Lecţia noastră de patriotism

Prof. Stelian MARINESCU  ●

Se spune că maestrul lutier Stradivarius, care a trăit între anii 1644-1737 la Cremona, în Italia, folosea pentru celebrele sale instrumente muzicale, lemn adus din Balcani. Există dovezi clare ce confirmă că lemnul provenea din pădurile aflate în vecinătatea mânăstirii Putna. Două sute de ani mai târziu, peste munte, la Reghin, în străvechea localitate cunoscută din cronicile medieval drept punct nodal al plutăritului pe Râul Mureş, ia naștere o fabrică de prelucrare a lemnului. Aici, la Întreprinderea de Prelucrare a Lemnului (IPL) Reghin, se formează o echipă de meșteri care au ridicat la perfecțiune fabricarea de instrumente muzicale și articole sportive, printre care și ambarcațiunile cu vâsle şi vele. Din păcate, după 1990, celebra fabrică din Reghin a fost privatizată haotic, fără un plan de afaceri bine stabilit, după moda acelor ani, ajungând în proprietatea unor cetățeni italieni. În prezent, din câte am înţeles, la Reghin mai sunt produse lădițe pentru fructe și printr-un miracol, instrumente muzicale. Materia primă folosită pentru producerea lădițelor și a instrumentelor muzicale este molidul și paltinul de rezonanță ce se găsește din belșug pe valea Mureşului, în amonte. Odată cu această schimbare, tiparele, sculele şi dispozitivele de verificare folosite pentru construcția ambarcațiunilor, considerate cândva secrete de stat, au dispărut.

Din fericire pentru istoria sportului românesc, șase bărci din Clasa „Optimist”, livrate între 1977 – 1980 de IPL Reghin, fabricate şi omologate (conform specificaţiei tehnice originale avizată de proiectant şi STAS-ului românesc) la „Secţia de articole sportive”, asamblate din placaj din furnir stratificat de paltin, finisate cu lac rezistent la apa sărată, au fost livrate clubului sportiv al Academiei Navale ,,Mircea cel Bătrân”, club de tradiţie şi instituţie academică ce împlineşte anul acesta 143 de ani în slujba învăţământului românesc de marină. Bărcile, venerabile ca vârstă, au fost casate după cum era normal şi scoase la vânzare, prin Baza Logistică Navală ,,Pontica”, ca deşeuri din material lemnos, la prețul de 5 lei bucata. În încercarea de a przerva câte ceva din bogata gamă de articole sportive nautice produse în serie de glorioasa industrie românească de prelucrare a lemnului, mica flotilă de bărci Optimist din lemn a fost cumpărată în final, de „Clubul Nautic Român” la licitaţia organizată în iunie 2011, prin compania ”Romarm S. A.”, cu preţul total de 1500 de lei. Despre această licitație, amicul Dan Mihăescu nu își aduce aminte cu plăcere. Zice că înainte de a ajunge în sala de licitație, participanții treceau printr-un fel de cameră de ,,chibzuință’’, încăpere unde a întâlnit o lume pestriță, obişnuiţii misiţi ce participau la toate licitaţiile de aici pentru achiziţionarea tehnicii şi efectelor militare casate. Oamenii, veritabili cocalari în șlapi, cu lanțuri masive din aur la gât, se interesau curioși ce vrei să licitezi. Urma întrebarea cheie: „Cât ne dai să nu supralicităm ?”. Așa se face că, după două ore de licitație, timp în care ofițerului i s-a făcut rău, Clubul Nautic Român a reușit să cumpere ambarcațiunile sportive, ultimele produse la noi şi păstrate în stare de funcţionare în România. Din acest moment, marea provocare a rămas ca aceste minunate veliere sportive de clasă, aflate odinioară în dotarea Clubului Sportiv ,,Marina” al Marinei Militare Române, şi folosite atât la regate cât și la pregătirea elevilor de la Liceul Militar de Marină ,,Alexandru Ioan Cuza” (despre a cărui desființare inoportună vom vorbi în articolele viitoare) și de către copii ofiţerilor, maiştrilor şi subofiţerilor de marină să fie restaurate, să li se redea vitalitatea necesară, pierdută odată cu trecerea anilor şi să fie puse în valoare, pe apă. Pasul următor l-a facut Șantierul Naval Constanța (SNC), unitate etalon a industriei navale ce funcţionează aici fără sincope din anul 1892, evident cel mai titrat și performant șantier de profil din România. Managerul şantierului, ing. Radu RUSEN, cu acceptul preşedintelui Gheorghe BOSÂNCEANU, a înțeles demersul clubului nostru, semnificaţia şi valoarea de simbol şi astfel, după şase luni de intervenţii minuţioase în atelierul Secţiei Tâmplărie-Marangozerie cele şase bărci Optimist revitalizate şi finisate conform modelului original au fost readuse la aspectul şi starea inițială.

În acest fel, minunea s-a produs: bărcile arată ca niște bijuterii și sunt mai frumoase decât mobila mea din sufragerie. Oricât de performante ar fi materialele compozite moderne folosite la construcția ambarcațiunilor momentului, nu pot înlocui căldura și sugestia de natural şi autentic transmisă de fibrele lemnului roşiatic-vişiniu, ce transpar prin pelicula lacului translucid. Și pentru ca lecția noastră de autentic patriotism să fie perfectă, invităm iubitorii de yachting la o retroregată, care, normal, s-ar putea numi ,,Regata Reghin”. Noi, Clubul Nautic Român, punem la dispoziția participanților ambarcațiuni autentice, originale, Made in Romania, ultimele produse de industria naţională şi rămase în “serviciul activ”.

 

 

 

 

 

 

 

 

P. S. Mai în glumă mai în serios, după ce a văzut cât de minunat arată bărcile, cu elementele originale de armare, mici bijuterii manufacturate, Dan Mihăescu a mărturisit că se teme, în contextul atitudinii românofobe tot mai prezentă în vest, să nu stârnim invidii cu zestrea salvată de noi, genuine wooden handmade, şi să ne trezim cu vreo propunere de nerefuzat, din partea vreunui club occidental, adică să ne ofere în echivalent o flotilă Optimist One-Design, din fibră de sticlă, doar aşa ca să ne pierdem şi această ultimă fărâmă de tradiţie în fabricaţia bărcilor sportive pentru navigaţia cu vele, salvată la Constanţa.