Clasa olimpică 49er

Prof.Octavian Țacu

În dorința de a prezenta  cititorilor noștri  clasele  olimpice din yachtingul de performanță , capitol  foarte dinamic, venim cu articolul  de față. Subiectul, o clasă de veliere  relativ  nouă,  “49 er “ ce a fost creată și brevetată de un australian, Julian Bethwaite , în anul 1995. În anul 1996 ISAF(Federația Internațională de Yachting) împreuna cu organizatorii olimpiadei australiene, decid includerea  acestei categorii, în rândul claselor  olimpice. Argumentele, afară de faptul că organizatorii olimpiadei au dreptul să propună o clasă de ambarcațiuni, au fost de ordin sportiv  și de promovare a clasei. Nu putem ignora  partea “economica”,  ambarcațiunile de tip 49 er  fiind  mai puțin costisitoare decât cele din  clasa FD care nu mai figurau în calendarul olimpic. Un FD  marca Mader nou, complet echipat, costa cu aproximativ 8000 de euro mai mult decât un 49 er.

Denumirea de 49 vine de la lungimea sa, respectiv 4,9 m. Velieru, face parte din categoria bărcilor ”supravelate”, randa având 16 metrii pătrați, focul 5,1 iar spinnakerul  38. Cea de-a treia velă, este de fapt una asimetrică,  cu o suprafață velica mare. În loc de tangon pentru spinnaker, ambarcațiunea  este prevăzută cu un bonpres  rabatabil. Catargul este  curbat spre pupa de la a doua crucetă și este fabricat din fibră de carbon, la fel derivorul și safranul cârmei.

Echipajul bărcii este format din doi sportivi, cu funcții multiple în barcă. Ambii componenți ai echipajului trebuie să fie foarte rapizi și cu reale calități atletice,  skipperului  revenindu-i în plus responsabilitatea tactică a traseelor în timpul regatelor. Greutatea optimă  a echipajului este  între 135 și 145 kg. Spectaculozitatea acestei clase, constă  din faptul că ambii membri ai echipajului  folosesc “trapeze” pentru echilibrarea bărcii spre deosebire de clasa FD, unde trapezul este folosit doar de mus.Pe lângă  cele două  trapeze destinate echilibrării velierului pe diferite aluri de navigație, barca are și două evazări  laterale(aripi) ,a căror rol este să mărească brațul pârghiei  cu care acționează  echipajul  prins în trapeze. Coca bărcii cântărește  74,5 kg, fără derivor, cârmă  și celelalte componente  incluzând velatura și manevrele.   Aceasta clasă  nu este  tolerantă  cu erorile în manevre, poziția  de navigație  trebuie  să  fie cât mai aproape de orizontală. Bandarea  duce la intrarea în apă a aripei de sub vânt și automat răsturnarea. La fel  înârzierea în schimbarea bordului la volte . Pe traseele de vânt de pupa,  navigația se face în alura de mare larg cu ampanări.  Barca are o mulțime de școte, scripeți și reglaje  pentru a manevra cele trei vele cât și bonpresul și  dezvoltă  viteze mari de navigație , ajungând să rămână în apă cam un sfert  din cocă, atât în vânt strâns cât și pe aliuri purtătoare când se navigă cu toate velele. Vârful randei formează un  unghi aproape de 90 de grade cu catargul. Randa este prevăzută cu balene transversale  din bordul de fuga  până în catarg și este confecționată  din mylar cu numeroase întărituri. Ambarcațiunea  mai are o particularitate  constructivă , cârma având două eche de dimensiuni mari pentru fiecare bord,  ușurând astfel  manevra skipperului la volte.

Clasa  49 er  este  prezentă  în multe  țări cu yachting  dezvoltat, având campionate atât pentru băieți cât și pentru fete. În România această  clasă nu există. No comment. Pentru curioșii care vor să vadă  cum arată 49 er, intrați pe you tube.

Vizionare plăcută!