Eterna femeii poveste

de Ananie Gagniuc



Dragi doamne şi domnişoare, ne‑ntinate fetişoare, amante apetisante, drăgălaşe tinerele, bunicuţe bunicele, mame, fiice, nepoţele, voi, femei căsătorite, cumnate, cuscre, iubite…şi voi, soacrelor! Vouă, cu lacrimi de rouă, aste „mărţişoare”, spre delectare…

Ce‑i femeia? Femeia e un…alfabet, pe care îl înveţi încet, şi‑l uiţi (deşi nu‑ţi prea convine), taman când îl cunoşti mai bine!…

Adresez tuturor zânelor noastre, prinţeselor, împărăteselor, metreselor (scuzaţi, sunt din alt tărâm de basm), deci vouă, care ne daţi viaţă şi ne‑o încântaţi, urarea de sănătate, prosperitate, să trăiţi ca‑n paradis, s‑aveţi un bărbat de vis, care în fiecare zi să vă dea atenţie şi câte o atenţie şi să vă aştepte în prag cu…atenţia mărită!

Personal, ca să mă pun bine, zic: să‑mi trăiască nevasta şi…mama ei, care a făcut‑o!

ŞTIRI DIN LUMEA FEMEILOR

(în contra bărbaţilor!)

Inspiraţi de concursul „Miss Mărţişor”, organizatorii au iniţiat un concurs şi pentru bărbaţi, intitulat „Mis…treţul”!

În noaptea de 28 Februarie spre 1 Martie, doamna Smith a născut…cinci gemeni! Medici speră să menţină în viaţă…pe domnul Smith!

Pe data de 8 Martie, Dan şi Dana s‑au căsătorit. Din două vorbe, la starea civilă, s‑au luat: „Da!” şi „Da!”. După, „Da!”‑urile au persistat: Da şi el, da şi ea… O întreagă DanDana!

Ce ţi‑i şi cu zodiile astea! Azi dimineaţă, soţul unei vecine s‑a trezit şi a tras‑o de pijama pe soţie: ”Iubito, hai!” Ea, „Lasă‑mă să dorm!”. „Hai, te rog!” „Mi‑e somn!” „Hai, te rog scoală‑te şi…du‑te de cumpără presa de dimineaţă!”. La întoarcere, soţul a deschis la zodia soţiei, unde  scria că va avea o nouă legătură sentimentală…Aşa a început scandalul. Să mai crezi în zodii!

Zice femeia: „O fi bărbatul capul familiei, dar pe mine, nu mă prea duce capul!”

„Ce, numai tu să comanzi?!” se răsti bărbatul la soaţă şi plecă la bar, să comande şi el…

 

Şi mie îmi plac femeile trecute. Mai ales dacă sunt trecute…de 18 ani!

La bal. „Tinere, zise mama fetei, degeaba‑i ridici femeii batista, că nu‑i de nasul tău!

Către reclamantă. „Nu mai ţipaţi la mine‑aşa, că nu sunteţi nevastă‑mea!”

Strigături de sub papuc. „Frunzuliţă de arţar de ce‑i viaţa un calvar? Frunzuliţă foi de vie, întrebaţi‑o pe soţie…”

Povestea adormitei din pădurea virgină şi invers. „A fost odată o fată frumoasă, că la soare te puteai uita, dar la dânsa ba, fiind noapte. Făt‑Frumos îi zise: „Hai cu mine în pădure să‑ţi arăt biblioteca!” „Astea sunt poveşti”, zise fata. Şi merse. Într‑un târziu, când veni acasă, îl găsi pe tatăl ei, împăratul…negru, care o întrebă: „Bine, dar unde ţi‑a fost capul?” „Pe nişte muşchi de pădure!”

 

UN ZÂMBET VOIOS DESPRE SEXUL FRUMOS

Femeilor, cu drag, de la GAG…

Unui poet fără har. „Volumul tău de poezii, l‑ai dedicat „Scumpei soţii”. Îţi spun, nu să te insult, cred că merita mai mult…”

Unui soţ plimbăreţ. „Seara, când se‑ntoarce‑acasă, dacă foamea îl cuprinde, soaţa îi întinde masă, el ia masa… şi‑o întinde!”

Spovedania olarului. „Meşter făurar în lut, şi‑nsurat e tare greu, oalele ce le‑am făcut, s‑au spart toate‑n capul meu!…”

Antialcoolică. „De un timp nevasta lui i‑a tăiat un pic din zel, păhărelu‑i cât un cui, dar… îşi pune pofta‑n el!”

Cu gândul la viitoare soţie, dar şi viitoare soacră. „Ca s‑o ceară de nevastă, de la scumpii ei părinţi, alerga cu limba scoasă…, însă şi strângând din dinţi!”

Cu soţia la magazin. „‑ Dragul meu, mă mai iubeşti? Îţi mai spun eu motănelul?” „‑ Vezi nevastă, vezi cum eşti? „Şi îşi scoase portofelul…

Ameninţarea soţului gelos. „Rău nevasta de se‑nvaţă, i‑a promis că o dezvaţă, iar în caz că îl înşală… o deşală.”

După căsătorie. „Cu obrajii ca de foc, ea mireasă şi el mire, stau pe un divan ad‑hoc, spre‑a lupta…pentru unire!”

În vizită la soţie, la spital. „Merge la spital s‑o vadă, şi ea geme: „Mor, Marine!”. Lui nu‑i vine să o creadă: „Faci tu asta pentru mine?”

Băteau mulţi la uşa ei, că doar nu era uşă de biserică. „‑ Draga mea, de când ţi‑am spus, că eşti soarele meu, seara dispari!”

Dragoste la zero grade. „Scumpo, mă‑nfierbânţi, iau foc! Simt călduri când mă alinţi!”, zise el acolo‑n bloc, clănţănind mărunt din dinţi…