Istoria sportului constănţean (3)

O altă inscripție prezintă pentru posteritate obiceiul localnicilor de a-i onora pe învingătorii din arene, oferindu-le, ca și campionilor olimpici, coroane de lauri și ridicându-le statui din bronz. Tot piatra stă mărturie că la agonalii participau, în secolul I d.Hr., aproape toți locuitorii orașului Histria. În aceeași perioadă, o femeie din Callatis, pe numele ei Megisto, dedica zeiței Atena o inscripție, care atestă desfășurarea, pe stadionul din localitate, a unor întreceri de atletism.
Datorită marelui poet latin Publius Ovidius Naso (43 î.d.Hr.-17 d.Hr.), deportat la Tomis, din anul 8 î.d.Hr. până la moarte, avem și mărturii literare, privind priceperea autohtonilor geți în exercițiile cu armele (,,Tristele”, ,,Ponticele”). Dar, evident, predominau textele în piatră, așa cum sunt cele din Callatis, proslăvindu-l pe Apollonius, un cunoscut conducător de gimnaziu și respectat arbitru (agonhotet), sau din Tomis, care certifică existența lui Flavius Poseidonius, unul dintre liderii locali, erijat, și el, în arbitru.*

Dominația romană, instaurată în Dobrogea după cele două mari războaie daco-romane, din 101-102 și 105-106 d.Hr., a dus la adoptarea silită, de către cei învinși, a obiceiurilor învingătorilor. Astfel, la fel ca în restul Daciei subjugate, la Tomis au avut loc, până la retragerea aureliană, lupte de gladiatori, confruntări între pugiliști și alte exerciții sângeroase. Spre mijlocul secolului al II-lea se afirmă celebrul retiar (luptător înarmat cu un trident și o plasă de aruncat asupra adversarului), cunoscut sub numele de Skyrtos Dachensis (Skyrtos Dacul), care, după șase răsunătoare victorii, este ucis într-una din arenele de la Tomis. **

De altfel, aici au fost găsite, peste două milenii, numeroase stele funerare ale gladiatorilor uciși în lupte, printre care cea a lui Amarandos, dar și monumentul referitor la Agroicos, ,,renumit alergător de stadii și neîntrecut pugilist”, datând din aceeași epocă. ***

Tot la Constanța, au fost descoperite, în multe terme (băi), așa-zisele ,,strigilii”, mici instrumente metalice în formă de seceră, folosite de gladiatori pentru îndepărtarea nisipului de pe corp. Din anul 167 d.Hr. ni s-a păstrat o statuetă, reprezentând un gimnast care execută foarte corect un ,,stând pe mâini”( ,,cernus acrobatus”). Dar, pe teritoriul Dobrogei se practica și o altă activitate apropiată de sport: vânătoarea. O inscripție bilingvă, greco-latină, descoperită la Mangalia și datând din vremea împăratului Gordian al III-lea (238-244) atestă existența unei asociații de vânători, conduși de Herennios Apolinarius. Specialiștii în istoria sportului românesc susțin că la Jocurile Olimpice antice participau și trimiși ai Dobrogei, ca ținut aparținând Imperiului Roman. E o ipoteză fermecătoare, până acum, însă, neconfirmată. E cert că împăratul bizantin Theodosiu I interzice marile întreceri, în anul 394.

(Va urma)
* Nicolae Postolache- Istoria sportului românesc în date, Iași, Editura Junimea, 1979.
** Constantin Kirițescu, op.cit.
***Claudiu Val, Elena Frîncu, Paul Alexe- Istoria sportului constănțean. Box. Constanța, Editura Muntenia, 2008.