Maratonul Nisipului 2015 – sau cum a fost la prima mea alergare de anduranță !

Dragoş RANCA

În urmă cu câteva luni nici nu mă gândeam să alerg un semimaraton.  Aceasta și datorită unui accident ( rotulă și tendon rupt) în 2013, și după revenire distanța maximă alergată era de 10 km.

Cum am aflat de această cursă? Îmi place să particip la curse de triathlon, unde atmosfera  este minunată și este un prilej extraordinar să te întreci cu tine însuți, să fii și să te simți un învingător. Am început în 2013, în septembrie la Mamaia, iar în 2014 am participat la câteva curse.

Care este legătura? Ei bine, când mi-am planificat programul curselor pentru 2015, am constatat că între Triatlonul Izvorani (28 februarie 2015) și următorul  care  este la 30 mai, să mai caut ceva.

Astfel  am găsit Maratonul Nisipului pe 29 martie 2015.

Când m-am înscris am ezitat între proba de 10 km și proba de semimaraton. M-am înscris la semimaraton, fiind o provocare și un mod de a mă testa.IMG_3306

Am crezut că voi alerga pe o vreme de primăvară, dar cu două zile înaintea zilei de start, s-a răcit și a început ploaia, care a durat până în dimineața  cursei. Primul contact cu echipa de organizare mi-a lăsat o impresie foarte bună, atenți, veseli, operativi și entuziaști sunt principalele impresii pe care mi le-au lăsat, la ridicarea kit-ului de concurs cu o seara înaintea startului.

Dimineața startului.

Verific temperatura , 9 grade. Cum să mă echipez ? Cu o lună mai devreme, 28 februarie, la Izvorani am alergat în tricou. Pare că este mai frig și mă decid să îmi iau o bluză de treining, doar pentru încălzire. Îmi pregătesc micul dejun, îmi fac tabieturile, când deodată realizez că s-a schimbat ora și că în maxim 10 minute trebuie să plec ca să nu pierd startul. Ce să fac cu micul dejun? Decid să mănânc doar jumătate din mic dejun, fiind prea puțin timp până la start. Îmi pun numărul pe tricou, mai verific o dată dacă sunt pregătit și mă sui în mașină și plec la Radio Vacanța, locul de start.

Am ajuns, mai sunt 20 de minute până la ora de start. Nu mai plouă, dar este întunecat, sunt nori cenuși destul de joși.

Cobor și mă îndrept spre zona de start. Aici este o atmosferă extraordinară, muzică, lume destinsă, zâmbitoare, o atmosferă minunată care mă face să mă simt ca într-o comunitate de prieteni. Oameni pe care nu îi cunoști, iți dau sfaturi, te încurajează, vorbesc, glumesc. E foarte bine. Organizatorii te întâmpină ca niște gazde perfecte.

 

11059401_807377865994293_5548898675792896459_n

E un program muzical cu fanfară, melodiile sunt bine alese, organizatorii fac ultimele pregătiri, sunt zâmbitori, atenți, binevoitori. Te antrenează în eveniment, cu glume, îndemnuri, sfaturi. Începe încălzirea sub îndrumarea organizatorilor. Parcă ziua devine mai luminoasă aici, în zona startului.

Eu  încep o alergare ușoară pe malul mării și mă lovește vântul rece marin, care mă pune pe gânduri. Dacă alerg în tricou, voi pierde o cantitate de energie pentru menținerea temperaturii, dar pe de altă parte bluza luată nu este potrivită de alergare. Decid totuși alerg în bluză. Mă întorc la mașină, mă dezbrac de tricou, scot numărul de pe el și îl prind pe bluză. Îl prind pe spate, deoarece mă gândesc că poate îmi va fi cald și voi dori să îmi deschei bluza.

Astfel  echipat, mă îndrept rapid către zona de start. Nu am timp să mai fac cum trebuie încălzirea. Constat că sunt unul din cei mai prost echipați concurenți.  Ar fi trebuit să am o bluză pe corp de alergare, dar nu am luat-o cu mine. Asta este.

Suntem anunțați să ne îndreptăm către zona de start. Startul este comun pentru probele de 10 km, semimaraton( 21 km) și marathon ( 42 km). Vom alerga împreună până la capătul Mamaiei ( Butoaie) unde la 5 km vor întoarce concurenții la 10 km. Restul vom continua să alergăm până la Tabăra de copii Năvodari unde sunt 10,5 km și ne vom întoarce. Concurenții la marathon vor face 2 ture.

5, 4, 3, 2, 1, Start !

S-a dat startul. Aplauze, strigăte, încurajări.  E înghesuială, entuziasm, bună dispoziție , concentrare. Unii sunt atenți la publicul prezent, la drone, la ziariști, fotografi.

IMG_3362

Sunt în  prima treime. Ritmul de pornire este alert, estimez un 16km/ora. Mi-am pornit ceasul pentru a-mi monitoriza ritmul cardiac. Alerg 8 până la 10 km, la sală pe bandă de 2 -3 ori/ săptămână.  Cum e prima mea alergare de 21 de km, mă gândesc să îmi dozez efortul pe întreaga cursă pentru a o putea termina, alergând continuu. De aceea singurul element pe care îl voi urmări este ritmul cardiac. Îmi propun să mențin pulsul cât pot în limita 145 – 150 bătăi/minut.

În primele minute de alergare ajung la puls 176. Oare ce se întâmplă? Mă gândesc că s-a stricat ceasul. Îmi verific starea este OK. Realizez că neavând încălzirea făcută, startul rapid este cauza acestui ritm. Adevărat, după puțin timp, pulsul scade la 146. E bine.

Intrăm pe plajă, pe nisip. Ne desfășurăm pe o linie, ca un șarpe uriaș. Intrăm în ritm. În principal se aleargă pe malul apei. Pentru a depăși trebuie să te deplasezi lateral, unde nisipul este mai afânat, denivelat și trebuie să faci un efort suplimentar. Depășesc până ajung într-un segment al coloanei de alergare unde concurenții aleargă cu viteză apropiată de a mea. Deja în această zonă pentru adepăși trebuie să crești ritmul, sau cel din față să cedeze (să obosească).

IMG_3275

Alerg cu vântul în față. Mă gândesc că este bine, deaorece la întoarecere când voi fi mai obosit îl voi avea în spate. Priveliștea este minunată. În dreapta marea. Marea este liniștită. Sunetul valurilor pe lângă care alergăm este suav, cristalin, liniștitor. Din când în când, câte un val mai ambițios, ajunge mai departe pe țărm și dacă nu te ferești, te uzi la picioare. Nu mă pot feri de câteva valuri și alerg prin ele. E plăcut, simt că apa mă răcorește dar nu este rece.

În stânga se văd hotelurile din Mamaia pe lângă care trecem. Plaja nefiind curățată sunt zone mari în care alergi prin scoici. E un sunet deosebit. Alergăm pe zone înclinate, care alternează cu zone mai drepte.

Parcă s-a îndurat și soarele de efortul nostru si se luminează un pic astfel că se vede silueta lui în spatele norilor mai rarefiați. E foarte frumos. Predomină culoarea gri, gri deschis, (cerul, nisipul ud), silueta soarelui, albul scoicilor și petele de culoare ale concurenților.

Văd primii concurenți care se întorc. Mă uit la numere și văd că sunt la cursa de 10 km. Înseamnă că sunt aproape de borna de 5 km. Întradevăr în puțin timp ajung la borna 5 km. De aici vom continua mai puțini. Spațiul devine mai mare.

Depășesc câțiva concurenți. Plaja devine mai largă. În stânga se vede lacul printre  construcții. Alerg pe suprafață mai dreaptă.  Când alerg prin zone cu nisip mai afânat, cu alge, strat gros de scoici, ajung la un puls mai mare și atunci încetinesc un pic astfel să reajung în zona 153 bpm.

Observ primul concurent care vine. Aleargă frumos, cu viteză și o postură dreapta. Îi transmit încurajări. Apar și alți câțiva alergători. Îi încurajez. Sunt aproape de jumătate.

Pe traseu am întâlnit fotografi, organizatori. Organizarea este bună.

Ajung la jumătate, ca să iau  un pahar cu apă ies de pe traseu 1 metru. Reușesc să beau o gură și mai mult vărs. Asta este. E bine că m-am răcorit un pic. Dau să alerg la întoarcere dar organizatorul mă strigă că nu am făcut rondoul. E cât pe ce să nu fac rondoul obligatoriu. Mă întorc și refac traseul.

Deja alerg la întoarcere. Verific și mă simt bine. Mă gândesc că aș putea forța. Decid să o fac pe ultimii 3 km. Verific pulsul, e bine 145. Alerg. Vremea este frumoasă. Ajung la semnul de 5 km. Sunt ghidat să alerg pe malul mării. Simt că s-a schimbat ceva. Știu, nu mai e culoarea gri preponderentă ci un gălbui.  Nisipul începe să devină auriu deoarece se usucă. Mă simt bine și îmi place.

20150402_094422

Acum când mă udă valurile mă gândesc că încălțămintea udă și cu apa devine mai grea și fac un efort mai mare. Oare obosesc? La ducere când mă udam mă simțeam răcorit și bine iar acum am alte gânduri la același fapt. Gata cu filozofia. Atenție la alergare.

 

Mă apropii de finish. Hai să accelerez să termin în 2 ore. Cu toate că sunt aproape încă îmi e teamă să nu termin. De aceea nu sprintez.

Am ajuns la finiş. Fix, 2 h, 00 minute, 27 secunde.

Sunt bucuros că am terminat, alergând continuu.  Organizatorii mă întâmpină cu vorbe bune, zâmbet și medalia de finalist.

Ne servesc cu portocală și măr, vorbim, râdem, ascultăm muzică. Atmosfera e frumoasă, ziua este minunată, mă simt bine. Am reușit.

Se termină și cursa de family run. Te uiți la găgălicile de copii, așa de entuziaști, cum comentează cursa cu părinții, îți crește inima de bucurie. E o comunitate minunată și vreau să fac parte din ea. Sunt bucuros că am descoperit-o.

Mulțumesc organizatorilor dar și tuturor participanților, concurenți sau spectatori că fac să fie posibil să trăiești astfel de clipe minunate.

One thought on “Maratonul Nisipului 2015 – sau cum a fost la prima mea alergare de anduranță !

  • 2 aprilie 2015 la 14:13
    Permalink

    La mulţi ani fericiţi DRAGOŞ ! Să ne trăieşti şi la mai mare şi mai lung, evident, dacă ne referim la marathon !

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.