AVEM ȘI NOI UN CRISTOFOR COLUMB!

Marian MOȘNEAGU

 

Carevasăzică am ieșit și eu în târg, vineri, 26 ianuarie, anu’ Centenarului (de ziua lui nea Nicu, Dumnezeu să-l aibă-n pază, că mare flotă mai aveam pe vremea lui!), la o conferință de presă care nu anunța (aproape) nimic deosebit. Numa’ că – ce să vezi -, în sala de conferințe din incinta Gării Maritime, unde ne convocase entuziasta doctorandă într-ale sporturilor nautice Andreea Mihăescu, lumea de pe lume, ziariști câtă frunză și iarbă. Nici dacă-și anunța Mazăre candidatura la președinția Madagascarului și nu dădeau buzna atâția!

 

În fine, datorăm această primă întâlnire-eveniment a anului de grație 2018 unui român care, mânat de nu știu ce ambiții și evident, de o doză proporțională de nebunie, a cutezat mai an să-nfrunte ditamai Oceanul! Asemeni lui Columb în câteva rânduri, aidoma navei-școală ,,Mircea” (nu-i zic bric, să nu sară de pupa vreun cusurgiu!) în 1976, când iscusitul și intrepidul, pe atunci căpitan de rangul 3 Eugen Ispas, astăzi contraamiral de flotilă în retragere, s-a încumetat să-l traverseze în exclusivitate cu vele.

Dom’le, în sala cu pricina, în dreapta onor directorului general al APC, recte CNAPM Constanța S.A. – ca să nu fiu acuzat de grave carențe temporale – domnul Nicolae Dan Tivilichi, chiar el, Dorel Nacu (din reflex, era să scriu Onaca!). Acu’, că la români Dorel are (și) o altă conotoție, din cauza unui spot publicitar, ce-i drept, genial, nici vorbă în cazul de față.

În fond, ce-am văzut? Nici un Arnold Schwarzenegger din vreo Legiune Străină, nici vreun Popeye Marinaru’ autohton, mai degrabă ceva între. Și, unde mai pui, și bucovinean pe de-asupra!

 

Dom’le, cu sucevenii ăștia e de groază! Păi, unul – Bibi Costăchescu a băgat spaima în ruși cu submarinul său buclucaș ,,Delfinul”. Un altul, Sorin Pamparău, mai anii trecuți, l-a resuscitat pe ,,Mircea” la SANAB Brăila și a făcut istorie, cu velierul nostru școală, pentru alte câteva generații. Unde mai pui că în secolul trecut, Jean Bart a făcut cu adevărat politică navală, la propriu și la vedere, la ,,Marea Noastră”, sub oblăduirea Ligii Navale Române. Și nici cu jupânu’ Gheorghe Bosânceanu, patronul ălui mai mare șantier naval de la Marea Neagră, nu mi-e rușine (Pe mine nu mă mai pun, să nu se oftice ăia făr’ de barcă (sic!), ca noi!). Și acum, iată-l și pe Dorel al nostru, franțuzit nevoie mare, venit să ne dea nouă lecții de cum să ne dăm în bărci!

Nu știu câți din cei de față am înțeles rostul franțuzului aici, la Constanța și câți dintre noi, alde gură-cască (să mă scuze profesioniștii) l-am ,,citit” până la capăt. Băiatul ăsta chiar are ceva de aventurier în sângele său de moldovean de Ostra. Asta dacă nu cumva, pe sub marele arbore genealogic din neamul moldovenilor n-o fi curs niscaiva sânge din sângele lui Etienne le Grand, purtat dinspre Chilia și Cetatea Albă, prin strâmtori, pe Marea Legendelor, către Marele Ocean, în siajul vreunui pânzar.

Pe la jumatea conferinței de presă, când unii ne căzneam să ne dumirim ce-i cu navigația offshore ori cu platformele de prin portul nostru aflate în continuă expansiune, în fine, m-am prins că omul chiar e nebun de sincer: ,,Pentru mine regata nu a mai fost o competiție, devenise o aventură. Trebuia să duc proiectul până la capăt”. De altfel, el și-a dus cu brio lupta cu Atlanticul, până la capăt. Și tocmai în asta constă adevărata sa performanță, că nu s-a gândit nici o clipă să abandoneze cursa. N-a abdicat de la acel principiu sacru, clar definit chiar în documentarul de presă: ,,Cu răbdarea treci marea!”. Fie și-așa. Ca să vezi: a parcurs 4.801,27 mile marine, între La Rochelle – Franța și Le Marin – Insula Martinica, în 41 de zile, 8 ore, 28 minute și 50 de secunde (posibil titlu de film). A fost ultimul concurent sosit din cursă al regatei Mini-Transat 2017, dar, ce mai contează, a învins. A înfruntat Oceanul, s-a învins pe sine, a învins prejudecăți. Și a câștigat marele pariu – al Omului cu Marea!

 

Aha! Într-un final m-am deșteptat și eu de-a binelea. Bre, omu’ ăsta  n-a venit din Franța că-i era lui dor de mămăliga noastră, de sarmale sau de plăcinte poale-n brâu. Dom’le, OMU’ ista o vinit sî ni spunî sus șî tari că sî poati! Cu sau fără catargul rupt și velele zdrențe. ,,- Fraților, am învins! Sunt eu, Dorel Nacu din Suceava! Mă mai țineți minte?”  Ei, pe dracu, chiar de el nu ne mai durea capu’.

Acum, că tot veni la Tomis, unde și Ovidiu a avut soarta de care tocmai ne-am reamintit cu toții, după două milenii, să-i dăm lui Dorel al nostru ce-i al lui (pe lângă placheta APMC-ului și Diploma Clubului Nautic Român (Bine că n-a aflat dom’ Primar, să-l facă Cetățean de Onoare sau Federația Română de Sporturi Nautice, să-l declare Sportivul Anului!).

 

Așadar, iată concluzia – a mea și a organizatorilor – în vecii vecilor: ,,… Dorel Nacou este un învingător. Este învingătorul nostru, al prietenilor și susținătorilor săi deopotrivă, al colegilor de la Clubul Nautic Român (sic!), al celor care au crezut în el, în visul său și în faptul că poate să fie menționat în statistici drept primul navigator român care a traversat solitar Oceanul Atlantic (subl. ns.)”.

 

Bravo, Dorele, ne-o făcuși! Nu era de ajuns că eram noi, definitiv și irevocabil, în Cartea Recordurilor cu di tăti, cu Nadia, Năstase și Țiriac, la pachet cu Simona Halep, ai mai venit și tu cu năsărâmba asta. Păi, tu nu te-ai prins că dacă ne iese pasa cu ferry-boat-ul de la Agigea (să mă ierte Feri Predescu), i-am spart pe turci cu caicele, pescadoarele și portavioanele lor? Că dacă ne enervăm, cum ne-a asigurat și dom’ director Tivilichi, și punem de-un Raliu al Mării Negre, de-o regată  internațională – na, acilea, în Marea Noastră, ce dacă-i mai neagră? – între Constanța, din dreptul Cazinoului nostru drag și-n paragină până colea, la Batumi, pi drumu’ mătăsii – tu-le muma lor de riverani – ai, ce mai zici? Așa, de dragu’ Centenarului, să le arătăm noi lor, euroscepticilor, că dacă ne enervează, ne unim cu tot bazinu’ pontic laolaltă și le luăm ălora de ne fură calcanu’, și Bosforu’, și Dardanelele!

Al dracului moldovean. Vine el să se dea mare! (Na, că m-am enervat, Dorele, da’ nu ti stropșî, că-s de-al tău, ce naibii!). Apropos, ne lași nouă barca?

Cu urări numa’ di ghini, io la varî viu cu tini!

 

Photo credit: Clubul Nautic Român ©

One thought on “AVEM ȘI NOI UN CRISTOFOR COLUMB!

  • 31 ianuarie 2018 la 12:46
    Permalink

    Bine scris! Vant bun pentru Dorel in proiectele viitoare!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.