Mai putem revigora navomodelismul în România ?

Comandant de navă, Cristian MIRCEA ●

În urmă cu câteva săptămâni a  început pregătirea pentru noul an competițional pentru un domeniu sportiv deosebit, în care spiritul tehnic se împletește armonios cu deprinderile practice de manevră a navelor în miniatură pe apă- navomodelismul. De ani buni însă, amploarea acestei discipline sportive a scăzut mult pe plan national, fiind menținută la un nivel de minimă rezistență numai prin implicarea deosebită a câtorva ”veterani” împătimiți care încă mențin vie flacăra acestui frumos sport.

Dacă la nivel naţional se dorește performanță, ar trebui ca pe cât mai multe suprafețe de apă să fie încurajată practicarea navomodelismului.

Anul acesta competițional urma să înceapă cu campionatul de veliere, ce trebuia organizat la Galați în perioada 14-17 iunie, la clasele F5M,F5E, F5-10 și Micro Magic, dar care a fost amânat, sine die, din cauza condiţiilor improprii, urmare a expansiunii populaţiei de alge, de pe fundul lacului, ceea ce împiedică navigaţia.

La concurs se înscriu an de an din ce în ce mai puțini competitori, iar juniorii par să nu fie atrași deloc de aceste clase, poate și pentru faptul că nici nu știu prea mulți tineri despre existența acestor clase de concurs.  Velierele radiocomandate sunt yachturi reduse la scară comandate prin radio.  Poate că nici locurile de desfășurare a acestor competiții nu sunt bine alese. De exemplu, la Galați, competiția se desfășoară pe o baltă poluată din apropierea Combinatului Siderurgic, unde oamenii ajung greu, ceea ce poate că determină o lipsă acută de  spectatori și ca atare un număr redus de potențiali navomodeliști cu vele, mai ales din rândul tinerilor.

La aceste clase de concurs este foarte importantă îndemânarea sportivului în a conduce velierul. Pilotul nu trebuie să fie și constructorul sau proprietarul modelului, ceea ce ar trebui să înlesnească apariția juniorilor, a copiilor în mod special.  Faptul că nu se organizează o competiție a juniorilor, face ca participarea acestora să fie nesemnificativă, aproape inexistentă, astfel că……din cei câți eram în urmă cu mulți ani, am rămas aceeași, dar mai puțini ca număr.

Navomodelismul cu vele e un sport destul de scump, dar ce nu e scump acum? Ceea ce lipsește însă în această perioadă, este chemarea pentru sport, dorința de competiție. Lipsesc cei care i-ar mai putea învăța pe cei tineri despre frumusețea sportului aesta , despre utilitatea sporturilor tehnice, despre viitorul care-l așteaptă pe un țânar ce practică modelismul.

Navomodelism înseamnă 8 clase de machete cu câteva subclase, 6 clase de machete radiocomandate, 2 clase de evoluții, 4 clase de navomodele de viteză, 11 clase de navomodele de curse echipate cu motoare electrice sau termice, nemaipunând la socoteală cîteva clase de nave care în țara noastră nu au fost adoptate, chiar dacă sunt impresionante și sunt incluse în  campionate mondiale și europene.  Aici avem un alt tip de lipsuri mari rămâneri în urmă.

Singurele ”motive de laudă” ne-au rămas rezultatele acelorași machetiști, care participă de 20 ani cu aceleași machete, existând câte un singur sportiv care, bineînțeles că ia medalie de aur, fiind și singurul participant la o clasă de navomodele și noi îl cotăm ca ”medaliat” cu foarte mare nonșalanță. În astfel de condiții, părerea mea este că ne va fi foarte greu ”să ne mai facem bine”.

Speranțe însă mai sunt, atâta timp cât mai suntem câțiva care nu am renunțaț la navomodelism și vom continua să practicăm și să promovăm, de multe ori pe cheltuiala proprie, acest frumos și nobil sport.