Atacul fantomei

de Stelian Marinescu

Luni dimineață am plecat de acasă perfect sănătos. Mă simțeam în mare formă după ce mă odihnisem o duminică întreagă. Am ajuns la serviciu odată cu colegul Adrian Nicolescu. Acesta era şi el vesel şi bine dispus, proaspăt scăpat din temnița conjugală.

După ora 9 am făcut cunoștință cu ,,noua secretară’’ de la Şcoala 2, doamna Cornelia. Aceasta venise să ocupe funcția de secretară, rămasă vacantă după decesul prematur la 63 de ani al doamnei Georgescu. I-am urat succes şi mi-am văzut de alte treburi. Un furnizor de servicii mă amenința la telefon că o să primim o amenda de 100 de milioane, dacă nu actualizez avizele pentru prizele de pământ. Mă obliga să fac aceste măsurători prin firma lui şi dacă se poate imediat. Salvarea a venit de la prietenul meu D. S., director la o firmă de specialitate. Mi le va face gratis. În jurul prânzului soseşte la liceu șefa mea. Este asaltată de lume şi reușește să se despresureze după o oră. Între timp suntem chemați la Şcoala 2 unde ni se reclamă faptul că în sala de sport este igrasie. Plecăm pe jos prin noroaiele peninsulei. Peisajul zonei este dea dreptul dezolant. Așa zișii băștinași de etnie rromă reușesc să umple toată zona. Mi se pare ca locurile sunt împărțite între ei după reguli precise. Nici un colț, ghenă de gunoi sau altfel de vaduri situate în fața localurilor nu  au rămas fără stăpân. Ajungem în sfârșit la Şcoala nr. 2. Suntem poftiți la instalarea în funcție a doamnei Cornelia. Mi s-a părut că suntem manipulați. Era de față şi coordonatorul de structură, doamna Carmen Roșiu.

Intrăm în secretariat, vechiul regat al defunctei secretare. Ceremonioasă, doamna Cornelia care avea niște spiciuri şi cadouri personalizate pregătite își face programul. Ne mulţumeşte că i-am oferit acest job și ne întinde cadourile. Atunci când le-am luat am simțit că facem o mare greşeală. Trebuia să refuzăm mai categoric. Nu am făcut-o și regret. Ce să fac dacă sunt superstițios numai în favoarea mea. Era luni şi mi se părea normal că e bine  să primesc ceva și nu să dau. Am uitat că era si fantoma doamnei Georgescu pe acolo. Am făcut chiar niște remarci ironice despre jilțul negru al decedatei. Am promis noii secretare că o să-i dăm un scaun tapițat în locul jilțului. Mi se părea că este chiar jilțul lui Gheorghe Doja, negru de la focul în care a fost schingiuit. Din acel moment am simțit o stare de rău. M-a luat cu frig. O senzație stranie de disconfort m-a cuprins și am simțit nevoia să părăsesc imediat locația. Când am ajuns la liceu începusem să dârdâi de frig. După cunoștințele mele medicale aveam febră. M-am scuzat la colega mea și am plecat mai devreme acasă. Pe drum a început să mă doară capul. Degetele de la  mâini mi-au înghețat pe volan. Prin  minte îmi trecea aceeași idee: fantoma lui madam Georgescu mă pedepsea. Cine m-a pus să iau cadoul de la  succesoare ?

Ajung acasă, anunț soția că nu mă simt bine. Vede şi ea că tremur de frig de îmi clănțăneau dinții. Mă bag sub plapumă și o rog să-mi zică de deochi. După descântec mă îmbie să iau o pastilă de paracetamol. Cer termometrul și nu-l găsește imediat. Mă supăr că dacă am eu nevoie de el nu e găsit. Pleacă repede la copii și-l aduce pe cel electronic. Tremurâd aștept să piuie ca să pot vedea ce temperatură am. Stupoare ! Nu am decât 36 cu 4. Îl mai pun o dată și iese tot așa. Avem în casă o pernă electrică. Soția o pune in priză să se încălzească. Mi se pare că trece o veșnicie pană se încălzește. Într-un târziu adorm și mă trezesc la ora 6. Mănânc și la ora 8 mă culc din nou. Dorm bine pană dimineața. Nu mai aveam senzația de frig dar tot nu eram în apele mele. Îmi aduc aminte că adusesem cadoul în casa. Ies repede și-l duc în garaj. Am impresia că odată cu sticla dau și fantoma care se ținuse scai de mine. A doua zi la ora 10 trebuia sa fiu la un examen, așa că la 9 şi jumătate am plecat de acasă. Constat că am o falcă umflată dar nu mă doare nimic. Mă gândesc că am un abces și este bine să încep un tratament cu antibiotice. Îi comunic colegei mele temerile referitoare la semnele oculte constatate. O apucă râsul dar o pun pe gânduri.

-Eu am aprins o lumânare pentru dna. Georgescu !

-Cred că așa o să fac și eu.

Miercuri sunt în tura de dimineața. A început să mi se dezumfle falca. Am multe de făcut și uit de fantomă. Degeaba. Pe la ora 10 vine colega Camelia la școală și-mi relatează că seara trecută i s-a  umflat un ochi din senin. Nu știu ce să fac : să mă sperii mai tare sau să mă consolez că nu sunt singurul. Își găsește și colega o vină. A vrut să stingă becul aprins de personalul școlii în chip de lumânare pe un perete de la intrare. Mă sfătuiesc cu colega ce să facem să o îmbunăm pe ,,fosta’’ secretară. Hotărâm că trebuie sa mergem la biserică și să ne cerem iertare acolo.

Oricum, prea curând nu o să mai trec pe la Școala 2 !