Istoria sportului constănţean (4)

După moartea lui Teodosiu I, Imperiul Roman se divizează, Dobrogea făcând parte din Imperiul Roman de Răsărit. Dacă partea vestică s-a prăbușit spectaculos în secolul al V-lea, sub loviturile vizigoților, vandalilor și mercenarilor germani conduși de Odoacru (476 d.Hr.), Imperiul Roman de Răsărit a continuat să existe până în secolul al XV-lea, cu toate că, și aici, principala caracteristică a fost invazia aproape necontenită a popoarelor migratoare. În spațiul Dobrogei au ,,operat” cu precădere pecenegii, uzii și bulgarii. În aceste condiții, nu se poate vorbi despre o evoluție a activităților sportive. Singurele manifestări cât de cât apropiate domeniului sunt cele legate de sfera militară: călărie, lupte, dueluri cu arme, un exemplu fiind așa-numitele ,,coșii”, întreceri hipice de sărbători. După o scurtă perioadă de autonomie politică, în secolul al XIV-lea, sub conducerea lui Balica, Dobrotici și Ivanco, Podunavia (denumirea bizantină a Dobrogei) devine, de la 1388 la 1417, parte componentă a întinsului ținut stăpânit de Mircea cel Bătrân (1386-1418). Din 1417, vreme de peste patru veacuri și jumătate, Dobrogea rămâne sub dominație otomană. Pe plan ,,sportiv” apare o notă aparte, dată de plasarea la loc de frunte a ,,luptelor tătărăști”, adoptate și de turci, care le spuneau ,,kureș”.

Ele erau practicate la nunți, dar și la serbările câmpenești prilejuite de venirea primăverii (Tepreș). Kureș-ul presupune reguli speciale: cei doi combatanți se țin reciproc de centuri și încearcă, fără să desfacă priza, să-și pună adversarul la pământ. Concursul este eliminatoriu, iar învingătorul este premiat cu un berbec (premiul cel mare) sau bayrak (steag sau creangă, împodobite cu șapte, nouă sau unsprezece obiecte de îmbrăcăminte din garderoba unui tânăr). Totul se petrece pe fondul muzical asigurat de instrumente arhaice: daulă (tobă) și zurna (clarinet).*

Sintetizând, se poate spune că, spre deosebire de antichitate, evul mediu n-a favorizat exercițiile fizice, competițiile cu caracter sportiv, ci doar pe cele apropiate de activitățile militare.
* Aidîn Ablez- Kureș, sportul celor puternici. Constanța, Editura Europolis, 2000.