Dor de Balcic

Prof. Stelian MARINESCU

Înalt, cu niște mâini și brațe puternice, lucrate la antrenamentele de volei, pe care le-a practicat în tinerețe, cu o mustață ce-i tiveşte şugubăţ zâmbetul larg, de actor, maestrul chocolatier Silvian Miron seamănă mai degrabă cu celebrul D´Artagnian. Așa l-am întâlnit la Balcic pe acest ,,Paganini” al desertului, pe 1 ianuarie 2015, aflat împreună cu soția sa, Mihaela, într-un loc şi spaţiu tainic, al lor, unde exersează ritualic marele pasaj între nou şi vechi, între un sfârşit şi alt început de lume.Noi, familiști convinși, Dan Mihăescu și subsemnatul, ne-am hotărât să ne primenim spiritual, împreună cu soțiile, în prima zi a anului, pe ţărmul bulgăresc al Mării Negre. Ne leagă de aceste meleaguri, frumusețea locului, prietenii adevărate cu oamenii de yachting de acolo și, de ce nu, ospitalitatea oamenilor.

IMG_2233

După o mică hoinareală pe străzile pitorești ale Balcicului, am resimțit o invidie românească determinată de adevărul incontestabil: sunt mai gospodari decât noi. Centrul arhaicului oraș turistic și faleza portului arată impecabil. Toate dalele sunt la locul lor, aliniate și neciobite. Clădirile, îngrijite, poartă pe ele patina timpului. Dacă nu ai vedea automobilele și firmele magazinelor, ai spune că te afli pe la 1930. O poți percepe, cu puțină imaginație, şi pe Regina Maria plimbându-se relaxată în vechiul ei oraș, admirând melancolic promenada și pe oamenii locului.

Ne-am oprit la un local de pe faleză, ademeniți de ospătarii sprinteni și profesioniști. Bariera de limbă a fost de mult depășită. Bulgarii au invățat limba română și am impresia că dacă li se cere să recite Eminescu, ar putea să ne uimească.

 

10410800_811432085541916_5734251330523758794_n

10444718_811428798875578_3775559811519383885_n

 

 

 

 

 

 

 

Cu ani în urmă, maestrul Silvian a avut idea să creeze un desert special prăjitura ,,Eminescu”. De ziua nașterii poetului național, pe 15 ianuarie, a apelat la colaborarea cu Colegiul Național ,,Mihai Eminescu”, din Constanța, pentru a “decora” cu un recital eminescian, inspirata lansare mondială a prăjiturii dedicate.  Ce pot spune despre un asemenea eveniment ce a mixat metafizica versului cu alchimia simţurilor  având ca moderator gradual romantismul liric ? A fost de bun-gust !

 

Silvian MironPrajitura Eminescu de Silvian MIRON

 

 

 

 

 

 

 

 

L-am întrebat pe maestrul Silvian dacă nu am putea reedita evenimentul în anul de grație 2015 (care din punct de vedere numerologic, coincide cu cifra 5: născut pe 15 ianuarie 1850, decedat pe 15 iunie 1889, AD 2015. Pe scurt,  s-au adunat 4 numere de cinci) la Castelul Reginei Maria, din Balcic. Maestrul Silvian ne-a privit cu indulgență și s-a uitat gentil către soția sa, directorul de producţie al Laboratoarelor SILVIAN: -Spune tu, Mihaela, dacă este posibil un asemenea eveniment ?

Urmărind întreaga şaradă a privirilor lor am dedus că evenimentul chiar s-ar putea petrece.

La întoarcerea către Constanţa, un soare portocaliu își tocea dinţii pe coasta de argint a litoralului bulgăresc, către Capul Caliacra. Costrucții frumoase, idilice chiar, ţîşnesc ca nişte chiparoşi pe pereţii calcaroşi ai țărmului de mare. Șoseaua de pe faleză, așa proastă cum este, nu reușește să  vitrioleze frumusețea apusului de soare. Treptat, întunericul vineţiu acoperă șoseaua și şofez cu atenție. Din loc în loc, fuioare de zapadă acoperă drumul și atenția ne este supusă la maxim efort.

10463970_811429602208831_8552287793781610110_n10478206_811429755542149_6642475992343988355_n

 

 

 

 

 

 

 

Localitățile bulgărești pe care le tranzităm par nelocuite. Este  seara primei zile a unui nou an şi pe la ferestrele caselor abia dacă întrezărim câte-o licărire fugară. Pe străzi nicio țipenie de om. La Vama Veche, singurii treji, erau politiștii de frontieră români. Ne-au facut semn să trecem și ne-au urat un ,,La mulți ani !”. Nu știu de ce, de câte ori mă întorc în România, îmi vine să-i îmbrățișez, chiar și pe vameși – sunt ai nostril ! Intrând în țară, mândria de român mi-a fost pe deplin satisfăcută: toate localitațile erau frumos luminate a giorno, cu ornamente electrice stradale, specific sărbătorilor de iarnă şi se simțea încă bine atmosfera de sărbătoare. Ba chiar în comuna „23 August”, am trăit impresia că instalațiile luminoase au fost mai numeroase și mai fastuoase decât cele din orașul resedință de județ. Și nu greșesc !

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.