Nava Școală Mircea, un an în plus la cununa timpului, în serviciul Marinei Române

Contraamiral de flotilă (Rez.) dr. Ion CUSTURĂ ●

Anul acesta, de ziua sfântă a Înălțării și a comemorării eroilor neamului româneasc, pe 17 mai 2018, la bordul Navei Şcoală (N.Ş.) Mircea, într-o atmosferă cu mare încărcătură emoțională, s-a desfășurat ceremonialul sărbătoririi celor 79 de ani de la intrarea în serviciu a acestei nave simbol a Marinei Române, fie ea militară sau comercială. Intrarea acestei nave în serviciul Marinei Militare a avut loc pe data de 1 mai 1939, după ce, la 27 aprilie 1939, a avut loc ceremonia ridicării pavilionului național. Ziua aniversară a N.Ş. MIRCEA este considerată ziua intrării în Portul Constanța, 17 mai 1939, când aceasta a fost primită cu mare entuziasm și salutată de către înalte oficialități, tinerii elevi ai Școlii Navale, navele aflate în port, printre care și vechiul bric adus în mod special de la Galați pentru a preda noii nave ștafeta înaltei pregătiri marinărești a generațiilor viitoare.

Ceremonialul a început cu întâmpinarea de către comandantul navei a rectorului Academiei Navale Mircea cel Bătrân, conf. univ. dr. C-dor Octavian TĂRĂBUȚĂ la puntea centru a N.Ş. MIRCEA, unde se aflau echipajul navei, studenți ai Academiei Navale, elevi ai Școlii de Maiștri Militari de Marină, foști membri ai echipajului navei și invitați, precum și reprezentanți ai mass-media.

Rectorul Academiei Navale a dat citire ordinului ministrului apărării naționale, de eliberare din funcția de comandant al N.Ş. MIRCEA a comandorului Ioan-Gabriel MOISE și de numire în funcția de comandant al N.Ş. MIRCEA a comandorului Mircea Cristache TÂRHOACĂ, predarea și primirea funcției fiind marcată prin înmânarea pavilionului navei, noului comandant. Fostul comandant al navei a asigurat timp de doisprezece ani conducerea acesteia cu rezultate remarcabile, iar pentru Clubul Nautic Român a constituit un pilon de sprijin permanent și un prieten adevărat și credem că va menține acest statut și pe mai departe din funcția de comandant al divizionului de nave. Noul comandant și-a desăvârșit pregătirea la bordul acestei nave ca ofițer și, sigur va duce mai departe flacăra spiritului și a conștiinței marinărești a acestui neam, care este întreținută de generații ”la semn” la catargele acestei nave simbol.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În continuare, rectorul Academiei Navale a ținut o alocuțiune inspirată din noua ediție a Monografiei acestei instituții, în care a scos în evidență ”spiritul  MIRCEA” pe care această navă îl menține și-l dezvoltă cu fiecare generație care se instruiește la bordul ei și care presupune responsabilitate, respect reciproc și sacrificiu de sine.

,,Spiritul ‘’Mircea’’

De 79 de ani, Nava Școală „Mircea” produce o rezonanță unică în sufletele tuturor celor care și-au șlefuit deprinderile de marinar și tăria de caracter pe timpul voiajelor de practică. Trei sferturi de veac, precedate și ele de altă jumătate de secol de serviciu al vechiului bric, au fost dedicate educației și instruirii tuturor generațiilor de marinari care au slujit mai târziu în marina militară sau comercială a României. Este normal ca noțiunea concretă a activităților de practică și viață la bordul navei să se transforme apoi – căci fugit irreparabile tempus, nu-i așa? – într-un concept abstract, adresat sinelui lăuntric al fiecăruia dintre foștii cadeți. Acest concept abstract, și idealizant, și motivant, este spiritul „Mircea”. Tradiție, profesie, camaraderie, aventură, sunt doar câteva dintre fațetele acestui icosaedru sufletesc aidoma unui diamant șlefuit, radiind lumină.

De cele mai multe ori, toate amintirile depănate vreodată de cei ce și-au călit tinerețile la bordul lui „Mircea” se leagă de firul epic al întâmplărilor de zi cu zi, asezonate cu picanterii pe care numai o aventură excepțională le poate cauza. Ritmul febril în care toți cei aflați pe Nava Școală „Mircea” – echipajul navei, instructorii și cadeții celor două școli navale – muncesc și se instruiesc ceas de ceas, pe întreaga durată a zilei, este evocat cel mai adesea. Acțiunea este un element permanent la bord. De aceea, noi toți care ne-am perindat în viața noastră la bord, vedem cu ochii minții aproape tot din cele întâmplate, orele de antrenamente intense, studiul aprofundat al instalațiilor navei, carturile și efemerele clipe de răgaz, imagini care creează împreună savuroase povești marinărești ad litteram.

Cu toate acestea, v-aș propune să observăm și ceea ce nu se vede pe timpul activităților de instruire a cadeților la bordul navei. De la Odiseea lui Homer încoace, pe lângă epicul oricărui voiaj pe mare există și liricul dat de reflexia acțiunilor în sufletele îndrăzneților marinari. De exemplu, în cazul nostru, faptul că ofițerii și maiștrii militari din echipajul bricului „Mircea” sunt în priză necontenit, purtându-ne în siguranță și în cele mai bune condiții pe apele mai liniștite sau mai învolburate ale mărilor Europei sau chiar ale Atlanticului, denotă profesionalismul și experiența dedicate respectului pentru meseria cu totul specială pe care ne-am ales-o.

Adică responsabilitatea.

Sau altceva. Există tradiția la bordul NȘ Mircea ca cei care împlinesc un număr de ani în perioada marșurilor de instrucție să fie felicitați în fața întregului echipaj. La raportul de după-amiază, comandantul navei înmânează celui aniversat sau celei aniversate o felicitare din partea tuturor camarazilor. După toate activitățile dimineții, marcate de efort intens, depus la antrenamentele în arboradă ori în compartimentele unde se desfășoară lecțiile practice, faptul că primești un gând bun și o dovadă de respect – de la comandanți și până la colegul cel mai apropiat – îți dă încredere crescândă în echipa din care faci parte. Urmând ca a doua zi, la rându-ți, să fii tu printre cei care felicită pe ceilalți colegi care s-au mai maturizat cu un an. Respectul și – de ce nu? – grija față de aceia cu care împarți bucurii și necazuri pe timpul unei aventuri marine solicitante stau la fundamentul spiritului „Mircea”. Se formează astfel acel liant care unește atât pe cei care se află la un moment dat la bord, cat și generațiile de practicanți, peste ani și ani.

Adică respectul reciproc.

În fine, noi, cei mai in vârstă, observăm transformarea de atitudine care se petrece în conștiința cadeților Academiei Navale și ai Școlii de Maiștri Militari. Odată cu acumularea de tot mai multe cunoștințe și deprinderi practice, dar și mentale, tinerii marinari se desprind definitiv de comportamentul propriu copilului dependent de părinți, de persoană neajutorată care trebuie să atragă toată atenția celorlalți. Dimpotrivă, ei încep să se considere a fi câte o rotiță mică, dar importantă, poate esențială, din întregul mecanism uman care constituie echipajul navei.  Așa apare, iată, o nouă trăsătură a spiritului „Mircea”. Cadeții sunt impregnați pe nesimțite cu acea valoare umană care pune mai presus interesul comunității față de cel al individului, în folosul tuturor.

Adică sacrificiul de sine.

Nu-i mai puțin adevărat că am putea analiza pe toate fețele, în cel mai mic detaliu, ansamblul trăirilor care compun acest spirit diamantin, inițiatic, pe care numai cei care și-au adus prinosul de sudoare venerabilului MIRCEA îl cunosc. Iar specialiștii ar putea face mai departe o analiză psihologică, fundamentată științific, cu care ar mai putea scrie vreun tratat. Dar poate fi această analiză întru totul comprehensivă? Și, mai ales, are rost ea oare? Farmecul spiritului „Mircea”, ca trăire și conștiință proprie numai inițiaților care s-au transformat la bord, stă și în inexplicabil. Spiritul „Mircea” nu poate fi disecat și privit la microscop.

Ci doar îl simți. În străfundul inimii.”

Comandantul Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”

Comandor Dr. Octavian Tărăbuță

 

Mai departe, invitații au fost rugați să ia cuvântul și să evoce momentele deosebite pe care le-au trait la bordul navei sau legate de activitatea acesteia. Contraamiral de flotilla  (Rtg.) Eugen ISPAS a rememorat episoade din prima traversadă a Atlanticului cu N.Ş. MIRCEA, în calitate de comandant, cu escale in porturile: Las Palmas, La Guaira, Cartagena, Veracruz, Havana, Hamilton, Newport, New York, Baltimore, Philadelphia, Lisabona, Alger. Amiralul (Rtg.) Traian ATANASIU, președinte al Clubului Amiralilor a subliniat importanța acestei nave pentru Marina Română și a rememorat câteva clipe trăite la bord, în special sentimentul unic pe care l-a simțit la prima urcare în arboradă și pe care nimeni nu-l poate uita. A încheiat luările de cuvânt, evocând ”spiritul MIRCEA” Dorin Popescu, preşedintele Asociaţiei Casa Mării Negre.

 

 

 

 

 

 

 

La finalul evenimentului, rectorul Academiei Navale Mircea cel Bătrân, Octavian TĂRĂBUȚĂ, a distribuit invitaților noua ediție a monografiei instituției și a dat autografe, ceremonialul încheindu-se cu un un bufet oferit participanților.

„MIRCEA” este un velier clasa A tip Bark, cu trei catarge (cel mai mare având înălțimea de 44 de metri deasupra apei) și cu 23 de vele ce însumează o suprafaţă totală de 1.750 metri pătraţi. Nava a fost construită, în perioada 1938-1939, la Şantierul Naval „Blohm & Voss” din Hamburg, Germania. Din seria sa, mai fac parte navele „Eagle” – SUA, „Gorch Fock I” – Germania, „Gorch Fock II” – Germania şi „Sagres” – Portugalia.

 

Foto: Clubul Nautic Român©