Avem Flotă ! N-a dispărut, doar s-a transformat, puţin !
de Ananie Gagniuc
O veste îmbucurătoare pentru români, marinari, oamenii mării şi ai apei, ce mai: a fost reconstituită – cum, necum – flota, despre care până mai ieri se spunea că a dispărut !
…E drept, nu în întregimea ei, nu la capacitatea de dinainte, nu ca mărime sau tonaj, dar măcar ca…idée. Ideea unui anume (nume de renume) Dan Mihăescu. Acest déjà mare armator de la mare, a adunat, achiziţionat, cumpărat, completat, de unde a putut, bărci. Nu de salvare, dar a salvat, cumva, flota românească, redându-i renumele cu numele de CNR. Adică, Clubul Nautic Român. Ce inginerii a făcut ? Păi prima dată a recuperat, la Judecătorie, tradiţia de la 1908 a primului club de yachting românesc. Apoi dacă tot a pornit-o pe calea asta, retro, directorul unei şcoli “comasate” până la desfiinţare definitivă, i-a făcut cadou primele două bărci sportive cu vele. L-a luat drept Optimist şi i-a dat bărci pe măsură. El le-a trecut clasa direct la liceu, transformându-le în material didactic la Colegiul Naţional Mihai Eminescu, unde a început să facă instrucţie marinărească cu elevii, obişnuiţi până atunci doar “să frece puntea” pe bulevard şi prin Portulul Tomis. De la Palas (Centrul de pregătire marinărească al Academiei Navale Mircea cel Bătrân, nu preafericitul prefect), a luat alte ambarcaţiuni, veliere sportive produse în epoca-de-aur, la Fabrica de la Reghin, care urmau să ajungă…lemn de foc, după modelul vânzării la fier vechi, precum navele flotei româneşti.
Recent, a mai ancorat la club şi nava amiral – velierul “Vis”, ce urma a fi spulberat, dar iată că a devenit realitate în flota CNR !
A mai primit, acelaşi Dan, de club nautic căpitan, ca donaţie, şase bărci de competiţie de la un American, pe nume de yancheu Gressianu (realizaţi “sursa”, în cursa aceasta a înarmărilor…flotei postrevoluţionare cu mijloace plutitoare !), a mai cumpărat alte şapte cu două mii de lei (am scris suma în litere, să pară mare !), aşa încât, la ora actuală, putem considera flota refăcută. Evident, flota sportivă, reunită sub déjà celebrul fanion, în loc de pavilion, în formă de triunghi, ce recompune cromatic mult prea dragul tricolor, despre care însuşi Preşedintele, lup cei drept, de mare, ne povestea în campaniile electorale cum îl poartă inimă şi-l saluta la răsăritul soarelui, când se înălţa la catarg.
Că vorba aia, nu mai pupăm altă dotare, cât (ştim noi cui!) i se flutură de vreo altă flotă. Românească… Dixit !
