În loc de concluzii … la un sezon de yachting încheiat
Prof. Octavian Ţacu
După ce o mare parte din activitatea competiţională a cluburilor de yachting şi implicit a veliştilor a ajuns spre final, mă încearcă un sentiment difuz de nostalgie a zilelor frumoase de vară cu vânt propice regatelor.
La simplă vizionare a calendarului competiţional se poate spune că a fost o vară încărcată pentru toate clasele de bărci cu pânze, începând cu Clasa Optimist şi terminând cu velierele mai mari de 12 metri.
Indiferent de organizatori am observat eforturi remarcabile din partea cluburilor, a federaţiei şi a sponsorilor în contextul economic de “contracţie”pe care-l parcurge România. Cu atât mai mult sunt de lăudat toţi cei implicaţi în organizarea şi conducerea regatelor.
O notă specială trebuie acordată proprietarilor de marine, începând din sud, Limanu, Mangalia, Eforie Nord şi Tomis, care au găzduit cu generozitate regatele sportive.
În linia cunoscută de ani de zile presa şi televiziunea au consemnat şi oglindit foarte firav regatele de yachting. Toată lumea pricepe şi urmăreşte fotbalul , “sportul rege” în România şi mai puţin alte sporturi, mai greu de înţeles şi de urmărit, categorie în care este inclus şi yachtingul.
Nu veţi găsi cronici ale regatelor de yachting decât rareori, în ziarele centrale sau locale. Cei care pricep şi scriu despre yachting sunt puţini. Subsemnatul mă număr printre ei. Cu toate acestea am avut surpriza, ce am digerat-o greu, ca la un Campionat Naţional, găzduit de Electrica pe Lacul Siutghiol, să nu primesc acreditare din motive obscure pe care nu le voi pomeni. M-am mulţumit să observ regatele de
pe mal, prin binoclu, şi nu de aproape aşa cum se cuvine şi bineînţeles că am consemnat numai statistic concursul, în Magazinul Nautic”, publicaţia “on line” care găzduieşte cronicile mele de yachting.
În loc ca simpla prezentare la locul competiţiei a unui “cronicar” de yachting să fie binevenită, am ajuns la canoanele acreditărilor asemănătoare cu cine ştie ce evenimente cu adresabilitate exclusivă. De ce ? Foarte simplu ! Acel cronicar va face cunoscut acest sport publicului larg, pentru care numai fotbalul contează, cel puţin ca un cuvânt nou de vocabular, ca să nu mai spun sugerarea siluetelor bărcilor cu pânze din largul mării, sau din mijlocul lacurilor.
Foarte curând va avea loc adunarea generală a FRY, cu mai multe puncte pe ordinea de zi, printre care şi raportul de activitate. Sigur că va putea fi consemnat faptul unic în istoria yachtingului românesc când, la un sfârşit de săptămână, aveau loc simultan două competiţii oficiale de yachting, pe mare, la Eforie şi Mangalia: Cupa Dobrogei şi o etapă din Campionatul Naţional al velielelor mari, 12 – 15 septembrie.
Tot ca o premieră este şi punctarea rezultatelor unor regate din România la Clasa Laser în clasamentul european EurILCA, fapt remarcabil, care le face mult mai atractive pe plan internaţional.
Pe parcursul sezonului competiţional veliştii români au participat şi au avut prestaţii remarcabile în concursuri internaţionale reuşind să şteargă emblema de ”săracii balcanilor”, fiind la nivelul ambarcaţiunilor şi echipamentului egali cu sportivii din ţări cu tradiţie şi dare de mână şi câştigând regate importante.
La noi, am remarcat “Trofeul Tomis” şi “Cupa Dobrogei”, ambele competiţii cu participare şi jurizare internaţională şi organizare deosebită.
Anul acesta, Balcaniada de Yachting a avut loc în Macedonia, pe apă Lacului Ohrid. Remarcabile eforturile federaţiei macedonene de a organiza această competiţie. Mai departe comentariile sunt de prisos. Cred că latura “turistică” este de consemnat, Lacul Ohrid fiind situat într-o regiune foarte frumoasă, dar cam fără vânt. Sportivii velişti români, prezenţi la această competiţie, au fost numeroşi. Nu voi consemna rezultatele, o face federaţia în bilanţul anual. Anul viitor balcaniadă va fi la noi, în organizarea Federaţiei Română de Yachting, cu conducerea rezultată în urma algerilor din Adunarea Generală, amintită mai înainte.
Revenind la competiţiile noastre, nu pot să nu consemnez că în climatul de economie al organizatorilor este uitată noţiunea de “parte interesată” sau “conflict de interes”, astfel că antrenori cu sportivi în concurs realizează balizajul poligoanelor de concurs sau, alteori, înregistrarea sosirilor în regate oficiale rezultă chiar din colaborarea cu persoane din afară echipei de arbitri, acreditată. Toate acestea dau loc la observaţii, comentarii şi situaţii nefavorabile organizatorilor. Probabil că în viitor vor fi evitate.
Aştept cu mult interes pe 7-8 decembrie Regata Moş Nicolae, programată pe apele Lacului Techirghiol, în organizarea Clubului Nautic Român, club care nu este la prima “ispravă” de acest gen, acolo.
Înainte de a încheia nu pot să nu consemnez eforturile materiale ale sportivilor şi ale părinţilor în menţinerea acestui sport olimpic, pe linia de plutire.
