A VI-a zi – Facultatea de Hidrotehnică Geodezie si Ingineria Mediului

Facultatea de Hidrotehnică, Geodezie şi Ingineria Mediului este una din facultăţile de profil din ţară, care alături de Facultatea de Hidrotehnică din Timişoara, Facultatea de Hidrotehnică din Bicureşti, Facultatea de Construcţii din Constanţa este alegerea perfectă pentru absolvenţii de liceu care doresc să îmbratişeze una din profesiile ce-i apropie cel mai mult de rezolvarea provocărilor actuale ale dezvoltării durabile.

Deviza celor de la Iaşi este: “Viaţa şi civilizaţia umană nu pot exista fără apă”. Adepţi ale acestei devize, cadrele didactice ieşene formeaza ingineri, specialişti calificaţi pentru activităţi tehnice de concepţie, execuţie şi exploatare în construcţii hidrotehnice, îmbunătăţiri funciare şi dezvoltare rurală şi inginerie sanitară şi protecţia mediului, precum şi pentru a executa lucrări de cadastru şi de protectia mediului în agricultură.

Am fost întâmpinaţi de către dl prodecan prof.dr.ing. Iosif Bartha şi dl şef departament conf.dr.ing. Nicolae Marcoie, cărora le mulţumim pentru faptul că au avut amabilitatea de a-şi petrece o parte din sâmbătă cu noi. Aceştia ne-au permis vizitarea facultăţii şi a laboratorului de Hidraulică.

De la Facultatea de Hidrotehnică am pornit pe jos pe Splaiul Bahluiului către Palatul de Cultură. Lasând pe dreapta Casa Dosoftei şi pe stânga prima Scoală primară de fete ne îndreptăm către Copou. Biserica Trei Ierarhi, Catedrala Metropolitana, Teatrul Naţional, Filarmonica, Biblioteca Centrală Universitară Mihai Eminescu sunt tot atâtea vestigii de cultură şi arhitectură ce nu merită uitate. Pe dealul Copoului se află cea mai veche universitate din ţară întemeiată în 1960 de către principele Cuza. Clădirea principală, monument de arhitectură din anul 1896 adăposteşte picturile frescă ale lui Corneliu Baba.

Vizitând Iaşul ne aducem aminte de un citat din Iorga: “Sunt români care n-au fost niciodată la Iaşi, deşi n-ar trebui să fie nici unul, căci cine n-a fost aici nu poate să străbată cu înţelegere foile celor mai frumoase cronici, nu se poate pătrunde după cuviinţă de spiritul trecutului nostru care trăieşte în acest loc mai viu şi mai bogat decât oriunde aiurea […]. În conştiinţa lui naţionala ar fi o lipsă dacă el n-ar fi văzut oraşul care a fost şi-şi zice încă astăzi, cu mândrie, capitala Moldovei…”