Clasa olimpică STAR (1932-2012)

Prof. Octavian Țacu

1Din păcate pentru clasa Star trebuie să marchez  anul debutului  și anul de final al existenței  sale pe  scena jocurilor olimpice de vară. O barcă  majestuoasă  prin  dimensiuni, velatură  ,stabilitate  și costuri de utilizare.  A fost într-o variantă  primară  creația  americanului Francis  Sweisguth  în anul 1910 și a cunoscut o ascensiune  fulminantă  ( ca număr de ambarcațiuni) în Statele Unite, apoi în toată  America și Europa. Devine  clasă olimpică  în 1932. Datorită  dimensiunilor  sale,  velierul  poate fi transportat cu o remorcă specială,  lansarea  la apă  și scoaterea se  fac ori pe plan înclinat cu adâncime mai mare de I,7m,  ori  cu macaraua  în locuri unde  adâncimea  apei este  mai mare decât  pescajul  bărcii, respectiv 1,06 + 0,20m, ambarcațiunea  cântărind  671kg. Catargul  măsoară 9,652m și este susținut de un  strai în  prova și câte doă sarturi fixe în  plan transversal, unul  din  vârful  catargului  și celălalt de sub  crucete. Ca multe bărci care nu au strai pupa, aceasta are pataraține (sarturi înapoia  catargului cu activare în funcție de bordul din vânt). Starul este  singura clasă olimpică  fără spinnaker dar cu tangon , acesta fiind utilizat când vântul bate din pupa,  fixând  focul cu colțul de școtă cât mai în exteriorul  ambarcațiunii. Randa are  o suprafață  velică  de 20,5 metri pătrați la care se adaugă un foc de 6 metri  pătrați  menit să echilibreze barca pe vânt  stâns. Semnul de clasă  este o stea roșie, aflată  în partea superioară a randei. În timp clasa star a trecut prin multe  schimbări,  începând cu existența  chingilor  pentru  ambii membri ai echipajului și terminând cu șine  de  ghidaj  pentru școta focului și palanul randei .Velele au cunoscu evoluția generală  din yachtingul de performanță ca și construcția  corpului  velierului și a reglajelor  catargului. Asociația de clasă a căutat în mod constant să  micșoreze costurile  constructive  și de competiție, pentru a face din Star o clasă cât mai abordabilă.

Veliere Clasa Star Port Constanta Farul Regele Carol I

Fiind o ambarcațiune  stabilă, până  în anii 70 munca  în barcă era preponderent  atribuită  musului, începând cu armarea, plecarea  de la  baliză , activarea  și dezactivarea  pataraținelor  la volte, manevrarea  focului, observarea  „adversarilor”  înainte  de  start  și în timpul regatelor, echilibrarea prin  poziționarea “călare”  pe copastia  bărcii și așezarea pe  ghiu la vânt de pupa,  suplinind astfel  lipsa palanului. În timp, așa cum am mai spus, clasa Star se transformă, apare un palan pentru  randă, chingi atât pentru mus  cât și pentru  skipper,  manevra  pentru reglajul  focului, culisă  pentru ochetul  tangonului  pe catarg și alte manevre pentru  modificarea  poziției  catargului în timpul regatelor în funcție de alura  de navigație. Sigur, spațiul  nu ne permite să  facem o descriere în amănunt a velierului. Trebuie spus că navigația în regatele de “Star”, din zilele noastre,  necesită  multă  muncă, condiție fizică și staturi atletice ale ambilor membri ai echipajului.3

Cele mai multe titluri olimpice au fost câștigate de americani , respectiv șase, apoi Brazilia două, Uniunea Sovietica  două, urmate de Italia, Bahamas, Anglia, Germania și Suedia cu  câte  unul. Între skipperii  faimoși ai clasei star pot fi enumerați, rusul  Valentin Mankin, americanul  Lowell  North(proprietarul North Sails), Paul Elvstrom(proprietarul Elvstrom Sails),  Dennis Conner (skipper pe  faimosul velier  “Stars and Stripes” clasa 12 m ) și Buddy  Melges.   Între cele două  războaie în Statele Unite au fost organizate campionate  pentru echipaje feminine  ale clasei Star.  În România  eu am notat existent  bărcilor din clasa Star în 1938 aparținând  Yacht Club Regal, așa cum se poate vedea  pe  o  copertă  a revistei  Marea Noastră  din 1938. Marina Regală  și apoi Marina Militară au avut în hangarele lor astfel de ambarcațiuni.  În anul 1976 clasa star a fost scoasă din calendarul copetițional al Federației Române de Yachting, datoriă costurilor mari de întreținere și a faptului că era o singură  barcă bună în România  și cine avea fericirea să o manevreze, câștiga Campionatul Național la mare distantă, pentru ceilalți competitori  rămânând  plăcerea  de a împărți restul ierarhiei. Regatele la clasa star sunt  spectaculoase pe vânt între forța 3 – 6 Bft.

 

Trebuie să menționez  că  în România au existat bărci ale clasei  „Star”construite la Reghin. Paradoxal  fabricarea  de ambarcațiuni  din Veliere din Clasa STAR in Portul TOMIS lemn se făcea în mijlocul țării, departe de întinderi de apa, la Reghin. Foarte multe nume sonore în yachtingul românesc  au fost skipper sau muși pe  Star. Voi enumera câțiva fără  pretenția  unei  ierarhii  sau  apartenența  la un club ci numai ca exercițiu de memorie:  Nicolae Calcan, Nae Navasart, Puiu Manu, Mircea Dumitriu, Nae Iliescu , Andrei Butucaru, Alecu Bunga, Zamfir Petre, Ilie Ștefan, Iacob Frențescu, Călin Marinescu, Nicolae Oglindă, Mișu Stănescu. Subsemnatul, a gustat primele emoții ale unei regate de yachting  în anul 1968 ca  mus, pe un Star împrumutat de Clubul Știința Constanța  de la  Clubul Marina.

Starul  este o clasă vie, chiar dacă a fost scoasă din calendarul Jocurilor Olimpice de vară. În 2014 între  6 și 11 iunie pe lacul Balaton în  Ungaria  va  avea  loc  Campionatul European, iar pe  meridianele  globului sunt numeroase  competiții  naționale  și internaționale.

4 comentarii la „Clasa olimpică STAR (1932-2012)

  • 8 martie 2014 la 14:11
    Permalink

    Este un articol frumos, l-am citit fara nici o problema.
    Se vede ca este scris de un velist (fost si pamplezirist).
    Mi-a placut si m-a delectat.

    Răspunde
  • 9 martie 2014 la 13:26
    Permalink

    Îmi amintesc cu mare plăcere de „Starurile” din hangarele de la Palazu Mare, de pe vremea studenţiei. le numeam „Lebedele de Siutghiol”. Din păcate n-am avut ocazia de a naviga cu ele, ci doar de a le pregăti pentru lăsarea la apă, după perioada de iernat sub îndrumarea atentă a lui Nea’ Nicu CALCAN şi apoi a lui Nea’ Alecu BUNGA. Le pregăteam pentru piturat, le chituiam, le pituram, le furbişam alămurile, le patronam barbetele şi le gresam cheile de împreunare „tânjind după o tură” cu ele.

    Ion C.

    Răspunde
    • 11 martie 2014 la 10:23
      Permalink

      STARUL, „barca AMIRAL a flotei de veliere”,era visul cadetului in ale YACHTINGULUI,era barca ,care nu se răstoarnă.Am fost musul lui Nea’Petrică Zamfir.În acea vreme MARINA ROMÂNĂ îşi permitea să aivă o flotilă de veliere cu „CINCI STARURI FRUMOASE” iar după terminarea practicii din anul II ,de la PALAZU, iubitorii de yachting puteau obţine un BREVED de TIMONIER de REGATĂ.(de menţionat că nu pe clasa STAR)
      Regata de clasa STAR era regata elitelor şi declinul muşilor care se făceau vinovaţi şi de faptul că „nu bate vîntul de unde trebuie”!!!!!

      Răspunde
  • 19 martie 2014 la 21:33
    Permalink

    Frumos articol, foarte frumoase amintiri despre STARURILE yachtingului. (cine mergea pe STAR era deja un star intre noi)
    Am văzut de curând ultimile modele de bărci STAR și FINN…. sunt cu totul altceva decât știam.
    De fapt primul șoc l-am avut la Olimpiada când am văzut STAR-uri adevărate fata de cele care încă mai navigau la noi.
    Sunt într-adevăr niște bărci foarte frumoase și (acum) foarte atletice.

    Felicitări Tavi !

    Răspunde

Dă-i un răspuns lui Cam.(R)VICTOR BLIDEA Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.