Arhiva comică a Securității

de Ananie Gagniuc

Răsfoirea dosarelor de la CNSAS poate provoca, uneori, și hohote de râs. Cercetătorii arhivelor Securității ajung să se întâlnească, fără să vrea și cu aspectele comice ale acestei tragedii care a însemnat controlul și amestecul Securității în viața publică și privată a cetățenilor României.
Carmen Chivu și Mihai Albu, cercetători acreditați pe lângă CNSAS, au publicat recent o nouă lucrare dedicată Securității comuniste
…………. ……… ……… …….
Umorul, ca infracțiune
O cu totul altă categorie de umor, extrem de bine documentată în arhivele Securității, este cea a bancurilor politice. În anii ’50, o anecdotă, un calambur, o vorbă cu două sensuri putea să ghilotineze un cap, să curme o carieră. Profesorul de economie Belu Zilber, un comunist ilegalist, avea mintea-brici și gura cam slobodă. N-a dat atenție cine-l ascultă atunci când a spus că clasa muncitoare nu mai are răbdare până ce tovarășul Gheorghiu-Dej își va da bacalaureatul la liceul seral. Pentru această glumă nesăbuită, Belu Zilber a petrecut 17 ani în închisoare.
Desigur, nu orice anecdotă „dușmănoasă” interceptată de urechile vigilente ale Securității se solda neapărat cu o condamnare. Dar era, obligatoriu, notată cu meticulozitate la dosar. Românii erau conștienți de asta. Cu atât mai mult bancurile politice deveniseră un risc asumat și un gest de frondă.
Nu au întârziat să apară glume și pe această temă. Consemnate, evident, în arhivele Securității. Iată un exemplu:
„În Statele Unite, capitaliștii, ca să nu se plictisească, se distrează făcând concursuri speciale de viteză: zece  mașini iau startul, una din ele are frâna defectă. În Anglia, zece oameni joacă <<ruleta rusească>>, toți duc revolverele la tâmplă și trag, numai un singur pistol are glonț pe țeavă. În România, zece inși spun bancuri politice, unul din ei e turnător”.
Nici măcar în perioada „deschiderii” din anii ’70, Securitatea nu a renunțat la obiceiul de a consemna, conștiincios, infracțiunile prin umor. Turnătorii rămăseseră la fel de zeloși. Unul informa că un amic obișnuiește să spună: „Pământul este al aceluia care îl muncește – dar recolta nu!”.
Altul pâra o colegă de cancelarie, care ar fi spus, în septembrie 1975: Va trebui să învățăm să înotăm pe spate fiindcă, dacă vin alte inundații, vom fi nevoiți să facem pluta, iar cu mâinile să aplaudăm elicopterul prezidențial” .
Tot o profesoară face obiectul unui alt denunț: „Permiteți-mi să raportez, în legătură cu glumele tendențioase, profesoara M.A.. mai scapă din când în când câte o astfel de glumă. În ziua de 22.10.1976 i-a explicat profesorului de muzică I. cum cânta un surdo-mut melodia<<M-am născut în România>>și iși dă cu pumnii în cap”.
Într-un alt document de arhiva citim: „S. informează că A. i-a recitat lui N. (care a râs) versurile: <<Aș citi, dar n-am lumină/ Aș pleca, dar n-am benzină/ Aș mânca, dar n-am mâncare/ Aș muri, n-am lumânare>>”.
Bancuri la dosar
Bancurile erau vânate cu strășnicie de oamenii Securității. Informatorii le comunicau, solicitând în prealabil iertarea organului competent. Dar erau ascultate și colportate chiar de securiști, între ei. Actorul Mircea Crisan, dupa ce a ramas in strainatate, era ascultat la „Europa Libera” si bancurile lui erau imprimate de serviciile tehnice ale Securitatii. L-am intrebat, odata, pe Mircea Crisan daca nu se teme de bratul lung al Securitatii. Mi-a raspuns zambind: „Nu fi prost, securistii ma apara sa nu mi se intample nimic rau, ei rad primii, li se pare ca e vorba de sefii lor. Si sunt satisfacuti” .
Inaintea unor alegeri, Mircea Crișan a lansat bancul: „Gata tovarăși, acum avem dreptul de a vorbi, nu e ca pe vremea burghezo-moșierimii când toți se căcau în capul nostru. Acum am făcut și noi  gură„. Spus la „Europa Liberă”, bancul a început să circule a doua zi în România.
Sau bancul cu Elena Ceaușescu care îi spune într-o zi marelui cârmaci: „Maiestate„. Ceaușescu, încurcat, îi zice: „Ei, lasă, Leano, nici chiar asa…” Savanta îi răspunde: „Am vrut să întreb dacă <<mai e state>> pe care nu le-am vizitat?”. Cunosc și o continuare, nu știu cui aparține, „My Lady”=”mai le di…buim” și noi…
Un internat în Azilul de nebuni e întrebat: – Dumneata de ce ești internat?
– Am vrut să fug peste hotare.
– Pentru așa ceva se stă la închisoare, nu la balamuc…
– Da, dar eu am vrut să fug în Uniunea Sovietică.

– Tovarășe, de ce ai propus la ședința de partid să fim ocupați de chinezi?
– Să vă spun sincer? Vă dați seama, ca să ajungă la noi câteva miliarde de chinezi mărșăluind peste Uniunea Sovietică?

Un cetățean a spus că șeful Partidului este un mare idiot. Pentru aceasta a fost imediat arestat și condamnat la 25 ani și trei luni de închisoare. Toată lumea se întreabă de ce a fost condamnat la 25 de ani și trei luni. S-a aflat că a primit trei luni pentru insulta adusa unui cetățean al R.S.R. și 25 de ani pentru divulgarea secretului de stat.

Hrusciov și Kennedy stau pe malul mării și fac plajă. Hrusciov citea „Capitalul” lui Karl Marx, iar Kennedy, Biblia. La un moment dat Hrusciov începe să râdă. Kennedy vrea să știe de ce râde și Hrusciov îi arată ce scrie în carte: „Socialismul e groparul capitalismului” . După puțin timp începe să râdă Kennedy. Întrebat de Hrusciov de ce râde, acesta îi arată ce e scris în Biblie: „Cine sapă groapa altuia cade el însuși în ea”.

Nicolae Ceaușescu în vizită la Căminul Studențesc. Studenții, nemulțumiți de cantină, cer să li se mărească indemnizația. Se aprobă creșterea de la 10 lei la 12 lei pe zi. Urmează vizita la o pușcărie, unde deținuții sunt și ei nemulțumiți. Se aprobă creșterea indemnizației de la 5 lei la 50 de lei. Ion Gheorghe Maurer e revoltat și cere explicații. Atunci Ceaușescu îi zice: „Taci, nu fi prost, că noi studenți nu mai ajungem….”

– Bulă, ce face tatăl tau?
– E activist de partid.
– Și mama?
– Nici ea nu muncește.

Aceste anecdote și multe, multe altele, au fost atent culese și îndosariate de harnicii slujbași ai poliției politice. Nu pentru hazul lor, ci pentru potențialul incriminant. Cei care le „raportau” aveau întotdeauna grijă să se „distanțeze” de asemenea atitudini „neprincipiale” și să își facă limpede dezaprobarea. Tonul scorțos și impersonal al notelor informative nu face decât să sporească efectul comic:
Tot S. informează că același A. a povestit despre înmânarea, tovarășei Elena Ceaușescu, a Premiului pentru cea mai bună agricultoare. Pentru că a arat o țară întreagă cu un singur bou”.

Reclame din perioada comunistă

 

Vreți să cuceriți femeia,
Folosiți săpunul  Cheia.

Soarele  și tenisul,
Vă-ntărește penisul.

 

I-auzi,mama,bate toba

Nu,e motoreta Mobra
Moarte  sigură cu cobra,
Dar mai sigură cu Mobra.
Moto
reta Carpați,
Stați în cur și reparați.

Ciocolata  Pitic,
Vă face voinic.

Nu mai  fumați țigări Kent,
Ca vă lasă impotent.
Vreși să  deveniți bărbați,
Fumați doar țigări Carpați.

Sifilisul de  Constanța,
Face tenul ca  faianța.

Pâna  și-mpăratul Nero,
Se spală la cur cu Dero.

Opriți dricul,
Mortul vrea să bea un Cico,
Un Cico dac-ar bea,
Mortu’ poate-ar învia.

Ciocolata  Laura,
Va lărgește gaura.

Pasta de  dinți Cristal,
Face dinții ca de cal.

Dacă bei
Țuică de prună,
Orice-babă-ți pare bună.

Mâncați  coji de mere verzi,
Și-o s-ajungeți somalezi.

Vrei  sa-ți satisfaci nevasta,
Cumpără-ți saltea Relaxa.

Sutienul  de Cluj-Napoca,
Face țâța ca și roca.

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.