Bijuterie pe apă

de Paul Greavu

Zi înnorată la malul mării, de parcă toamna deja începe să ne aducă aminte că în curând va redeveni „regină”. Cu toate acestea, nu pot rata ocazia de a merge în Portul Tomis să văd și să aflu povestea unui anumit velier. Dar nu numai a lui, ci și a celor care navigă și se bucură de mare la bordul său.

Astfel, am ajuns și am avut din start un sentiment de admirație pentru yachtul Stern. Un velier construit în portul belgian Boom, la Şantierul Vennekens, după un model olandez. O „bijuterie” și veți vedea mai departe de ce zic astfel.

Pe covertă, la pupa, mă întâmpină o doamnă în vârstă, cu un zâmbet cald, care atunci când află că am venit să mă interesez despre ambarcațiune, mă pus față în față cu soțul ei – skipperul. Aflu că pe cei doi îi cheamă Wil și Loes Jansen, olandezi de origine și mari pasionați de veliere și navigație, în general. De aici începe frumoasa poveste a navei Stern: „Am cumpărat-o acum doi ani din Southampton, Anglia, căutam exact acest model, cu design olandez, starea ireproșabilă convingându-mă să-l achiziționez. A fost construit în 1972 în Belgia, proprietarul englez redenumindu-l Leola, ca pe fiica sa. Am hotărât să revenim la denumirea de Stern”, povestește Wil.

Atunci când nu nu navigă cu vele, yachtul, construit din oțel Corten, gros de 5 mm, este propulsat mecanic de un motor diesel cu șase cilindrii DAF DTM615 ce poate asiguara o viteză maximă de 10 noduri.  Nava are o lungime de 15,3 m, cântărește 25 de tone, iar cele două catarge măsoară 13, respectiv 18 m.

Foști bijutieri, actuali navigatori

Povestea soților Jansen este una interesantă, asemenea tuturor celor legate de mare. Cei doi navigatori sunt pensionari, dar au deținut o bijuterie. Sacrificiile făcute pentru a intra în posesia lui Stern nu sunt de neglijat: „Când am ieșit la pensie am vândut și bijuteria, dar și cele două case pe care le aveam. Acum suntem oameni ai mării și nu regretăm alegerile făcute” -susțin la unison Wil și Loes Jansen. Este interesant cum niște foști bijutieri au optat să își dedice timpul și energia unui domeniu nu la fel de delicat, dar poate la fel de frumos.

Din Olanda și înapoi

Traseul ales de cei doi este unul lung, pe ape curgătoare, dar și pe mare. Startul a fost la Zwolle (Olanda), pe fluviul Rin, iar croaziera de plăcere i-a purtat apoi, pe Janseni, pe Dunăre. „Superb drum, am străbătut atâtea țări frumoase și nu am întâmpinat probleme decât pe o porțiune. Mai exact, aproape de Drobeta – Turnu Severin, am nimerit pe un gorgan de nisip și am rămas eşuaţi trei zile. Se putea să scăpăm mai repede, dar am avut ghinion căci am pățit necazul într-o zi de sâmbătă. Ambasada olandeză era în weekend şi nu ne-a ajutat până luni dar, odată contactată, Poliția de Frontieră din România a fost de nădejde, au rezolvat rapid problema și ne-am văzut de drum”, povestește Wil Jansen. Soția sa, Loes, îl completează: „Aveți niște oameni foarte capabili!”  Femeia ia cuvântul și ne povestește în continuare: „Când plecăm de aici, ne îndreptăm spre Istanbul, unde vom ierna. Din primăvară vom continua voiajul către Cipru, Grecia, dar nu vom rata ocazia de a naviga cu Stern și pe coasta Italiei. Apoi Franța, Peninsula Iberică, Marea Britanie și înapoi în Olanda. Aș fi zis înapoi acasă, dar casa noastră este, acum, marea !”, încheie cu zâmbetul pe buze doamnă Jansen.