Cum am petrecut de Bobotează

de Stelian Marinescu

 

Anul acesta de Bobotează a plouat. Despre frigul de altădată, evocat în tradiţiile populare, nici pomeneală. Se pare că încălzirea globală şi-a spus cuvântul: numai 7 grade celsius, cu plus, în aer şi 6 în apa mării. De doi ani, show-ul ceremoniilor religioase se desfășoară pe faleza de la Cazinoul  încă nerenovat al Constanței. Plictisit de îmbulzeala ,,oamenilor muncii’’, care așteaptau cu nerăbdare momentul final al îngrămădirii, pentru a pune mâna pe cât mai multe sticle din Aghiasma Mare, am ales să urc la bordul navei ,,Opal”. Aceasta, împreună cu sora geamănă, ,,Topaz”, au fost programate să transporte pe mare grupul de voluntari dornici să înoate și să pună mâna pe cele trei cruci din lemn.Anii petrecuți de mine în portul Tomis m-au ajutat să-mi fac mulţi prieteni. Aşa se face că am fost primit la bord cu multă simpatie. Din echipajul navei ,,Opal”, condus de comandantul Adrian Lupu, fac parte: Marian Cazan (timonier) şi Vasile Florin (motorist).   La ,,Topaz”, comandantul Sorin Petcu este ajutatat de Marius Aliu şi Marius Baboianu.

În cele două nave de salvare îşi pun speranţa toţi cei aflaţi în dificultate pe coastele Mării Negre. Sunt nave rapide şi sigure, iar echipajele au acumulat experienţă, salvând oameni şi ambarcaţiuni. Îmi era dor de limbajul specific oamenilor de port. De multe ori, ,,jargonul’’ marinarilor este de neînţeles oamenilor neiniţiaţi. Cei care doreau să plonjeze în apa mării erau luaţi în primire de către doctorul Bogdan Apostolescu. Acesta i-a controlat medical pe voluntari. Ei au completat o declaraţie în care îşi asumau răspunderea pentru demersul propus. Printre voluntari am regăsit un vechi marinar, Emil Eraşcu (Rambo).

Acesta ne-a spus că vrea să participe la ceremonial, deoarece în anul în care mai participase, i-a mers foarte bine. A recunoscut că are păcate de ispăşit şi speră că numai partiparea la această ceremonie îl poate salva. Eu am fost convocat la ora 11, dar desfăşurătorul ,,spectacolului’’ nu a fost respectat. Ni s-a comunicat ora la care vor fi aruncate crucile în apă,  12 şi 45 de minute, iar navele urmau să ocupe poziţiile la ora 12 şi un sfert. Am simţit nava că se desprinde la ora 12 şi am filmat plecarea de la cheu şi ieşirea din Portul Tomis.

Când am ieşit din bazin am simţit ,,forţa’’mării. Începuse să plouă mărunt. Temperatura de afară era agreabilă. Candidaţii voluntari au început să se pregătească pentru aventură. Cea mai mare parte aveau neopren  şi labe de scafandru, dar erau şi tineri cu un prosop în braţe şi un simplu slip. I- am privit cu compătimire pe acei tineri în slip, cu picioarele goale, stând pe podeaua de metal a punţii. După jumătate de oră, pielea lor căpătase o culoare  vânătă. Câţiva dădeau figurativ din braţe, simulând o încălzire. Între timp, Înaltul se încinsese pe mal, la ,,slujbă’’. A mai trecut jumătate de oră, Înaltul nu se clintea din formaţia ecleziastică de pe mal. Din larg vedeam foarte bine procesiunea. Poate că la clerici programarea, planificarea şi respectul faţă de partenerii de ,,procesiune’’nu este prioritară. Dar, în situaţia în care oamenii aşteptau în pielea goală semnalul, pentru a lua parte la o procesiune anunţată, mi se parea  lipsit de omenie. La ora aceea prin cap îmi trecea o  lipsă de smerenie. Fala era pe primul loc.

Cu greu, Înaltul a luat drumul scărilor de la Cazino pentru  a se urca  în bombardul ce avea să-l transporte până în larg, unde avea să arunce crucile din lemn. Băieţii din bombard au făcut minuni şi l-au salvat pe Înaltul ierarh de la ruşinea unei băi marine ce l-ar fi adus în situaţia să cunoască smerenia ce o simţeau înotătorii ce aşteptau la bordul vaselor să-şi dovedească credinţa. Două valuri au încercat vigilenţa scafandrilor militari care-l aveau în grijă. Bravo lor, au fost nişte profesionişti de nădejde. Am văzut şi faţa Înaltului cu ochii albiţi de sperietură. Dumnezeu l-a ajutat să scape de ruşinea unei băi, îmbrăcat în sfintele odăjdii. În acele momente îmi stăruia în minte celebra sintagmă latină: ,,Panae et circus’’. Poate că acum se putea spune: ,,Acva et circus’’. Recuperarea îndrăzneţilor a fost mai dificilă decât ne aşteptam, dar a decurs cu succes. Reîntorşi pe punte, a urmat o partidă de dârdâială. Majoritatea erau scafandrii de meserie, dar erau printre ei şi studenţi de la UMC. La întoarcere, navele au mers cu viteza maximă, pentru a permite voluntarilor să se schimbe cât mai repede în haine uscate. Norocoşii care au apucat câte o cruce au participat în grup la o şedinţă foto.

Şi a mai trecut o Bobotează.

Foto: Stelian Marinescu

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.