Lacul Techirghiol – o apă de şapte stele pentru sporturile cu vele

Ion Dumitraşcu – Lulu ●

Ion Dumitraşcu s-a născut în anul 1955 şi conduce Academia de windsurfing „Piccadilly”, din Mamaia. S-a iniţiat şi a practicat yachtingul de performanţă, în perioada 1975-1980, la cluburile constănţene „Marina” şi „Ştiinţa”, remarcându-se la clasa compeţiţională FD (Flying Dutchman). Din anul 1990 organizează cursuri de iniţiere în windsurfing.

Numărul său de concurs este ROU  201, activitatea sa compeţiţională în windsurfing, la Campionatul Naţional include locul I (2003-2008), locul ÎI (2006) şi locurile I, ÎI şi III în perioadă 2006-2008) la Cupa Naţională. Practică stilurile: Race, Slalom şi Clasic freestyle.

MAGAZIN NAUTIC ■

                                                                      

 

E bine de ştiut că nu toate apele pe care navigăm sunt la fel de bune pentru windsurfing sau yachting. Mă voi referi în acest articol la salinitate.

Salinitatea mai mare  a apei face ca orice corp scufundat în apă să plutească mai uşor.  Asta pentru că salinitatea creşte densitatea apei iar densitatea reprezintă masa unităţii de volum.  După cum spunea amicul Arhimede: un corp scufundat într-un fluid, este împins  de jos în sus, cu o forţă egală cu greutatea volumului de fluid dezlocuit. Deci cu cât creşte greutatea volumului de lichid dezlocuit, creşte şi forţa de împingere, de jos în sus. Dacă nu mă credeţi pe mine întrebaţi-o pe bunica, de ce verifica saramura pentru murături  cu oul .

Acum să ne referim strict la apele prin care bântuim.

Lacurile cu izvoare de apă  au cea mai mică salinitate, aproape nesemnificativă, şi se numesc lacuri cu apă dulce. Siutghiol din Mamaia spre exemplu, e un lac cu apă dulce şi cu o probabilitate de vânt de 30 % în timpul verii.

Pe treapta următoare se afla Marea Neagră ce are o salinitate de 18 -22 ‰ (la mie ) în larg iar în zona litorală are abia 7-12‰. E cu mult mai puţin salină decât restul mărilor sau oceanelor, care au 24-38‰. Asta  pentru  că e o mare închisă, cu suprafaţă relativ mică, în care se revărsa multe fluvii şi râuri. Dunărea, Nistrul, Niprul, Cubanul, Bugul de Sud , Enige, Scaria, Ieşâl-Irmac, Chizil-Irmac, Rion, Coruh, sunt afluenţii Mării Negre.

Marea Egee are o salinitate de 38‰. Este locul unde „ne dăm” noi cu planşa de windsurf, la Alacati. Atenţie! La Gokceada salinitatea e mai mică din cauza că acolo se face conexiunea cu Marea Marmara ce e doar cu 2, 2% mai salină decât Marea Neagră.

Marea Mediterana are o salinitate medie de 38‰, Marea Caraibelor 36‰ iar Marea Adriatică 36‰.

Acestea sunt câteva din zonele în care se afla sporturile nautice cele mai populare, yachting şi windsurfing.

Referindu-ne strict la windsurfing observăm că atunci când navigi pe o apă cu salinitate mai mare e că şi cum ai avea o planşă cu volum mărit. Aproape că glisezi precum patinatorul pe gheaţa unei arene artificiale. Dar nu numai acesta este marele avantaj. Faptul că placa are un volum mai mic  scufundat în apă, micşorează frecarea şi implicit rezistenţa la înaintare .  Astfel mergem cu viteză mai mare (la aceeaşi viteză a vântului), iar în velă simţim o forţă mai mică. Eu la Alacati înlocuiesc planşa de 125L cu una de 115 la aceleaşi condiţii de vânt. Aşa se explică de ce mergem atât de bine cu windsurful la Alacati, sau pe coastele sudice ale Franţei, Spaniei sau în Caraibe.

Reţineţi! Este la fel că la înot. În apă dulce trebuie să dai din mâini şi din picioare pentru a pluti iar în apă sărată e suficient să stai nemişcat. Când aveam 6 ani  nu ştiam să înot,  dar eram tare mândru că puteam să fac pluta  pe spate pe Lacul Techirghiol .

Salinitatea cea mai mare o are Marea Moartă 280-330‰ fapt pentru care nu are faună.  Marea Roşie 41‰ şi are de altfel şi cea mai mare temperatură. În  România  avem Lacul Techirghiol care,  cu  o salinitate de 65 – 80‰, ocupă un loc fruntaş  între toate apele navigabile  de pe tot globul şi este lesne de înţeles, din punctul de vedere al teoriei flotabilităţii, de ce îl putem nota cu * * * * * * * (şapte stele), ca luciu de apă pentru sporturile cu vele.

Techirghiol are  apă excelentă pentru windsurfing şi yachting şi este locul ideal pentru pregătirea tinerilor sportivi pentru că aici veliştii sunt obligaţi să execute manevrele mai rapid ceea ce le stimulează, indiscutabil, dezvoltarea agilităţii şi reflexelor şi îndemânarea în manevre căci viteza de deplasare este mai mare. Prin poziţionarea cu deschidere amplă, fără obstacole naturale sau construcţii, de jur împrejur şi sub influenţa permanentă a brizei marine şi curenţilor de advecţie dinspre platoul continental, lacul este în permanenţă sub acţiunea vântului. Predominant acesta suflă  din sectorul nord, nord-estic şi chiar estic, dinspre mare, tot timpul anului, când mai puternic când moderat, iar valurile nu sunt rebele, ca pe Marea Neagră. Când se montează vântul, agitaţia valurilor crează fuioare lungi de spumă la suprafaţa apei ce distonează cu nuanţa apei de unde şi toponimul turcesc Techirghiol sau lacul vărgat – în traducere.