Iarna la mare
de Ananie Gagniuc
Destul că a căzut guvernul! Să nu mai cadă o nouă zăpadă, că iar nu mai ieşim din ogradă. Şi cine s-o mai dea, cu lopata? Tata? Aici, la Constanţa, la marginea mării, valul depăşeşte malul, faleza a-ngheţat, odată cu Cazinoul şi cu sumele alocate din buget pentru repararea lui. Pare a fi un ţărm de basm, dacă nu de poveste (cum ne-am mai făcut, de atâtea ori…). Iarna, la mare e…mare belea! Precum în creaţia eminesciană, îmi scapă din mână cârma şi lopeţile-or să-mi scape, iar eu stau de-a lung de ape. Şi mai am un singur dor, să scriu umor şi-mi vine să mor, la marginea mării, unde oasele mă dor şi totul pare încremenit. Bine măcar că, deşi suntem, cu tot cu mare, la cota 0, nivelul de trai a crescut cu 9 centimetri, datorită zăpezii… Aşa că, dragi turişti, veniţi la mare, iarna găsiţi locuri şi la hotel şi pe plajă, ambele fiind mai mult goale. De fete, nici nu mai vorbesc…Revin la Eminescu: „Iar eu stau de-a lung de ape / Parc-ascult şi parc-aştept / Ea din trestii să răsară / Şi să-mi cadă lin pe piept…” Pleosc! Na, c-ai căzut în apă!
