național. Apoi contraamiralul de flotilă (r) dr. Aurel Constantin a făcut o retrospectivă – chiar fără cusur – a parcursului Ligii Navale în viața națiunii. Ce au vrut marinarii români de la țărișoara aceasta maritimă și fluvială, ce proiecte mărețe a gândit și lansat la apă și, mai ales, ce moștenire de suflet, dincolo de nelipsitele nostalgii, a lăsat în siajul primei etape această a patra flotă a României, după cea militară, comercială și de pescuit oceanic. Adică până la desființarea sa, în 1950, fără drept de apel, de către noua clasă politică dâmbovițeană. Căci, ironia sorții, liga a fost sabotată lăuntric și sabordată politic!

Comandorul (r) prof. dr. ing. Ionel Preda a rupt puțin ritmul, punându-ne la difuzor și nu în căști, ,,Imnul Marinarilor”, cântat pe opt voci!

Apoi moderatorul Niculae Ștefan, octogenarul teleormănean (contraamiral de Vedea) mi-a dat cuvântul. Nu m-am cronometrat, dar nici nu m-am abținut de la vorbărie. Fiind într-o zi bunicică, mi-a căzut mie cu tronc să abordez  drept subiect autoritatea națională și prestigiul internațional al Ligii Navale Române. Am evocat bunăoară gestul sublim al generalului Grigore Crăiniceanu, ministru de Război între anii 1909 și 1910, membru titular al Academiei Române şi al amiralului Sebastian Eustaţiu, comandantul Marinei Militare în perioada 1909-1917, care în 1914 s-au ambiționat să susțină înfiinţarea unei Ligi Navale în România, după modelul celor din Germania, Anglia, Franţa, Italia şi Australia.

Am subliniat faptul că în prima adunare generală, desfăşurată la 22 martie 1928, în prezenţa A.A.L.L.R.R. Principele Nicolae şi Principesa Ileana, Regina Maria a fost proclamată ca patroană a L.N.R.

Și despre faptul că la Constanţa, generalul de divizie adjutant Paul Angelescu, fost mareșal al Palatului și șef al Casei Militare Regale în perioada 1920-1921 și ulterior inspector general al Armatei, fost ministru de război între 1927 – 1928 și 1934 – 1937, a destinat un etaj al hotelului ,,Carol” pentru instalarea L.N.R. şi a Y.C.R.R.

N-am putut să nu reamintesc, pentru cei mai tineri, evident, că la insistenţele scriitorilor Emanoil Bucuţa şi Apostol D. Culea, în anul 1933 Dimitrie Gusti, în calitate de ministru al Instrucţiunii, a recunoscut L.N.R. ca societate de propagandă şi cultură naţională, a dispus ca înotul să fie obligatoriu în şcolile din localităţile riverane cursurilor de apă şi a stabilit ca anual, în luna iunie, să se serbeze, după un program bine definit, Ziua Apelor.

Și că, în anul 1932, cu concursul Ligii, a luat fiinţă Cercetăşia marinărească (apropo, cercetașii constănțeni au lipsit de la eveniment, deși doamna Irina Lițcanu s-ar fi bucurat enorm dacă ar fi fost invitați).

Dar, momentul decisiv pentru destinul L.N.R., a fost faptul că în anul 1933, Carol al II-lea a acceptat preşedinţia activă a L.N.R. Datorită acestui imbold, numărul secţiilor a crescut la 12. Pe  lângă tipărirea revistei, transformată în mai 1934 în ,,Marea Noastră”, Emil Oprişan a  redactat un ,,Dicţionar marinăresc” în patru limbi (manuscris aflat în Biblioteca Academiei Române), Jean Bart a lansat ,,Cartea Dunării”, s-a tipărit un calendar de perete şi au fost înfiinţate 10 biblioteci pentru navele de război. În acest an s-au extins colaborarea şi schimburile culturale cu ligile europene de profil, o delegaţie română participând la festivităţile organizate de Liga Navală Poloneză la Varşovia şi Gdansk, în anii 1933 şi 1934.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În anul 1934, problema localului L.N.R. a fost  soluţionată prin atribuirea gratuită a unui apartament în imobilul Băncii Naţionale din str. Eugen Carada nr. 7.

Acţiunile de popularizare au fost susţinute prin participarea cu un stand la expoziţia O.N.E.F., alături de Liga Navală Poloneză şi apariţia unor noi lucrări de mare ţinută ştiinţifică: ,,Viaţa României pe Mare şi pe Dunăre” de Mihail Negru, ,,Marea“ de Radu Ciocârdel şi  ,,Libertatea mărilor şi prizele maritime“ de comandor Preda Fundăţeanu.

O delegaţie a Ligii a participat la Ziua Mării în Polonia, o alta a făcut un pelerinaj la Belgrad pentru a aduce un omagiu eroilor români căzuţi pe teritoriul Iugoslaviei, iar la 15 august, de Ziua Marinei, în prezenţa regelui Carol al II-lea, la Mamaia a fost inaugurat sediul Societăţii SALVAMAR.

În anul 1936, primăria municipiului Constanţa a donat ligii un teren cu o suprafaţă de 2.300 metri pătraţi la Mamaia, cu destinaţia de bază sportivă.

În parcul Oteleleşanu a fost organizată prima expoziţie marinărească din România, care a oglindit fidel progresele înregistrate de Ligă pe linia propăşirii dragostei faţă de Marină. De asemenea, Liga a lansat un apel pentru strângerea de fonduri pentru noua navă-şcoală ,,MIRCEA”.

A altă iniţiativă a L.N.R. a fost ridicarea unui monument dedicat eroilor marinari căzuţi la datorie, comitetul de acţiune fiind prezidat de generalul adjutant Paul Teodorescu, ministrul Aerului şi Marinei. De asemenea, a continuat colaborarea cu Ligile-surori din Anglia, Belgia, Bulgaria, Italia, Iugoslavia, Franţa, Olanda şi Polonia.

La 23 aprilie, sediul Centralei L.N.R. a fost mutat în localul din str. Spiru Haret nr. 6, pus la dispoziţie gratuit de Banca Națională a României.

În anul 1942 L.N.R. număra 32 filiale iar după numai un an, cu 43 de filiale, avea deja caracter de masă. Numărul membrilor a crescut de la 5.200 în 1937 la  12.000 în 1943. Anul următor, în cele 39 de filiale activau 9.700 de membri.

 

Declinul postbelic

 

În 1945, numărul filialelor s-a redus la 31. După bombardamentul care a distrus localul B.N.R., sediul L.N.R. s-a mutat temporar în holul Subsecretariatului de Stat al Marinei (S.S.M.).

În anul 1946 nu mai activau decât 19 filiale. Liga a făcut o intervenţie prin S.S.M. pentru ca o delegaţie să fie primită de A.I. Kavtaradze, ambasadorul U.R.S.S. în România, în vederea sensibilizării guvernului de la Moscova pentru a retroceda nava-şcoală ,,Mircea”, construită din iniţiativa L.N.R.

În urma donaţiei soţilor Eliza şi Toma Gâlcă, Liga şi-a instalat sediul în apartamentul 7 al imobilului din str. Wilson nr. 15.

Desfăşurată duminică, 26 mai 1946, în sala de festivităţi a S.S.M., adunarea generală a L.N.R. a ratificat proclamarea ca membri de onoare a dr. Petru Groza, preşedintele Consiliului de Miniştri, Gheorghe Gheorghiu-Dej, ministrul Comunicaţiilor, generalului Constantin Vasiliu-Răşcanu, ministru de Război şi Ion Gheorghe Maurer, subsecretar de stat la Comunicaţii, ,,pentru străduinţa pusă la Moscova şi încununată de succesul retrocedării a parte din navele noastre de război şi de comerţ.”

În 1947, Liga Navală mai avea, pe hârtie, circa 10 filiale, cu un număr de 5.000-6.000 membri, singura activitate notabilă fiind editarea revistei ,,Marea Noastră”.

La 28 octombrie 1947, Ministerul Comunicaţiilor, de acord cu Marina Militară şi Direcţia Marinei Comerciale, a provocat o decizie a Ministerului de Justiţie, prin care comitetul era dizolvat şi se numea la conducerea Ligii o Comisie Interimară. Aceasta şi-a asumat dreptul de a reorganiza funcţionarea L.N.R. pe baze democratice, de a modifica statutele în forma corespunzătoare schimbărilor structurale ale statului, de a trece pe baze noi la reorganizarea filialelor şi de a trasa  sarcini noi acestui organ.

Comisia Interimară nu a mai putut fi întrunită pentru şedinţa de lucru din iulie 1948 şi, astfel, conducerea Ligii a rămas efectiv în mâinile unui colectiv restrâns din secretariat. Acest colectiv trebuia să editeze o revistă, organ oficial de propagandă al L.N.R., cu sumele colectate de la membri prin filiale şi să menţină existenţa acestui organism în destrămare. Pe de altă parte, Ministerul Comunicaţiilor, prin persoana unui anume Măgureanu (sic!) de la Biroul Presă, a început să saboteze organul Ligii, intenţionând să transforme Liga Navală Română în Asociaţia Sportului Nautic Popular (A.S.N.P.), pendinte în totalitate de Ministerul Comunicaţiilor, neglijând celelalte scopuri ale Ligii şi, mai ales, obiectivele urmărite de Marina Militară.

Această situaţie din Centrala L.N.R. s-a resimţit şi în filiale, care au început să se abată de la linia trasată iniţial de Comisia Interimară şi a dus până la desfiinţarea de către organele de partid a filialei Constanţa.

În această situaţie, la 6 septembrie 1948, Marina Militară, împreună cu Ministerul Comunicaţiilor, a luat iniţiativa alegerii unui nou comitet, provocând o adunare generală. Comitetul ales nu a putut să facă faţă presiunilor de deturnare de la scopul şi obiectivele iniţiale ale Ligii.

La 9 decembrie 1948, Secretariatul L.N.R. a înaintat comandantului Marinei Militare, comandorul Ion Cristescu, propuneri pentru reorganizarea L.N.R.

În aceste împrejurări, în anul 1950, Prezidiul Marii Adunării Naţionale a R.P.R., în temeiul art. 44, pct. 2, art. 45 din Constituţia R.P.R., văzând Hotărârea Consiliului de Miniştri cu nr. 898 din 8 august 1950, a emis Decretul nr. 201 din 24 august 1950, semnat de C.I. Parhon, Marin Florea Ionescu, ministrul Comunicaţiilor şi N. Profiri, ministrul Justiţiei, prin care L.N.R. a fost dizolvată şi lichidată.

          Conform art. 1, au fost trecute de la Ministerul Comunicaţiilor în folosinţa Ministerului Forţelor Armate ,,apartamentul nr. 7 et. II din imobilul bloc situat în Bucureşti str. Wilson nr. 15 fosta proprietate a Ligii Navale Române, împreună cu toate bunurile mobile inventariate, în care se include şi biblioteca ce conţine un număr de 3.000 volume”.

 

Renaşterea Ligii Navale Române

 

Prin Hotărârea nr. 486 din 28 februarie 1990, judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a decis reînfiinţarea Ligii Navale Române, ,,asociaţie de cultură şi propagandă marinărească, neguvernamentală, liber consimţită”.

Printre promotorii consecvenţi ai intereselor L.N.R. s-au numărat viceamiralul Victor Bogdan şi amiralul ing. Ilie Ştefan, contraamiralii ing. Ioan Chiril, Corneliu Cristescu şi George Petre, contraamiralii de flotilă Doru Ionescu și Dănuţ I. Toader, comandorii Ioan Borcilă, Ioan Damaschin, Constantin I. Popa, Neculai Pădurariu, Dan Ghimbăşanu, inginerii Ioan Porumb, Ilarion Barbu, Silviu Morariu, Dan Stroescu, Sergiu Filipescu, căpitanul I port Octavian Sved ş.a.

 

La 25 martie 1990, la Muzeul Marinei Române din Constanţa a fost reînfiinţată prima şi cea mai puternică filială a L.N.R.

Filiala Bucureşti a fost înfiinţată la 6 aprilie 1990. Ulterior au fost înfiinţate filiale şi la Calafat, Galaţi, Tulcea, Drobeta-Turnu Severin, Olteniţa, Giurgiu, Mangalia şi Brăila.

Prin Hotărârea Guvernului României nr. 1236 din 10 octombrie 2007, L.N.R., cu sediul în Bucureşti, Calea Griviţei nr. 121, a fost recunoscută ca fiind de utilitate publică.

 

Parteneriat transatlantic             

 

Conducerea L.N.R. a restabilit relaţii de colaborare cu Ligile Navale din Italia şi S.U.A. şi este deschisă oricăror parteneriate şi colaborări.

Luni, 6 aprilie 2009, preşedintele României, Traian Băsescu, a participat la Academia Navală „Mircea cel Bătrân” din Constanţa, la ceremonia de lansare a Parteneriatului între Liga Navală din S.U.A. şi Liga Navală din România. ,,Eu ştiu activităţile Ligii Navale Române, am înţeles şi care sunt activităţile Ligii Navale Americane, dar ştiu sigur că Liga Navală Americană mai furnizează ceva: expertiză – sublinia președintele României. Furnizează expertize strategice care, de multe ori, ajung pe masa preşedintelui Statelor Unite. Cred că Liga Navală Română trebuie să-şi adauge, în colaborare cu Black Sea Council, această valenţă de a furniza expertiză de securitate şi expertiză maritimă pentru structurile politice din România”.

În prezent,  Liga Navală Română, cu cele 10 filiale şi aproape 3.000 de membri, pledează cu consecvenţă pentru apărarea intereselor pe apă ale României şi are o contribuţie notabilă, credem, la promovarea tradiţiilor marinăreşti şi cultivarea dragostei pentru Marină în rândul tinerilor şi al opiniei publice.

La Capitolul Realizări notabile, am evocat doar câteva: suita de manifestări specifice organizate la inițiativa regretatului contraamiral George Petre în cadrul ,,Lunii spiritualității marinărești” (15 iulie – 15 august); lansarea campaniei naționale pentru revitalizarea navei-școală ,,Mircea” în Șantierul Naval SANAB Brăila; realizarea ansamblului monumental ,,Crucea Marinarilor” pe faleza Cazinoului din Constanța; reluarea apariției revistei ,,Marea Noastră” și transformarea acesteia, grație implicării salutare a clc Laurențiu Mironescu și cu creativitatea remarcabilă a inginerului Costel Mitu, într-un produs media de aleasă ținută; organizarea anuală a Consfătuirii colegiilor publicațiilor de marină; demararea proiectului de transformare în navă-muzeu a canonierei ,,Stihi”; oficializarea Concursului de matematică ,,Viceamiral Vasile Urseanu” și extinderea lui și în județul Tulcea, respectiv realizarea Monografiei acestuia, datorită implicării lăudabile a contraamiralului de flotilă Niculae Ștefan; și, cea mai recentă ispravă, dar nu ultima, sperăm – demararea acțiunii de reînființare a Liceului Militar de Marină ,,Alexandru Ioan Cuza”, acțiune încununată de succes.

 

La ce mai aspir, ca ligist

 

          Mai mult ca sigur, cadeții în uniformă, viitori maiștri militari se vor fi întrebat ce-i așteaptă ca viitori membri ai L.N.R. Ei, aici ar fi multe de spus și de povestit. Și nu sunt singurul răscolit de amintiri sau copleșit de nostalgii. Au cuvântat, cu deplina legitimitate a demnităților pe care le-a ocupat și le mai deține încă, amiralul dr. Traian Atanasiu, clc Laurențiu Mironescu, președintele en titre al L.N.R., dr. Nicolae Papadopol, dr. ing. Ovidiu Sorin Cupșa, neobositul contraamiral de flotilă Niculae Ștefan, incisivul clc Stelian Ursu și alți câțiva. Dar, mă gândesc de unul singur: păi, dacă statul ăsta democratic și european, prin definiție va avea nevoie de flotă – să și-o (re)facă! Șantiere navale (încă) are, specialiști – câtă frunză și iarbă, iar echipaje, pe alese! Bonus, Liga Navală, cu expertiza de rigoare.

Până atunci, ce-mi veni? Păi, am zis eu (că mă obsedează asta de când cu pontonul Ligii Ofițerilor din Marina Militară din portul Tomis, care era o minunăție), să facă onor comandantul Flotei pe dracu’n patru și să faciliteze preluarea, prin transfer fără plată, de la Statul Major al Forțelor Navale, a unei nave scoasă la mezat. Care navă să fie preluată de L.N.R. și folosită ca suport logistic pentru activitățile specifice și, în măsura în care aceasta se va preta, să fie amenajată ca navă-muzeu, cu bibliotecă, librărie, cafenea, shop, hotel plutitor etc. Dacă s-a putut face acest cadou Primăriei municipiului Tulcea, mă refer la nava de comandament cu zbaturi ,,Comandor Păun” ( ex – ,,Republica”), de ce să nu se poată și pentru Ligă? Doar suntem de utilitate publică!

Din postura de staroste peste cea mai numeroasă și valoroasă comunitate maritimă a țării, mă gândesc că domnului primar Decebal Făgădău nu i-ar strica să-și treacă în palmares o Alee a Amiralilor, poate de-a lungul Bulevardului Marinarilor, pe promontoriu, pe latura dreaptă a străzii dinspre sediul Comenduirii de garnizoană până spre Muzeul de Istorie Națională și Arheologie și o Alee a Comandanților de cursă lungă celebri ai urbei. Mă bazez și pe faptul că în noiembrie anul trecut, la Ziua Dobrogei, i-am smuls promisiunea Domniei Sale că bustul contraamiralului Horia Macellariu ar putea fi amplasat în alveola din zona de acces înspre portul Tomis, în aripa stângă a Comandamentului Flotei.

Apoi, în absența Monumentului Marinarilor Români, susținut și proiectat de Liga Navală Română în anul 1939 și în completarea a ceea ce Ansamblul monumental ,,Crucea Marinarilor” încearcă să suplinească, doar pe jumătate și ușor discriminatoriu, am repus pe tapet inițiativa colegului nostru Dan Mihăescu, deplin justificată și integral susținută de Clubul Nautic Român, de realizare în municipiul Constanța a Memorialului Marinarilor Români, care să conțină numele tuturor eroilor și victimelor care și-au pierdut viața în conflicte armate, naufragii și tragedii navale.

În rezonanță cu ceea ce bine spunea la vremea aceea ex-președintele nostru Traian Băsescu, mă întreb de ce n-ar fi dispusă onor Primăria municipiului Constanța să ofere un spațiu corespunzător cu destinația de Centru de Expertiză pentru Securitatea Mării Negre, care să concentreze toată floarea cea vestită a flotei de ieri și de azi și să exploateze creativ experiența, expertiza și concepția strategică a acesteia despre coabitarea noastră cu megieșii pontici.

Luând în calcul varianta optimistă în care cele două ministere – al Apărării Naționale și al Educației Naționale – se vor decide că este îndreptățit și oportun ca și Dobrogea să aibă un Colegiu Militar Național – de Marină, în cazul nostru – împreună cu contraamiralul de flotilă Niculae Ștefan ziceam că ar fi bine să devansăm acest eveniment prin organizarea unui Colocviu al seniorilor, cu participarea foștilor comandanți și profesori ai Liceului Militar de Marină ,,Alexandru Ioan Cuza”, care să faciliteze transferul de experiență și de expertiză în domeniu viitorilor decidenți.

În fine, pentru că Marea este darul pe care bunul Dumnezeu ni l-a făcut, prin jertfă, în urmă cu 14 decenii, în calitate de redactor-șef adjunct, sper ca în trimestrul IV/2018 să dedicăm Centenarului Marii Uniri un număr festiv al revistei ,,Marea Noastră”.

… Și uite așa s-a întâmplat să fie Dragobetele 2018 Ziua dragostei noastre profunde pentru Marea cea Mare. Chiar dacă nu am plecat de la acest decent festin – modest doar ca protocol dar măreț prin încărcătura sa spirituală -, cu certitudini imediate despre viitorul flotei României secolului XXI, am văzut oameni de toate vârstele – membri sau simpatizanți ai politicii optimiste a Ligii Navale Române, de toate gradele și vârstele -, încrezători în viitorul Marinei și al marinarilor săi. Căci, din preaplinul dragostei lor pentru Marină, L.N.R.-iștii sunt cei care au crescut, au crezut și se încăpățânează să mai creadă încă în destinul, vocația și arta noastră de NAVIGATORI. Și că Istoria se repetă ciclic, cu noi începuturi și alte generații. Și că va veni o vreme când nave românești, cu echipaj românesc și sub pavilion tricolor vor continua epopeea maritimă națională.

Chiar dacă astăzi navigatorii români sunt pretutindeni, împrăștiați în cele patru puncte cardinale. Dar, de oriunde s-ar afla, sunt sigur că la cei 90 de ani ai săi, unii cu nostalgie, majoritatea cu speranțe renăscute, i-au spus la unison Ligii Navale Române BUN CART ÎNAINTE spre MARELE CENTENAR!

 

Foto: LNR, Comandor (r) dr. Marian MOŞNEAGU