Hidrograf marin pentru o zi

Viața cu parfum de mare la bordul NHM Căpitan Comandor Alexandru Cătuneanu ■

Narcis GAIDARGIU ●

De câteva ore spălam vase și nu se mai terminau, și scriam frânturi de gânduri, și iar spălam … vase, și vase, …

Chiar! De când și de ce, spălatul vaselor nu ar putea fi demn de un început?

Dacă ar exista vase de unică folosință onorabile, nu jalnice butaforii din care, de nu le ții cu două mâini, ți se-nclină spre țărână orice ai pune, jur! – azi, nu mâine – aș scoate din gospodărie vasele de lut, faianță, porțelan ori gresie și le-aș înlocui. O singură dorință aș avea: să nu fie din plastic. Nu! vaselor din plastic, să fie din orice, dar nu din plastic. Olarul, onorabil făurar, ar trăi mai bine de le-ar face atât de ieftine, încât apa și detergentul să fie mai scumpe decât vasele. Got it, business people?

Și iar, vase, vase … comerciale, de pescuit, militare …  și apa spăla vasele, … în urma lor rămânea marea și cerul …

SONY DSC

Simțeam, ca și ieri cum patul se înclină sub mine și la fel, orizontul. Am privit afișajul digital roșu-luminos al ceasului de pe birou … nu se luminase de ziuă, auzeam zumzetul motoarelor, fâșâitul eterului din stația radio VHF, șuieratul în surdină al fumului ce ieșea pe cele două coșuri de la pupa, clipocitul sacadat al apei lovindu-se de prova, care cu obstinație aluneca prin valurile de intensitate patru, nici eu nu știu cât exact înseamnă asta, dar sună bine dacă nu pun întrebări. Dinspre bucătărie se simțeau binecuvântate arome de ceafă fragedă de porc cu cartofi gratinați, cu ouă și brânză la cuptor și portocale, de parcă venea Crăciunul. A apărut un tânăr locotenent cu un buchet de narcise aurii, pe care le-a oferit doamnelor și domnișoarelor aflate la bordul navei. Era 8 Martie. Sau Crăciunul. Sau amândouă. Nu mai înțelegeam, mi-era aproape clar că visam, mi-am făcut un memento, așa, în somn, de aducere aminte dimineață.

Auzeam … „mașina în cuplu, cârma 15, …hrrrr, ch, chh, aveți vreo navă în prova între faruri?, chhh, este Cătuneanu, recepționat, … cârma 10, mașina foarte încet, ch…, Fulgeru’, aici Anghila, recepție, venim spre voi, schimbă curs, recepțion…ch, chhh” …

„Czernicki, Rottweil, this is Duero, channel 72, over … change the channel, I’m hearing you with interruptions, over, ch…, please change on channel 72 over, chhh…, received, changed on 72, over” …

SONY DSC

Prieteni dragi, luați-vă un pahar cu vin dinaintea voastră, c-avem de vorbit … Azi mă confesez …

Înțelegeam în sfârșit că mereu am iubit-o. Chiar și atunci când eram departe de ea. Mă iubise și ea, mă crezuse pierdut, dar poate numai până ieri. Fusese prea orgolioasă și egoistă. Azi o înțeleg. Mă voia doar pentru ea. Mă despărțea – chiar și vremelnic – de casă, de familie, de prieteni. Îmi cerea să mă rup ori măcar să mă împart. Era mai mult decât puteam suporta. Când am hotărât, eu nu ea, să ne despărțim, încă o iubeam. Și așa a rămas dragostea noastră. Platonică, în ultimii 27 de ani. Am dat nemărginirea mării pentru o palmă sigură de uscat. Am ales împotriva ei, dar nu am părăsit-o niciodată.

Partir c’est mourir un peu,

Dar când venind, aduci bucurie,

De unde să ai – cum altfel – să vii,

De nu pleci întristat?

Știi cu siguranță doar când pleci. Cât durează, când te întorci, mai bine nu întrebi, se lucrează cu indubitabilul aproximativ ETA – Estimated Time of Arrival.

După ieșirea din port am intrat în comanda navigație. Lume multă, echipajul, reporteri, cameramani, corespondenți și ofițeri de presă. În mijloc, căpitan-comandorul Rogers Casian, comandantul NMH Căpitan Comandor Alexandru Cătuneanu. Ne-a oferit un scurt istoric al navei, detalii tehnice, misiuni, descoperiri recente din adâncurile pe care nava le cercetează cu aparatura de la bord, cu sistemele integrate de navigație și sistemul multifascicol de cercetare hidrografică marină sau senzorii tractabili de cercetare hidrografică şi oceanografică. Din când în când dădeam aprobator din cap, să nu se descurajeze omul, crezând că nu era suficient de elocvent, cert este că dacă ne-ar fi spus despre OZN-uri, marea majoritate am fi putut să aducem completări, dar așa, când îmi mai prindea privirea baleind auditoriul, dădeam din cap, ce să fac?, discret, nu prea tare, să nu-i vină inspirația să mă întrebe ce-am înțeles. Ne-a descris etapele misiunii pe care nava le va parcurge în cadrul Exercițiului Multinațional „Poseidon 2017” la care și noi participam; cercetare cu sonare laterale, cât și identificarea țintelor ori a posibilelor schimbări ale reliefului de pe fundul mării, centralizarea și comunicarea informațiilor către Centrul de Colectare a Datelor pentru Lupta Antisubmarină și Comandamentului Flotei, redistribuite apoi unităților de luptă ale vânătoarelor de mine din compunerea exercițiului.

Domnișoara lt. Pavel, prezență discretă, conștientă de importanța sarcinilor pe care le executa cu siguranță, în liniște, recent selecționată pentru un curs de pregătire în USA, tânărul lt. Laurențiu Duțu, comandant al Serviciului de luptă — hidrografie, al NHM Căpitan comandor Alexandru Cătuneanu, de asemenea absolvent al unui master la U.S. Naval Research Laboratory al Stennis Space Center (SSC)-NASA, Cpt. lt. Toma și Cpt. lt. Constantinoiu sunt doar câțiva dintre tinerii care ne-au ghidat ori ne-au dezvăluit câteva dintre secretele muncii lor.

SONY DSC

Nava și echipajul continuă munca de cercetare și cartare a fundului mării începută de Căpitanul Comandor Alexandru Cătuneanu în anul 1896, care după absolvirea cursurilor de specializare ca ofițer de marină în Franța se reîntorsese în țară cu gradul de locotenent. În timpul studiilor din Franța participase la două campanii de navigaţie în Caledonia şi Extremul Orient. Până la începutul anilor 1900 a îndeplinit mai multe funcții la Depozitul Flotilei, Divizia de Mare, Arsenalul Flotilei, Depozitul Echipajelor și crucişătorul Elisabeta. A fost comandant al Bricului Mircea și al Portului Constanța. Între anii 1896-1900 a condus colectivul de ofiţeri care au participat la lucrările hidrografice destinate ridicării „Hărţii Mării Negre, coasta României” – realizate atât pe uscat, cât și pe mare de la bordul Bricului Mircea și al navei Rahova – lucrare de mare însemnătate a marinei române, premiată în anul 1900 cu medalia de aur la Expoziția Universală de la Paris.

Harta Cătuneanu a rămas valabilă timp de 52 de ani.

Din comanda navigație am trecut în camera hărților. Printre fotografiile aflate pe masă am zărit epavele navelor Arkadia, Mitera Zafira, Carpați, You Xiu și Paris, a unui submarin sovietic din clasa Malyutka, a distrugătorului Moskva, a unui avion. Pentru că urma 9 martie, Praznicul Sfinților 40 de Mucenici de la Sevastia, gândul m-a dus la cei mulți, din adâncul mărilor și oceanelor, neuitați de familii, prieteni și camarazi, cărora apele înghețate le-au cerut o plată prea scumpă. Mucenici prepară mamele, soțiile și bunicile noastre; noi, bărbații nu facem mucenici, dar ne gândim adesea la ei, mucenicii zilelor din urmă. Ținem la tradiția creștină, dar ne gândim și la cei pe care i-am cunoscut, cu care am împărțit momente, frânturi de viață, un blid cu mâncare, oameni cu care cândva am băut aceeași apă de tanc. Un lung pomelnic de nave mi s-a derulat ca prin vis: Scăeni, Fălticeni, Sadu, Independența, Biruința, Topoloveni ori Struma, bombardată în 1942 din ordinul lui Stalin, cu aproape 800 de pasageri la bord, din care a supraviețuit unul singur, în vârstă de 19 ani, David Stoliar.

Marea, tainic loc de odihnă pentru cei pe care, poate, încă îi mai așteaptă acasă o mamă, o soție, un copil, un prieten. Marea, aceeași care le răpise liniștea, le dăruise timpul. Așa e marea, îți dă cu o mână, dar cu cealaltă nu cere, își ia singură tributul.

Puține locuri sunt pe Pământ, în care timpul pare să nu mai existe. Marea este unul fără asemănare. Înțelepciunea s-a născut la sat ori poate, pe mare sau la țărmurile sale. Marea, leagăn al civilizațiilor, marea în jurul căreia s-au țesut imperii, s-au ridicat și au apus cetăți, marea care a inspirat poeți, filozofi, pictori, ale cărei fine unduiri ori forță nestăvilită a umflat pânzele marilor exploratori, câte povești, câte istorii …

Am trecut în laboratorul de oceanografie și hidrologie, creierul navei, ale cărui terminale cu monitoare de înaltă rezoluție sunt deservite de un grup de servere, parte a sistemului integrat al navei.

Pe deasupra noastră au survolat un elicopter Puma Naval și două avioane MIG 21 Lancer. La un moment, navele au rupt formația de marș și s-au îndreptat către sectoarele atribuite pentru activități specifice de dragaj, remorcare, reaprovizionare, respingere a atacurilor inamice, acțiuni de minare, identificare și neutralizare a minelor subacvatice cu ajutorul scafandrilor.

SONY DSC

Cu o zi în urmă, după scurta declarație de presă a Șefului Statului Major al Forțelor Navale Române, Viceamiral dr. Alexandru Mîrșu, la festivitatea de deschidere a Exercițiului Internațional Poseidon 2017, am vizitat nava de suport logistic ORP Kontradmirał Xawery Czernicki (Polonia), nava comandant a Grupării și FGS Rottweil (Germania). Pe ambele nave ne-au întâmpinat și condus doi tineri comandanți de navă ale căror interviuri le-am urmărit cu mare plăcere. A fost o adevărată încântare sa le ascultăm prezentarea navelor. S-au aflat tot timpul în vervă rezervat-cazonă, cu zâmbetul pe buze, pasionați de munca lor. La finalul prezentării, după amănunțite și foarte la obiect descrieri ale aparaturii și proceselor, ale echipamentelor, cât și pregătirii și competențelor membrilor echipajului, ambii comandanți au întrebat ”Do you have any other questions, please?” Au fost foarte puține, aproape că nu lăsaseră loc pentru întrebări, spuseseră tot ceea ce presa trebuia să afle. Pe nava poloneză, Komandor Podporucznik (Locotenent Comandor) Przemysław Lizik ne-a prezentat printre alte echipamente o bijuterie de cameră hiperbară destinată decompresiei la suprafață a scafandrilor. Pe nava dragor de mine a marinei germane, conduși de Korvettenkapitän (Căpitan de corvetă) Stefan Oeggl am admirat un ROV submersibil comandat prin cablu, o mică șenilată teleghidată dotată cu o mână robotizată, capabilă să prindă și să transporte obiecte.

SONY DSC

O mână de inimi ce bat la unison pentru siguranța noastră. Toți acești oameni și mulți alții ca ei veghează la hotarele liniștii noastre, să ne putem duce liniștiți copiii la școală, să bem o bere cu prietenii, să sperăm că mâine va fi o nouă zi cu soare în viața noastră. Merită în răgazuri să ne gândim și noi la ei, la familiile care îi așteaptă să revină sănătoși acasă.

Să fie pace, zic, dar ca să fie, ne facem lecțiile în jocuri de-a războiul, serioase, de oameni mari, ce pun în operă o acumulare masivă de capital uman, logistic, tehnic și financiar. Armata nu uită, nu iartă și nu întoarce niciodată și celălalt obraz, întotdeauna buni creștini, dar nedespărțiți vreodată de dogma Vechiului Testament.

Pe seară ne întorceam în port, era iar liniște, pe puntea de comandă se auzeau numai ordinele căpitanului … comanda pupa … aprideți-mi luminile … recepționat pupa … vino ușor stânga, … mașina jumate… vii pe Hercules … Din când în când,  în lumina ireală a aparatelor de bord, se deplasa ca o nălucă dintr-un bord într-altul, ținând legătura cu compartimentul mașină, formațiile de manevră de la prova și pupa, oamenii de pe cheu. Era întuneric, ne aduseseră cu bine acasă, dar pentru oamenii mării ziua nu se încheiase. Fusese doar un episod dintr-un lung șir al vieții lor.

Pe mare se înserase de-a binelea, eram din nou acasă.

Mijea lumina plăpândă a dimineții, voiam să merg la o cafea cu mic dejun în careul ofițeri, patul încă se mișca, semn că hula persistase peste noapte, m-am ridicat și clătinându-mă am ajuns mult prea repede în bucătărie, era bucătăria mea de-acasă, eram acasă, fusese un vis, m-am uitat în chiuvetă, offf, seara după masă nu mai am puterea să spăl vasele, o luam de la-nceput.

O nouă zi. Iar spălam vase. Oricât ar fi de neplăcut, eram însă acasă.

Ce vis …,  oare fusesem acolo sau era doar o-nchipuire a minții scăpate liberă în abisul nocturn? M-am uitat pe cardul aparatului de fotografiat, eram acolo. Nu fusese vis, doar o altă realitate paralelă cu a noastră, o realitate pe care nu mulți o cunoaștem.

Aburii cafelei nu-și făcuseră încă efectul, apa susura încet la robinet, auzeam valuri domoale bătând sacadat în prova navei și-mi era dor, și-aș fi dorit să fiu din nou tânăr.

Cândva, Et in Arcadia Ego!

Fii Fun! Fii Hot! Fii Cool! E Pasiunea Ta!

Fotografii realizate de Narcis GAIDARGIU.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.