Barca pe valuri…
de Ananie Gagniuc
Dorinţa de-a mă face marinar a avut-o întâi mama. Apoi a renunţat şi-aşa am apărut eu pe lumea asta (până la cealaltă). Evident, întâi am fost marinar de apă dulce (suc, ceai, limonadă…). Mai târziu lichidele s-au „întărit”, chiar înăsprit. Copil fiind, făceam bărcuţe. Mai târziu m-am dat în bărci…De mic mi-a plăcut apa. Şi tot mai târziu am păstrat această plăcere, a apei, un strop de minerală la un vin cu binecunoscutele calităţi: alb, sec, rece, mult şi gratis. A venit apoi vremea de-a învăţa să înot. Mai târziu (iar?) am început să înot în datorii…La examenul de intrare la marină m-am înecat, când să răspund, la oral, dar la scris m-am lăsat dus de val şi-am reuşit. E greu să fii, la început, cadet, mus. Mus, musai să înveţi termenii marinăreşti, mai ales dacă eşti (sau devii) membru al Clubului Nautic Român. Ei, aici am vrut să ajung, pentru că este necesar un mic dicţionar ilar, pentru a pluti (conform titlului) cu…barca pe valuri. Aşadar:
A arma – a pune o navă în poziţie de tragere
Bompres – scurtă bombă de presă
Baba – femeie bătrână cu brâu din parâmă
Caiac – precum un măgar
Canoe – fabricant de barcă în stil de arcă
Corvetă – formă peiorativă de piţipoancă
Cuirasat – un piron cu pretenţii
Etambou – termen marinăresc apropiat de formula “e cam bou”
Iola – Diminutiv de la Iolanda. Strigături de joc popular ardelenesc – io, io, io şi la, la, la.
Hulă – mişcare pe mare, exprimare oarecum hulită (când e greşită)
Regată – reoprire în stil ardelenesc – in fel de se re-gată!
Strai – Îmbrăcăminte a catargului.
Velier – nici o legătură cu veleitar, manevrant de vele.
Cică!
Vom reveni şi cu alte asemenea scorneli, de dragul unei clipe de zâmbet.
Citiţi Magazinul Nautic!