Mi-a dispărut…SOACRA !

de Ananie Gagniuc

 

Doar trei lucruri mă enervează la soacră-mea: tot ce face, tot ce spune şi că stă la noi! Nu este adevărat că asemănările între o soacră şi o bere sunt că ambele fac spume la gură şi sunt bune reci, pe masă. Deosebirile sunt că berea te încălzeşte sufleteşte şi te face să mai uiţi de rele, iar eu sunt sloi şi îmi aduc aminte de toate relele! De trei săptămâni nu vorbesc cu soacră-mea, că nu îndrăznesc s-o întrerup. Am încercat cu „lugu lugu, liru liru”, cu tromboane (am cumpărat două!), am luat şi toba mică şi toba mare… N-am încercat cu stricnină sau cianură…Aşa că, final, am ieşit…la produs. La produs scandal, în birtul din colţ, unde un chefliu m-a întrebat: „De ce bei aşa mult?” „Pentru că soacră-mea mi-a spus că, dacă mai beau mult, pleacă de la noi!” Azi dimineaţă, când am venit acasă, soacră-mea…ia-o de unde nu-i! Am căutat-o în balcon, în debara, sub preş, în şifoniere, în sertare, în coşul de gunoi. Inclusiv în coşul de fum, de pe casă! Alertat de dispariţia mamei fratelui soţiei mele (ca să nu-i zic soacră), m-am adresat Poliţiei, care mi-a pus câteva întrebări…

Prima: dacă sunt sănătos. Le-am răspuns „Relativ, mulţumesc de întrebare!” A doua, dacă ştiu cum o cheamă. „Cred că <fă>, că aşa o cheamă tot timpul, socrul meu.” Şi ultima, care e ultimul domiciliu la care mă gândesc că ar putea fi. Cum să le spun la ce adresă gândesc (şi doresc) s-o găsesc?  (Cimitirul central, aleea 8, figura 14)…

La ieşirea din sediu, un bărbat bine (bine băut şi bătut bine) tocmai îşi reclama soacra pentru…violenţă în familie! I-am spus de necazul meu, cu dispariţia soacrei şi m-a repezit:     „Eşti tâmpit? Ce, e Elodia? Zi mersi şi n-o mai căuta!”

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.