Amintiri despre o flotă pierdută

o carte-document despre naşterea, mărirea, decăderea şi dispariţia flotei româneşti –

 

Eveniment editorial de excepţie

 

 

La data apariţiei acestor rânduri se află în fază avansată de tipărire cartea cu valoare documentară Amintiri despre o flotă pierdută“, în două volume: „Navele româneşti ale Dunării şi Mării“ şi Voiaje neterminate“, semnată de Constantin Cumpănă şi Corina Apostoleanu.

În Argumentul care deschide volumul I, autorii precizează:Volumele acestei cărţi nu se vor a fi un manual de specialitate şi nicio carte de istorie, ci o lucrare documentară îndeajuns de cuprinzătoare pentru o multitudine şi o diversitate de date şi informaţii tehnice, istorice şi de altă natură, sperăm că utile, care, comunicate peste timp, vor duce mesajul nostru, imaginea noastră, a acestor vremi, celor care se vor interesa de noi şi, poate, undeva, cândva, le vor fi de folos… Documentele de arhivă utilizate de noi în prezenta lucrare, precum şi articolele din presa timpului, citatele din diverse surse şi diferiţi autori se pot constitui ele însele în surse inspiraţie pentru o multitudine de alte subiecte, în legătură directă cu sau referitoare la tematicile navigaţiei şi construcţiilor navale sau în relaţie cu alte elemente din viaţa politică, socială, economică, culturală şi/ sau militară din istoria României“.

Se arată, de asemenea, că, obiectiv, nu s-a putut scrie „totul“ despre navele româneşti şi marinarii români, motiv pentru care autorii invită şi pe alţi autori de a se alătura, în timp, acestui demers publicistic.

Subiectul cărţii este, în fapt, un conglomerat de subiecte referitoare la  oameni şi nave, destine, speranţă, dragoste, ură, viaţă, dar şi moarte.

Afirmă autorii, în continuare, în acelaşi Argument: „Cititorul acestei cărţi va fi martorul naşterii, măririi, decăderii şi dispariţiei unei flote…

Poate părea paradoxal, dar nu am vrut să abordăm dosarul «Flota». Ar fi fost prea mult şi inutil…

Demersul investigaţiei noastre reprezintă o călătorie în timp, o întoarcere în Trecut, în istoria navală a României, o încercare de a aduce în Prezent ceea ce, altfel, riscă să fie uitat sau nu se cunoaşte deloc.

Am «coborât» în istorie cu cel puţin 175 de ani, ajungând până la construcţia corabiei «Mariţa» (1834), am poposit în epoca plină de romantism a «Lebedelor albe ale Mării Negre» («Principesa Maria» – 1897, «Regele Carol I» – 1898, «România» – 1905, «Împăratul Traian» – 1906 şi «Dacia» – 1907, am trecut prin vremea pasagerului «Transilvania» – «Lebăda Bosforului» – 1938 şi prin cea care a creat «Spiritul Mircea» şi am revenit în vremurile noastre, la primul cargou de 4.500 tdw. («Galaţi» – 1959), platforma «Gloria» (1975), vrachierul «Tomis» (1975), superpetrolierul «Independenţa» (1977) şi giganticul vrachier «Cărbuneşti» (1990), până la lansarea proiectului «Maritima 2010», pentru readucerea României în clubul ţărilor care au flote înregistrate sub pavilion naţional.

Din acest periplu istoric, cititorul va afla când, ce, cum, câte, de ce şi unde au fost construite nave pentru ţara noastră, enormele eforturi financiare, tehnice şi umane consumate pentru formarea unei flote comerciale şi militare – maritimă şi fluvială -, hărnicia, inteligenţa, devotamentul, patriotismul sau sacrificiile celor care au înţeles sensul expresiei «Navigare necesse est, vivere non est necesse» sau cuvintele lui Mihail Kogălniceanu: «Cheia mântuirii noastre este drumul Dunării spre Marea largă deschisă tuturor».

În plus, din trecerea în revistă a celor 150 de ani de existenţă a flotei comerciale maritime moderne a României rezultă că navigatorii şi constructorii români de nave – civili şi militari – au creat şi dezvoltat de-a lungul timpului o puternică şi incontestabilă tradiţie în domeniul artei navigaţiei şi cel al industriei navale…

Tot ceea ce este prezentat în această carte este real, nimic nu a fost inventat, oamenii şi navele au existat cu adevărat, s-au născut, au trăit şi au murit sau au dispărut aşa cum le-a fost soarta hărăzită de Dumnezeu, iar noi nu am făcut decât să căutăm în Trecut, pentru cei din Prezent şi Viitor“.

Volumul I este prefaţat de un apreciat profesionist în domeniu, Dr. Andreea Atanasiu-Croitoru, de la Muzeul Marinei, care apreciază efortul uriaş de documentare, acribia de care au dat dovadă cei doi autori în îmbinarea informaţiilor din diferite surse, precum şi unicitatea demersului, prin realizarea, pentru prima dată în literatura de specialitate, a unei vederi de ansamblu a  ceea ce au însemnat deopotrivă marina comercială şi militară de la începuturi şi până astăzi, în dezvoltarea economică a României.

Iată ce precizări aduce Dr. Andreea Atanasiu-Croitoru:

„În ceea ce îl priveşte pe Constantin Cumpănă, ştim că subiectul abordat este unul de suflet, după ce, în ultimii patru ani, a lansat nu mai puţin de trei lucrări de referinţă privitoare la cele mai mari catastrofe navale cunoscute în România: «Tragedia navei INDEPENDENŢA – cea mai mare catastrofă navală din istoria navigaţiei maritime româneşti» (2006), «Catastrofa navei UNIREA – cel mai mare accident naval mondial din anul 1982» (2007), «Naufragiul navelor PARIS şi YOU XIU – cel mai mare accident naval din istoria portului Constanţa» (2008), ultimele două lucrări fiind semnate cu fiul său, Andrei-Dorian Cumpănă.

Şi iată că seria asocierilor benefice istoriografiei maritime nu se opreşte aici, Constantin Cumpănă deschizând o frumoasă relaţie de colaborare cu un profesionist al lumii literelor, Corina Apostoleanu, care, de altfel, a şi semnat prefaţa unor lucrări publicate de jurnalist.

Întreaga lucrare este, de fapt, rezultatul cooperării benefice între un jurnalist de investigaţie, care, nu de mult, mărturisea «am fost sedus de senzaţional şi oricare ziarist ar fi făcut la fel», şi un bibliograf, specialist în ştiinţele informării, o combinaţie interesantă între curiozitatea şi temeritatea jurnalistică şi acribia ştiinţifică.

Volumul este structurat pe 9 capitole, denumite sugestiv, iar fiecare capitol are un preambul, care abordează principalele repere istorice ale epocii respective, fiind apoi trecute în revistă navele purtătoare ale pavilionului românesc cu toate caracteristicile de construcţie, numele purtate, schimbarea pavilionului sau a proprietarului (când a fost cazul), numele comandantului, precum şi implicarea acestora în evenimente de o anumită importanţă.

Cartea, în fapt o culegere de date integrate istoric, va fi cu siguranţă o lucrare de referinţă în istoriografia de specialitate şi va constitui mulţi ani de acum înainte o valoroasă sursă de informare în sprijinul tuturor celor care se vor ocupa de istoria maritimă şi fluvială a Românei“.

Volumul II al lucrării, Voiaje neterminat“ îşi propune o trecere în revistă a tuturor incidentelor şi accidentelor – maritime şi fluviale – în care au fost implicate nave româneşti – comerciale şi militare – şi au devenit victime marinari români, evenimente care au avut loc în apele teritoriale ale României sau pe oricare din mările sau oceanele lumii.

Prefaţa este semnată de Dr. Carmen Irène Atanasiu, distins specialist în istoria marinei române,  din ale cărei consideraţii extrem de pertinente, cităm în continuare:

„În situaţia în care înainte de 1989, orice naufragiu al unei nave româneşti, aparţinând «istoriei recente», era subiect interzis publicităţii, comemorării sau imortalizării într-un muzeu, chiar şi atunci când numărul morţilor ar fi impus declararea unui moment de doliu naţional, opera lui Constantin Cumpănă, semnată singur sau în colaborare, a venit să aducă o reparaţie extrem de delicată, fiecare sinistru maritim însemnând nu unul, ci mai multe destine marcate: destinul apus al celui dispărut, destinul care «schimbă de drum» pentru cei dragi, rămaşi acasă, un alt destin, bântuit de coşmaruri, pentru supravieţuitori…

(…) Semnată împreună cu valorosul filolog Corina Apostoleanu, lucrarea vine cu un vast material informativ, structurat cronologic, în mare parte inedit, care completează în mod fericit lucrările de referinţă în domeniu, recunoaştem, încă puţine la număr.

De altfel, autorii evită lucrările de referinţă şi folosesc ca principală sursă documentară presa vremii, considerată de majoritatea specialiştilor ca având valoare de document, destul de riscant – considerăm noi – pragul dintre obiectiv şi subiectiv fiind uneori greu de desluşit. Tocmai aici se remarcă şi trebuie apreciată procedura aleasă de autori, care prezintă informaţia ca atare, fără comentarii, iar acolo unde sursele se contrazic aduc în faţa cititorului variantele în discuţie, lăsând opţiunea la latitudinea acestuia.

Volumul, structurat pe opt capitole, se referă la navele româneşti – maritime şi fluviale, civile şi militare -, care au fost implicate în evenimente dramatice în Marea Neagră şi pe fluviul Dunărea, dar şi pe celelalte mări şi oceane ale planetei, precum şi la navele sub pavilion străin, care au fost victime ale accidentelor navale în apele teritoriale româneşti, începând de la Sulina şi până la Vama Veche sau pe fluviul Dunărea.

O trecere în revistă a fiecărei NAVE prezentate – cu menţionarea pavilionului, a caracteristicilor tehnice, a porturilor de încărcare şi destinaţie, a încărcăturii transportate, a anotimpului şi condiţiilor meteorologice, a cauzelor şi împrejurărilor producerii unor evenimente navale – permite cititorului o privire de ansamblu asupra traficului de mărfuri în Marea Neagră şi în porturile fluviale româneşti şi, nu în ultimul rând, asupra condiţiilor de navigaţie. De asemenea, sunt prezentate date şi informaţii despre MARINARI şi unele mărturii ale acestora, despre eroii – cunoscuţi sau neştiuţi -, implicaţi în accidente navale, răpiri, sechestrări şi alte evenimente de acest gen, nu de puţine ori terminate tragic.

Cantitatea imensă de informaţie cuprinsă în textul propriu-zis, aproape dublată de informaţia oferită în subsolul paginilor, conţinând explicaţia unui mare număr de termeni de specialitate (vocabular nautic), date biografice, evenimente istorice, conferă lucrării un caracter enciclopedic, transformând-o într-un real şi valoros instrument de lucru la îndemâna celor care, la rândul lor, au ca principală preocupare cercetarea tradiţiilor navale româneşti“.

Aflată sub egida editurii „Telegraf Advertising“ Constanţa şi tipărită la editura INFCON din Constanţa în condiţii grafice deosebite, cartea este în format A4 şi are un cuprins de peste 1.000 de pagini, dar şi peste 500 de fotografii color

Lucrarea se va adresa nu numai specialiştilor în domeniu, ci şi tuturor cititorilor interesaţi de istoria navigaţiei româneşti, şi se constituie într-un respectuos omagiu adus tuturor celor pentru care marea a însemnat VIAŢA, dar şi un ultim popas.

 

Gabier

6 comentarii la „Amintiri despre o flotă pierdută

  • 11 decembrie 2017 la 22:43
    Permalink

    Buna ziua , sunt absolvent al Institutului de Marina Mircea cel Batran , Fac Electromecanica navala , promotia 1980 , as dori sa cumpar si eu , Amintiri despre o Flota pierduta .
    Contact 0744 432822
    Adresa :
    Str Zold Peter nr 7
    Miercurea Ciuc jud Harghita

    Răspunde
  • 29 decembrie 2017 la 14:47
    Permalink

    Buna ziua,

    Cum pot comanda aceasta carte?

    Răspunde
  • 13 decembrie 2019 la 10:14
    Permalink

    Buna ziua! De unde am putea cumpara cartea?

    Răspunde
  • 21 ianuarie 2020 la 6:38
    Permalink

    Buna ziua. Cum se pot comanda ambele volume?

    Multumesc.

    Răspunde
    • 1 februarie 2021 la 19:03
      Permalink

      BUNA ZIUA!CUM AS PUTEA SA CUMPAR CARTEA, AMINTIRI DESPRE O FLOTA PIERDUTĂ? MULTUMESC

      Răspunde
  • 2 februarie 2021 la 0:04
    Permalink

    Buna ziua. Sunt interesat de ambele volume.Cum sa le comand? Multumesc,

    Răspunde

Dă-i un răspuns lui Madalina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.