În loja de lux … la spectacolul mării

Andreea MIHĂESCU ●                                                              

Aveam bilete la lojă. Ba chiar locurile centrale la spectacolul mării, în format 4D. Cu efecte speciale. Stăteam în prova  Navei Școală Mircea. Aveam imagine de ansamblu la tot ceea ce se întâmpla la bord, cât și în afara copastiei. În această extremitate  a navei, senzațiile  erau  amplificate. Eram când sus, undeva la peste 10 metri înălțime, când jos, aproape de nivelul mării. Stomacul … în plin tangaj, copiase  mișcarea oscilatorie a navei și simțeam diferența bruscă de altitudine.

Părul îmi zboară dezordonat în toate direcțiile. Cum reprezentația îl are îl rol principal pe Mircea cel Bătrân, gândul îmi zboară la cel mai mare inamic al domnitorului, Baiazid I. Adopt o poziție turcească de relaxare și, nefiind amatoare de cafea, mă delectez cu un suc acidulat.

După trei zile cu cer în tonuri de gri cenușiu și o dimineață deloc promițătoare pentru o ieșire pe mare în condiții agreabile,  pe puntea teugă a barcului apar  primele raze de soare.  Asta da minune!  Zâmbesc. Simt cum filele de bordaj încep să se încălzească și decid să îmi scot ochelarii de soare din geantă. Brusc, fâșiile de lumină dispar sub o pereche de  tălpi, probabil mărimea 43. În ciuda instabilității pe care o provocau valurile, picioarele urmau sigure drumul ales. Fără pic de dezechilibru. Călcau  cu atâta siguranță, impregnând chiar și o vibrație atunci când atingeau puntea din tek. Pantofii erau de un negru imaculat și se finalizau cu o bordură fină de aceași culoare. De sub pantalonul călcat impecabil, la dungă, se zăreau doar capetele șireturilor, care atârnau egal în ambele părți. Curioasă, continui să ridic privirea. Sub borul șepcii de comandant, întâlnesc privirea concentrată scrutând în zare și aud: „15 grade tribord!”

E 17 noiembrie 2017. Academia Navală Mircea cel Bătrân (ANMB), din Constanța, sărbătorește  145 de ani de la înființarea primei instituţii de învăţământ superior de marină, din România. Cocktailul aniversar are loc pe  Nava Școală Mircea, pe parcursul unui voiaj de trei ore, plecarea fiind evident din portul militar.

Ajunși la bord, începem socializarea. Din discuții se nasc curiozități, răspunsuri și  invitații. Continui să caut cu privirea cunoscuți. Îmi atrage atenția o postură  impecabilă cu spatele drept  și picioarele apropiate, de parcă nu ar fi făcut niciun efort să-şi caute centrul de greutate pe o navă legănată de ruliul de la cheu. Îmi zâmbește și, printr-un semn discret, îmi urează bun venit la bord. E comandantul navei, comandorul Gabriel Moise, gazdă primitoare, căruia i se citește bucuria în ochi atunci când vorbește despre meseria sa.  Vocea îi devine mai caldă când evocă marșurile pe care le conduce, iar colțurile gurii i se ridică. Despre echipajul său are doar admiraţie și mărturiseşte că de-abia așteaptă următoarea generație de studenți, cărora „să le facă botezul”.  Se  scuză de fiecare dată când este nevoit să întrerupă discuția pentru a-și face meseria. Postura îi rămâne impecabilă pe tot parcursul voiajului, iar mersul sigur, înşurubat în punte.

Pe pasa de intrare în port, la întoarcere, soarele intră din nou în nori și realizez că e jumătatea lui noiembrie. În căutarea adăpostului, mă mut în bordul de sub vânt. Am pus ochii pe parâmele cu care fusese legată nava la cheu. Sunt încolăcite, formând un veritabil cadru de fotoliu ce arată extrem de confortabil. Din păcate, e umed. După ce îmi bucur papilele gustative  cu tortul aniversar „ANMB 145“,  rămân lângă cabina de comandă de  unde urmăresc fascinată lejeritatea, siguranța și bucuria cu care comandorul Moise, skipperul celui mai mare velier de curse din România, aflat în navigaţie şi în slujba cadeţilor şcolii de marină de 78 de ani, transmite indicații și comenzi echipajului aflat la posturile de manevră.

„Mola pupa!”. În timp ce nava acostează, curg valuri de urări către reprezentanții Academiei Navale de Marină „Mircea cel Bătrân”, generații de iubitori ai mării își strâng mâna și fac promisiuni de revedere! După doar 10 minute, începe o ploaie măruntă, de bun augur, venită parcă în completarea urărilor transmise şi prognozând un viitor prolific.

Foto: Narcis Gaidargiu, Andreea Mihăescu/Clubul Nautic Român ©