Istoria se repetă! Tăvălugul rusesc s-a pornit

Narcis GAIDARGIU

 

Amplă desfășurare a forțelor NATO, pentru apărarea litoralului românesc 

Astăzi, 12 martie 2018, peste 400 de militari români, aliați NATO din Bulgaria şi SUA şi parteneri din Georgia și Ucraina, participă în Poligonul de la Capul Midia, în cadrul exercițiului Spring Storm 18, la unul dintre cele mai mari exerciții multinaționale, organizat anul acesta de Forțele Navale Române (FNR) pe teritoriul Dobrogei și în apele internaționale ale Mării Negre.

Exercițiul multinațional Spring Storm 18, planificat în perioada 05-15 martie a. c, este organizat și condus de Componenta Operațională Navală din subordinea Statului Major al Forțelor Navale (SMFN) și se înscrie în sfera planului de măsuri de asigurare imediată al NATO, adoptat la Summit-ul Alianței de la Varșovia în anul 2016.

Potrivit organizatorilor, FNR, participă cu fregata Regele Ferdinand, corveta Viceamiral Eugeniu Roșca, nava purtătoare de rachete Pescărușul, monitorul Lascăr Catargiu, vedeta blindată Opanez, nava maritimă pentru scafandri Grigore Antipa, nava hidrografică Alexandru Cătuneanu, o companie de infanterie marină, un detașament de scafandri de luptă, remorcherul maritim Viteazul și două remorchere de port.

Forțele Aeriene Române participă cu două aeronave Mig-21 Lancer, secvențele de evacuare medicală fiind asigurate de un elicopter IAR-330 și o aeronavă Spartan C-27 J.

Forțele Terestre Române participă cu un pluton de infanterie de la Brigada 9 Mecanizată Mărăşeşti.

Garda de Coastă este prezentă cu o navă de patrulare.

S.U.A. participă cu nava de desant USS Oak Hill (LSD-51), o companie de infanterie marină și nava de suport USNS Carson City.



 

Franța, urma să fie reprezentată de fregata Jean Bart (D-615), dar se pare că ‘cocoşul galic’ s-a temut de valuri … de cele care s-ar fi creat.

Georgia, Bulgaria și Ucraina participă cu ofițeri de stat major și cu câte o echipă specializată în lupta împotriva dispozitivelor explozive.

Cadrul tactic presupune un raid amfibiu, desfășurat în condițiile unei amenințări hibride cu forțe convenționale și paramilitare.

Au fost puse în aplicare elemente tactice specifice luptei urbane, precum și proceduri standard de operare prin desantare, pentru anihilarea unei grupări militare ostile.

 

Lovitură de teatru. Ursul nu doarme 

Dragi români, m-am trezit, de dimineaţă, într-un coşmar, exact în dimineaţa în care pe Poligonul de la Capul Midia operațiunile Spring Storm 18 se aflau în plină desfășurare. Încă din zorii zilei, grupări paramilitare ostile (pro)ruse au ocupat peninsula constănțeană. ‘Omuleţii verzi’, deghizați în muncitori îmbrăcați în salopete de lucru, instalaseră deja firme inscripționate în limba rusă, schimbaseră indicatoarele străzilor din peninsulă, cu unele cu nume rusești, scrise în limba rusă, cu grafie chirilică.

 

 

 

 

 

 

 

 

Alte grupuri ocupau poziții pe faleza Portului Tomis, unde instalaseră bariere din lemn și sârmă. Unii dintre aceștia, îmbrăcați în uniforme de bodyguarzi, încercuiseră perimetrele și îi păzeau pe cei costumați în salopete, care lucrau în mare viteză la executarea barajelor.

 

Din mai multe microbuze aparent civile, cu numere de înmatriculare românești, erau scoase drapele rusești, bannere și panouri de reclamă inscripționate în rusă. Un drapel al Federației Ruse se afla arborat pe fațada unei clădiri.

 

 

 

 

 

 

 

 

Unul dintre muncitori, manevrând un imens panou publicitar inscripționat, cum altfel, în rusește, mi-a spus răspicat să-l scot mai slab în poză. I-am spus că o să fac tot posibilul, deși opturase toată lumina în fotografie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Din loc în loc, aflați în poziții strategice, se aflau indivizi cu ochi albaștri, păr blond – șaten și tunsoare cazonă, majoritatea bărbați, care aparent, nu făceau parte din context, dar păreau a fi ofițeri de legătură, care comunicau cu centrul de comandă al operațiunii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Am putut remarca cu mirare, anume faptul că puținii locuitori ai zonei sau simpli trecători prin acest teatru de operațiuni, se deplasau liniștiți, fără să bage de seamă importanța, amploarea și gravitatea faptelor care se petreceau sub ochii lor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Puțin a lipsit să rămân fără fotografii, lucrătorii în salopete, cât și bodyguarzii, devenind foarte ostili. I-am liniștit spunându-le că aveam 13 ani când am rămas impresionat de acoperișurile multicolore ca de bezea, vată de zahăr, marțipan și caramel ale Kremlinului și că numai oamenii răi ai occidentului ar fi putut spune că fermecătoarele acoperișuri seamănă cu niște cepe.

În vacanța de vară a anului 1974, după ce locuiserăm vreo săptămână la Palatul Cotroceni, care pe-atunci era Casă a Pionierilor, unde am exersat cântece corale patriotice, dansuri populare și Andrii Popa cu Ion Marin – fiul dirijorului Corului Madrigal, Marin Constantin – la pian, plecarăm cu trenul către Helsinki, capitala Finlandei, vreo 9 pionieri și două tovarășe profesoare; de fapt, două doamne.

 


 

… Iași, Chișinău, trecând prin Kiev, o zi la ambasada României din Moscova, unde am jucat biliard cu bile din fildeș. Apoi, am plecat la Leningrad, Sankt Petersburgul de astăzi, cu trenul  Săgeata Roșie, cel mai faimos tren rusesc, pe care îl foloseau și oficialii ruși, trenul care era primit cu fanfară la sosirea în gară.

Am ajuns încet, dar sigur la Helsinki, Kuopio și în cele din urmă Kuovola, unde într-o tabără internațională, ne-am întâlnit cu pionieri din 175 de țări ale lumii și am prins cele mai frumoase nopți albe.

 

 

 

 

Mai întâi, la Helsinki am fost primiți în casa secretarului general al Partidului Comunist Finlandez, care ni le-a prezentat pe cele două fiice. Ne-am separat de adulți, fetele ne-au întrebat dacă fumăm și m-am trezit cu un pahar de whisky în mână și cu un Marlborache înfipt între arătător și opozabil, palmat, ca golanii…

În timp ce le vorbeam cu atâta admirație despre periplul meu feroviar prin URSS, băieții s-au liniștit și-și continuară treaba, semn că le plăcuse povestea mea. Ce m-a frapat, vorbeau foarte bine românește, fără accent specific populației române aflată în zona de ocupație sovietică, actualmente rusă.

Am înaintat cu greu, făcându-mi loc printre barajele din sârmă, am tras câteva cadre foto în Portul Tomis, încă neocupat de grupurile tocmai amintite. M-am mai liniștit când am văzut că drapelul românesc încă flutura pe catargul de lângă clădirea Comandamentului Marinei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

M-am strecurat printre pozițiile ocupate și am ajuns în Piața Ovidiu. Era liberă.

Ovidiu era gânditor, poate apatic. Nu-i prinsese pe ruși. El avusese probleme cu romanii, dar nici lui nu-i dăduse pace crivățul Siberiei. Acum, să mă ierte Ovidius, ce dacă-i pleonasm? Se-nțelege mai bine „crivățul Siberiei”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mai contează, pleonasm sau nu, când ai noștri se joacă de-a războiul la Midia, iar rușii nu se fac, chiar ne ocupă, de-adevăratelea, nestingheriți și fără rușine?!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Primăvara de la Praga sub tancurile sovietice

Cum au procedat rușii în ’68, în Cehoslovacia? Vreun an s-a tot gândit Leonid Brejnev cum să facă. Nu agrea reformele pro-occidentale ale regimului de la Praga. A dat sfoară-n țările Pactului de la Varșovia să fie simulată o amplă aplicație militară. Până să se prindă cehii, tancurile Uniunii Sovietice, RDG-ului, Poloniei, Ungariei și Bulgariei erau la Praga. Așa i-au pus capăt lui Alexander Dubček și „primăverii” de reforme de la Praga. România și Ceaușescu nu au agreat operațiunea.

Tot Brejnev declara răspicat că URSS nu va ridica sabia împotriva niciunui stat, în timp ce trupele sovietice invadau Afganistanul.

 

Anexarea Crimeei 

În anul 2014, ca urmare a Revoluției ucrainene pro-europene, trupe speciale rusești, fără însemne au preluat controlul asupra celei mai mari părți a peninsulei Crimeea din Ucraina, situată pe coasta de nord a Mării Negre, inclusiv clădiri civile, aeroporturi și baze militare, în timp ce „grupuri de autoapărare” și nu armata rusă au preluat controlul asupra infrastructurii și instalațiilor militare din Crimeea.

În timp ce Federația Rusă nega vehement că ar avea trupe armate în zona de conflict din sud-estul Ucrainei, pe 21 ianuarie 2015, președintele Ucrainei, Petro Porosenko declara că peste 9.000 de militari ruși se află pe teritoriul Ucrainei.

La data de 26 februarie 2014, persoane înarmate, vorbitoare de limba rusă, în uniforme militare fără însemne, despre care s-a declarat a fi soldați ruși, stabiliseră un punct de control între Sevastopol și Simferopol.

Pe 27 februarie, persoane înarmate, de asemenea în uniforme militare fără însemne, au ocupat clădirea Parlamentului din Crimeea și a Consiliului de Miniștri și au înlocuit drapelul ucrainean cu cel rusesc.

La 28 februarie, persoane înarmate, acuzate de guvernul ucrainean a fi soldați ruși, au ocupat Aeroportul Internațional din Simferopol și Aeroportul Internațional din Sevastopol, în timp ce mass-media occidentală și cea independentă au raportat mișcări de trupe rusești în Crimeea, inclusiv elicoptere militare ruse care se deplasau de-a lungul peninsulei și camioane ale armatei ruse care se apropiau de Simferopol, capitala Crimeei. Oficialii ucraineni au declarat că forțele ruse au preluat o bază aeriană militară în Sevastopol și au înconjurat o bază a pazei de coastă.

Populația locală din Crimeea și Sevastopol au salutat alipirea la „țara-mamă”, iar Putin a negat că este vorba despre o intervenție militară a Rusiei, de vreme ce nu s-ar fi tras niciun foc de armă.

Într-un interviu televizat, din 17 aprilie 2014, Putin declara tocmai opusul vorbelor sale anterioare, recunoscând că în Crimeea au acționat soldați ruși fără însemne.

 

Post-factum

Sunt în continuare uimit de dezinteresul puținilor oameni care treceau pe stradă și păreau că nici nu observă ce se întâmplă. Vreo câteva doamne în vârstă, aflate pe la ferestre, urmăreau cum sub privirile lor fațadele și firmele magazinelor ori ale instituțiilor își schimbau numele și funcțiunea, cu altele scrise în limba rusă. Nu puteam să cred că doamnele nu știau citi rusește. Cu siguranță prinseseră perioada de ocupație sovietică în România.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Și totuși … o fi chiar așa de rău la noi, încât oamenilor nu le mai pasă cine vine sau pleacă, cine conduce sau nu? Vin ai noștri, pleacă ai noștri, oare ăștialalți mai dau ceva?

La ora publicării acestui articol, la Inspectoratul pentru Situații de Urgență – ISU al Județului Constanța, încă nu se înregistrase vreun apel din partea populației constănțene, privind pregătirile din peninsulă, dovadă pare-se,  că populația are mare încredere în autoritățile locale și centrale.

Foarte bine!

300.000 de cetățeni, nicio manifestare de neliniște, niciun apel!

Este semn de indiferență? Nu e bine!

Suntem prea cuminți? Stăm și ne uităm fără să ne pese? Nu ar strica să fim vigilenți!

Astăzi am scăpat.

În realitate, în peninsulă se fac pregătiri pentru turnarea unor scene ale unei producții cinematografice, dar oare numai ăsta să fie adevărul sau ne sunt verificate breșele de securitate?

Istoria se repetă, dar se uită relativ ușor, pentru că – din nefericire – astfel de evenimente apar la o distanță suficient de mare de timp, încât să nu se repete cu aceiași actori.

 

 

 

Inspirați adânc! Spring Storm 18 ține până pe 15 martie.

Scenariul poate fi unul real.

Somn ușor națiune!

 

Foto, video & sunet: Marius Fugaru, Narcis Gaidargiu, Imnul CLUBULUI NAUTIC ROMÂN©, Muzica: Dumitru Lupu, Versurile: Ananie Gagniuc, o producție NAUTICA TV© 2012

 

2 comentarii la „Istoria se repetă! Tăvălugul rusesc s-a pornit

  • 13 martie 2018 la 18:33
    Permalink

    Georgia și Ucraina nu sunt aliați NATO!

    Răspunde
    • 20 martie 2018 la 19:53
      Permalink

      Aveți dreptate, nu sunt aliați NATO.

      Formularea din text era „parteneri din Georgia și Ucraina”, asta pentru că există parteneriate între aceste țări și NATO sau țări membre NATO. Vă mulțumesc.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.