Cu copiii la Euromed Malta Championship 2011

de Ender Bolat

 

Anul trecut, cu puţin înainte de  vacanţa de Crăciun primesc un telefon şi aflu că în perioada acestei vacanţe ar fi doua competiţii la care cei doi copii ai mei, Tarkan şi Ebru, campioni naţionali , la baieţi şi fete, ai clasei Optimist, ar putea merge.

Prima este la San Remo, însă perioada nu este potrivită, aveam deja un program angajat pentru acele zile, însă ce-a de-a doua competiţie, în Malta, Euromed International Regatta, este foarte interesantă! Orice competiţie internaţională de anvergură este foarte atractivă pentru copii şi binevenită pentru a creşte nivelul de pregătire la nivel internaţional,  aşa că am zis DA pe loc, urmând ca apoi să organizez detaliile.

Din păcate antrenoarea copiilor, Adriana Cocora, nu a putut face deplasarea, aşa că a trebuit să mergem noi, părinţii cu ei. Îmi organizez repede lucrurile în conseciinţă la servici, şi mă agit să organizez deplasarea, biletele de avion, înscrierea, cazarea, şi mai ales elementele bărcilor pe care trebuia să le luăm cu noi. Deoarece ne-am înscris târziu nu am găsit să închiriem de la organizatori decât bărci Optimist pentru antrenament, incomplete, aşa că ne-am cărat cu vela, greementul, cârma şi derivorul, după noi.

După un zbor lung, cu peripeţii, avion defect, rerutare, avion schimbat, plata substanţială pentru transport echipament sportiv, escală în München, ajungem în sfârşit în Malta, cu o întârziere de câteva ore. Aici ne obişnuim cu greu cu faptul că maşinile rulează pe partea stângă a drumului, iar volanul e pe dreapta, dehhh ! Malta e fostă colonie britanică…

Origanizatorii impecabili. Ne-au pus la dispoziţie bărcile şi ne-au ajutat să remediem câteva probleme tehnice ce le-am întâmpinat la armare. Fără ajutorul lor, eu, părinte şi nu antrenor, nu ştiu cum m-aş fi descurcat… Copiii noştri au fost daţi în grija antrenorului maltez, Jean-Paul Soler, pentru a-i supraveghea pe apă în cazul unor evenimente specifice (nu şi ca să le dea sfaturi tehnice, din păcate)…  La concurs s-au înscris 130 de concurenţi din 11 ţări, Malta, Italia, San Marino, Monaco, Marea Britanie, Germania, Rusia, Israel, Danemarca, Mexic şi noi, reprezentând România. Vremea bună, în jur de 14-15 grade Celsius, cer în mare parte noros, ploaie şi grindină în ultima zi, vânt variabil dar în general tare.

Prima zi de concurs, prima provocare: pe o zi cu vânt destul de tare, peste 20 de noduri Ebru se întoarce la mal. Îngrijoraţi, întrebam copilul ce-a păţit, mă gândeam că n-a ţinut poate improvizaţia mea de la prelungitorul cârmei şi astfel ratam tot concursul. Plângând, copilul ne spune că vântul e foarte tare, ţine cu greu barca, toţi din jurul ei s-au răsturnat, s-a temut că îi vine rândul ei s-o păţească şi a preferat să se întoarcă la mal. Ca părinte îţi vine greu să fii dur cu copiii în astfel de situaţii. Te gândeşti întotdeauna întâi la siguranţă. Mama o consolează şi îi spune că are încredere în ea şi că orice hotărâre ia, o va susţine. O întreb retoric dacă s-a mai întors cineva la mal, îmi spune că nu şi acceptă, plânsă toată, să se întoarcă în cursă. A ratat prima cursă dar a prins-o pe a doua. Seara, cine era cea mai fericită persoană că a ieşit pe apă şi a rezistat în cursă? Domnişoara noastră, Ebru.

Şi Tarkan a avut o zi bună, s-a clasat pe 15. Încurajator. Deja speră la un loc în primii 10.

Din păcate nu a continuat aşa. A doua zi pe vânt slab a performat, evident, slab, la cele aproape 70 kg cât cântăreşte el acum. Iar în urmatoarele zile, pe vânt foarte puternic, lipsa lui de experienţă şi-a spus cuvântul – sau poate lipsa antrenorului care să îi dea sfaturi tehnice, cum primeau concurenţii ce reprezentau celelate naţiuni?

Ebru nu s-a mai întors după aceea la mal în niciuna din zile, deşi a treia zi de concurs a fost una cu vânt de 28-30 de noduri, până la 33 de noduri în rafale! Mă uitam cu luneta după ea, de pe terasa hotelului, vedeam că nu poate să guverneze barca, că intră cu prova în vânt ca să nu se răstoarne, că nu merge, dar lăudabil, nu s-a lăsat şi a terminat cursele! Amândoi copiii au avut parte de câte o răsturnare, asta e, nimic dramatic, ei ca şi aproape toţi ceilalţi velişti din cursă!

Rezultatul final, Tarkan locul 23 şi Ebru locul 38, poziţionaţi merituos oricum, în prima jumătate a clasamentului. Nu-i rău deloc pentru prima participare la Euromed, cu bărci de antrenament, fără antrenor, pe un vânt mult prea genros în forţă pentru nişte sportivi ce nu erau obişnuiţi cu astfel de condiţii. Pentru anul viitor copiii visează deja la podium!

Foto: Giselle Bolat