În sfârșit este iarnă

Constanța, 30 ianuarie 2012

de Stelian Marinescu

După ce furtuna de zăpadă a măturat România de la nord la sud, lăsând în urmă blocaje rutiere îngrozitoare, localități fără curent electric și  victime umane, a ajuns  la Constanța. Nu a nins mult, dar a viscolit toată noaptea. Dimineata, în centru, Primăria a făcut tot posibilul să se poată circula, dar numai pe carosabil. Trotuarele au fost lăsate așa cum  le-a lăsat natura : nepracticabile. Străzile secundare și aleile dintre blocuri au rămas prizonierele zăpezii. Taximetriștii au avut momentele lor de glorie financiară. Chiar și cei mai săraci salariați au apelat la serviciile lor. Am fost intrigat de obediența autorităților de a nu declara stare de urgență în județul Constanța. A fost momentul când drumurile naționale și județene din Constanța au fost închise. La liceele din Constanța învățau sute de elevi navetiști. Cu toate acestea, elevii respectivi au fost lăsați să vină  la cursuri, deși se știa că circulația în afara județului va fi oprită. Nimeni nu s-a gândit unde vor rămâne peste noapte acești copii.  Obediența nu lasă factorii de decizie să ia măsurile corecte. Să nu – i supere pe cei de ,,sus’’.  La videoconferințe se declara :

-La Constanța situația este sub control ! Aiurea.

După o zi,  Inspectoratul Școlar a cerut informații despre absenteismul din școli, chiar și motivele, cu toate că  școala nu avea de unde să le știe. Să le fie de bine, în final au absentat ,, de aia’’.

Ziua următoare s-a instalat gerul : minus 15 grade. Am bănuit că la mare se întâmpla ceva interesant, dar nu aveam chef să merg din cauza gerului. Aveam nevoie de un impuls. Prietenul și seful meu de la revistă, dl. Mihăescu Dan, cu stilul său caracteristic de a mobiliza oamenii, m-a sunat să mă tenteze cu o ședință de fotografiere a mării, la Cazino. Ar fi vrut să mergem pe jos din dreptul Colegiului ,,Eminescu“. Dan Mihăescu venise chiar cu o frumoasă șapcă de marinar, total ineficientă pe ger și vânt. Ne-am îmbarcat în mașină și ne-am deplasat la Cazino. Când am ajuns, se vedea că toată Constanța fotografia și filma. Cu greu am găsit un loc de parcare.

Care de reportaj ale televiziunilor filmau la ,,greu’’.Am coborât cu dificultate treptele, printre landrele de câini comunitari ce se hârjoneau fără jenă, la vedere. Mi-am amintit o anecdota ce se referea la o știre de presă : La Constanța o cățea sterilizată a fătat 6 pui. Primarul Mazăre se lăuda că puii au ieșit gata castrați.

Deodată, am rămas încremenit de imaginea mării. Aceasta ,,fierbea“, la propriu și la figurat. Valurile se izbeau năprasnic de stabilopozi împroșcând imenși nori de spumă. Frigul de afară îți strângea fruntea ca într-o menghină. Am trecut pe lângă un pescăruș ce stătea resemnat într-un picior și care se întreba, probabil, ce căutam noi pe acolo. Simțeai o senzație falsă de cald  privind la marea care fierbea. Da ! Din cauza temperaturii scăzute de afară, apa mării, mai caldă, genera aburi în atmosferă. Printre nori, soarele reușea să trimită câteodata raze luminoase, mai reci ca gheața. Prin vaporii de apă  marină, zburau gălăgios pescărușii. Aceștia căutau cu disperare moluștele aruncate de valuri între stabilopozi. Vaietul mării și țipetele pescărușilor dădeau impresia unui sfârșit de lume.

Ne-am urcat din nou în mașină și ne-am deplasat în Portul Tomis. Bazinul portului înghețase bocnă. Pontoanele se
răsuciseră din cauza gheții, iar puținele ambarcațiuni rămase la apă erau prinse în capcane albe. Priveliștea era încremenită în gheață. Peste apa de la ,,On plonge’’, Petrică Clipa a deschis un ,,Pinguin’’ la baracă.

Ne-am gândit să ne încălzim cu un ceai cald și, totodată, să-l salutăm. Nu a fost să fie. Nu era nimeni la local, dar am văzut prin fereastră mobilierul. Zgribuliți, am constatat că bătea nordul. Până la mașină, vântul m-a făcut să cred că am pe față o mască de fier.

Urcați în mașină, parcă așteptam o replică a lui Dan Mihăescu. Aceasta a venit mieros :

-Dacă tot ai făcut fotografii, de ce nu scrii și ceva romantic despre asta ?

Mi-am amintit că lângă scara Cazinoului un cuplu de tineri era îmbrățișat. Poate așa i-a prins înghețul.

-Oare peisajul marin hibernal poate fi pentru unii, romantic?

Foto: Stelian Marinescu