ÎN NUMELE TATĂLUI

Comandor (r) dr. Marian MOŞNEAGU ●

 

În vinerea dinaintea Floriilor, m-am întâlnim cu două distinse doamne, Maria și Marina – soția și fiica regretatului Ion Aramă. O întâlnire premeditată și îndelung așteptată. În urma unei corespondențe încrucișate, i-am propus Marinei, pe de o parte, și comandorului Iancu Ciocioi, pe de altă parte, ca Biblioteca recent înființatului Colegiu Național Militar ,,Alexandru Ioan Cuza” din Constanța să poarte numele unuia dintre cei mai titrați și celebri absolvenți, în 1954, ai Școlii Medii de Marină din Galați.

La intrarea în Academia Navală ,,Mircea cel Bătrân” am fost întâmpinați și preluați de o tânără maistru militar, care ne conduce discret spre pavilionul rezervat liceenilor.

Credincioși Marinei

Copleșită de emoție, octogenara doamnă Maria Aramă, fiică de marinar, numără treaptă cu treaptă, scările până la biroul comandantului. Tatăl domniei sale, maistrul militar Petru Munteanu, fost elev al Școlii Militare de Marină din Galați, a cutreierat Marea Neagră cu nava-școală ,,Mircea” și în tinerețe i-a spus multe povești frumoase cu și despre marinarii și cadeții noștri. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial și-a riscat viața pentru reîntregirea hotarelor țării, ca torpilor pe submarinul ,,Delfinul”.

Fost timonier pe pachebotul „Împăratul Traian”, Dumitru Aramă, tatăl condeierului în devenire, l-a influențat să aleagă Liceul Militar de Marină de la Țiglina, unde viitorul autor al ,,Rapsodiei albastre” a descoperit farmecul dar și privațiunile vieții de marinar.

Proaspăt tehnician dentar, Maria s-a căsătorit cu Ion Aramă în urmă cu șase decenii. Inițial au locuit la Constanța până în 1961, când s-au mutat la Mangalia, unde fuseseră dislocate atât Comandamentul Marinei Militare cât și gazeta ,,Flota Patriei”, la care lucra și talentatul Jean Aramă.

Ion și Maria Aramă au doi copii: Ștefan Sorin și Marina. Ștefan a absolvit Liceul ,,Ion Creangă” și, în 1987, Facultatea de Medicină din București. În prezent este medic internist și profesor universitar la Facultatea de Stomatologie din Capitală.

Marina a urmat Liceul ,,Mihai Viteazul”, apoi Facultatea de Litere la Universitatea din București (Secția română-franceză). După absolvire, a lucrat în domeniul resurselor umane la o renumită instituție bancară din București.

În 2002 a traversat Atlanticul și s-a stabilit în Statele Unite. Vreme de 10 ani a lucrat la Spitalul Windham din Connecticut. În 2012 s-a mutat cu soțul în statul Nord Carolina. În prezent este asistentă la Universitatea din Wilmington, Nord Carolina.

Ion Aramă a făcut parte dintr-o promoție de celebrități. Dintre colegii de promoție a rămas prieten pe viață cu Mircea Ursu, Bernard Stoleru, Eduard Sasu și regretații amirali Emil Cico Dumitrescu și George Petre. Ultimul a fost el însuși comandant al Liceului Militar de Marină ,,Alexandru Ioan Cuza” din Constanța, în perioada 1990 – 1995.

Cât a locuit la Constanța și Mangalia, Ion Aramă a fost prieten cu Mircea Giosanu, Dan Mihale și Aurel Mihale, cu corespondentul Radio România Constantin Lambă și celebrul dirijor al ansamblului ostășesc ,,Albatrosul”, maestrul Marin Hudițeanu.

Odată ajuns în Capitală, Ion Aramă a beneficiat de toate oportunitățile unui mediu cultural efervescent. A frecventat majoritatea cenaclurilor și manifestărilor literare de ținută din armată și din afara ei și s-a atașat sufletește de criticul literar Valeriu Rîpeanu, scriitorii Virgil Carianopol, Laurențiu Fulga și Gheorghe Tomozei – care i-au fost și mentori. De asemenea, s-a aflat în relații cordiale cu elita scriitorilor militari contemporani, printre care, la loc de cinste se numără Radu Theodoru, Nicolae Tăutu, Ion Grecea, Liviu Vișan, Vasile Preda, Cristian Leon, Adrian Mierlușcă și Haralamb Zincă.

Soții Aramă au fost prieteni apropiați cu scriitoarea Rodica Ojog Brașoveanu și soțul său, actorul Cosma Brașoveanu, cu care au petrecut multe revelioane și zile de naștere.

Sub semnul tridentului

Ajunși în biroul comandantului Colegiului, admirăm preț de câteva minute steagul de identificare al instituției, cu un trident inspirat desemnat ca totem.

Imediat apare și comandorul Iancu Ciocioi, nevoit să baleieze între multitudinea de probleme cotidiene pe care le are de planificat, monitorizat, coordonat, evaluat și reeșalonat. Bonus, un control de la eșalonul superior îl solicită suplimentar, dar evenimentul face parte din strategia unui leadership eficient. Fost L.M.M.-ist, ca și mine, simt că întâlnirea, chiar dacă îl incomodează, îl interesează în egală măsură.

 

Conversația decurge firesc, în jurul personajului cheie care a fost și rămâne un etalon pentru noua generație de viitori absolvenți. Discutăm despre marile proiecte ale instituției, despre actuala locație și noul sediu, despre performanțele deja contabilizate de elevi la olimpiadele școlare. Luăm notă de apariția primului număr al revistei ,,Jurnal de bord” dar primim asigurări că va fi continuată și publicația reprezentativă a fostului liceu, ,,Catarge la orizont”, titlu inspirat de una dintre nuvelele preferate ale lui Ion Aramă.

Cititori de suflete

Curiozitatea este mare și, în cele din urmă, ne deplasăm la Biblioteca aflată în administrarea doamnei Daniela Ivanciu. Holurile generos pavoazate și sălile de clasă dotate cu echipamente moderne degajă o atmosferă prietenoasă și stimulatoare.

La bibliotecă întâlnim doi dintre studioși, elevii Ionuț Nica și Gabriel Turcu, un gălățean și un bucureștean, ambii în clasa a IX-a. Tinerii asistă curioși la evocarea personalității celui care a fost Ion Aramă și la donația pe care Marina Aramă o adaugă la titlurile deja existente la raft.

 

Astfel, pasionații de literatură cu tematică marină vor regăsi aici numeroase personaje, majoritatea reale și întâmplări trăite la limită în furtuni și misiuni executate pe mare, din lectura unor lucrări precum Ne-așteaptă marea (roman, 1968), Furtuna albă (roman, 1972), Cuvânt de soldat (1974), Alarmă la Dana zero (roman, 1975), Țărm fără catarge (roman, 1976), Ultima redută (roman, 1977), Oamenii visează trandafiri (roman, 1979), Stânca speranței (roman, 1980), Pericol în amonte (roman, 1990), Singur împotriva lui Ceaușescu (publicistică, 1991), Nu trage, Sahib! (roman, 2001), Soldații ultimei șanse (roman, 2002), Trecătoarea de fier (roman, 2017) sau Câmpia de foc (roman, 2017).

Și, nu în ultimul rând, volumul ,,Ion Aramă – De la marinar de frunte la soldatul ultimei șanse” (2017), carte scrisă tranșant, fără menajamente, de colonelul Dan Gîju, fost coleg de redacție cu maestrul și absolvent, la rându-i, al Liceului Militar de Marină din Constanța.

Vizita se încheie cu promisiunea Marinei de a contribui la dezvoltarea fondului de carte al bibliotecii și, de ce nu, de a susține reapariția revistei ,,Catarge la orizont”.

În trecere, vizităm laboratorul de chimie și câteva săli de clasă, intim personalizate cu instantanee de la diferitele activități școlare, culturale, sociale și sportive din municipiu, la care cadeții sunt omniprezenți.

Părăsim Colegiul cu sufletul împăcat: eu, cu satisfacția că inițiativa mea a fost bine primită și unanim acceptată de familie și conducere, doamnele Maria și Marina, cu convingerea că Jean a fost și va rămâne veșnic treaz în conștiința celor care l-au cunoscut sau care îi vor citi opera consistentă, dându-i onorul ori de câte ori vor trece pragul Bibliotecii ,,Ion Aramă”.

M-am despărțit de ,,aripa” feminină a familiei sale în fața Muzeului Național al Marinei Române, unde Marina a creat un fond consistent de manuscrise, cărți și fotografii, cu maximă admirație pentru un gest făcut cu atâta eleganță de fiica scriitorului: să vii de peste Ocean pentru a te asigura că numele tatăl tău dăinuie printre ai săi, prin opera, talentul și povestea de viață a unui scriitor înnăscut.

În numele tatălui

Mărturisesc că a fost o încântare pentru mine privilegiul de a intra în intimitatea familiei scriitorului Ion Aramă, pe care l-am cunoscut și îl apreciez personal, cel care a iubit atât de mult Marina încât și-a desemnat fiica să-i poarte numele pretutindeni în lume.

 

Admirabil și efortul considerabil făcut de inimoasa doamnă Aramă. Mă bucur sincer că am cunoscut-o și că, împreună cu Marina, i-am putut oferi această mică bucurie sufletească de a-l putea regăsi pe Jean într-o mică insulă de cultură și autentic spirit marinăresc care este Biblioteca Colegiului Național Militar ,,Alexandru Ioan Cuza” din Constanța.

De pe frontispiciul său, Dom’ Profesor este si va rămâne cu certitudine pentru generații de cadeți far de benefică și spornică lumină, iar opera sa – izvor de inspirație și pilduitoare lecție de viață pentru viitoarea profesie.

De marinar sau oricare alta, spre care vor simți că-i poartă destinul, inspirația și pasiunile pe cadeții noului val.

 

Foto: Marian MOȘNEAGU

Drepturi exclusive: Clubul Nautic Român©