TRADIŢII ACVATICE ROMÂNEŞTI

 

 

dr. Marian MOŞNEAGU

Apa a reprezentat dintotdeauna în mitologia poporului român o constantă a veneraţiei pentru ceea ce este îndeobşte considerată substanţa primordială, iniţială şi germinativă, suma universală a tuturor virtualităţilor şi suportul oricărei creaţii. De altfel, în eposul popular naţional, fântâna, izvorul, râul, Dunărea şi Marea Neagră ocupă locuri bine definite, fiind adesea îngemănate cu atribute sacralizante, miraculoase sau purificatoare. Astfel, apele sfinţite de Bobotează îşi păstrează o vreme darul purificator şi tămăduitor. Zeii binefăcători ai izvoarelor sunt exponenţi ai puterii vindecătoare a apelor, fie că este vorba despre izvoarele termale de la Băile Herculane fie de cele ale Lacului Techirghiol, virtuţi considerate drept semne ale puterii lui Dumnezeu[1].

 

Apa – între miracol şi superstiţie

 

Mitul ploii, legat de secete şi transmis prin arhietipuri precum Paparudele, Caloianul, Dodoloaia, Mamaruţa etc. sau mitul agrar al zeiţei patronale Demeter au corespondente în mitologia ancestrală universală.

Divinităţi sau semidivinităţi ale apelor pontice certifică veneraţia strămoşilor noştri faţă de omnipotenţa apelor autohtone. Pontul Euxin (Marea Neagră) şi Danubius (Danuvius), zeul acvatic al Dunării, fluviul sacru al dacilor stau alături de zâne şi ştime care, în credinţa populară, deţin supremaţia apelor interioare şi litorale. Ştima Apelor, Vâlva Apelor, Fetele din apă, Faraoanoaicele, Cel din baltă, Sorbul iezerelor sau Sorbul mărilor, Dulful de mare, vidrele şi balaurii sunt personaje mitice frecvent întâlnite în folclorul românesc, în corespondenţă directă cu mediul acvatic.

De asemenea, datinile şi tradiţia populară românească abundă în rituri şi ceremonii acvatice. Printre acestea se numără edificarea unor incinte sacre

(Templul Alb de pe Insula Şerpilor sau Mănăstirea Albă din Delta Dunării), sacrificiile şi ofrandele – umane, animale sau vegetale, făcute de credincioşi la marginea apelor sau pe întinsul lor, precum şi sărbătorile acvatice – de exemplu, slobozirea apelor, obicei străvechi, transsimbolizat de creştinism în Izvorul tămăduirii.

Apa vie, riturile de purificare, stropirile cu apă sau aruncatul în râu de Sf. Gheorghe, obiceiul udatului, stropitului, scăldatului şi înrouratului, înfrăţirea lângă apă, adusul apei la nuntă sunt alte practici ale aceloraşi datini tradiţionale româneşti care s-au perpetuat până în zilele noastre.

În mediul marinăresc există de asemenea ritualuri, ceremonii, sărbători, practici curente şi superstiţii care nu au un fundament statuat neapărat de legi sau regulamente ci fac parte din cultura orală, transmisă din generaţie în generaţie ca o moştenire profesională a breslei, tezaurizată în virtutea tradiţiei şi a unei originale spiritualităţi acvatice.

 

 

 

ZIUA MARINEI ROMÂNE – SĂRBĂTOARE ACVATICĂ NAŢIONALĂ

 

 

Oficializată ca onomastică a marinarilor români la 15 august 1902, de Sfânta Maria Mare, Ziua Marinei Române şi-a certificat pe deplin, mai bine de un secol, caracterul de autentic festival al mării şi spiritualităţii marinăreşti. Concepută dintru început ca serbare naţională, sărbătoarea marinarilor atrăgea atenţia, prin programul său deosebit de atractiv şi deopotrivă pitoresc. Ziua Marinei a oferit întotdeauna asistenţei un adevărat regal scenic, alcătuit atât din momente sobre precum ceremonialul militar al întâmpinării oficialităţilor, arborarea pavilionului şi a marelui pavoaz, în acordurile Imnului naţional şi pe fundalul celor 21 salve de salut, serviciul religios, parada navală şi aviatică, defilarea Gărzii de onoare etc. cât şi din momente pitoreşti, specifice vieţii şi tradiţiilor noastre marinăreşti. Competiţiile, jocurile şi surprizele marinarilor, regizate şi puse în scenă, pe apă şi pe uscat, spre deliciul spectatorilor, au fost nelipsite din programele alcătuite din timp de organizatori pentru a da farmec şi culoare unei sărbători care este deopotrivă a Marinei, a oraşelor-porturi şi a ţării[2].

 

Începuturile tradiţiei

În urmă cu un secol, prin adresa cu Nr. 6082 din 6 august 1902, Cristea Georgescu, primarul Constanţei, din dorinţa de a atrage turişti, se adresa primarilor comunelor urbane reşedinţe de judeţ din toată ţara, atenţionându-i asupra semnificaţiei acestei sărbători: ,,Cu ocazia serbării zilei de 15 august a.c. – Sfânta Maria -, patroana Marinei, vor avea loc în apele Constanţei şi pe uscat nişte serbări demne de văzut precum regate, alergări, serate veneţiene[3], mare bal pe apă, bărci alegorice, descoperirea Americii, naufragiul Meduzei[4], corabia Argonauţilor şi altele.”

Deşi în Marina Militară această zi s-a serbat cu siguranţă şi înainte de 1902, întrucât în documentele de arhivă se vorbeşte de un precedent – chiar dacă nu am descoperit un decret sau o dată de referinţă oficială pentru această sărbătoare – 1902 rămâne, cronologic vorbind, anul consacrării Zilei Marinei ca sărbătoare a Marinei şi a oraşului Constanţa, fapt care certifică, în opinia mea,  aniversarea centenarului unei datini şi nu doar a unei simple sărbători a breslei marinarilor.

La 15 august 1902, Ziua Marinei a fost marcată la bordul crucişătorului ,,ELISABETA” printr-un Te-Deum la care a luat parte şi ministrul de Război Dimitrie A. Sturdza, urmat, în după-amiaza şi seara aceleiaşi zile, de un banchet şi serbarea marinărească propriu-zisă, dată în folosul Palatului Invalizilor. Un an mai târziu, la regate au participat şi bărcile vasului de război rus ,,PSEZUAPE”, aflat în vizită în portul Constanţa.

De la un an la altul, serbările au sporit în amploare şi semnificaţii. Astfel, în anul 1911, serbările au fost organizate de Societatea Marinarilor „Regina Elisabeta”. Manifestările au fost deschise pe 14 august, zi în care s-au desfăşurat la Constanţa cursele de bărci cu vele şi rame, militare şi civile. Premiile au fost asigurate de domnul Heitz, antreprenorul Cazinoului comunal şi de către compania dramatică „Davila”. Programul a continuat cu o excursie pe mare cu vaporul “ÎMPĂRATUL TRAIAN” şi o serată veneţiană. Aceasta a constat din focuri de artificii, serenade de mandolină şi ghitară în gondolă, coruri, dansul mateloţilor şi dansuri naţionale pe un ponton luminat a giorno, apariţia de monştri marini şi bărci alegorice, defilarea emblemei societăţii, apărarea unei cetăţi la coastă, corabia naufragiată, mare bombardament naval între o galeră genoveză şi un torpilor, carnavalul bărcilor remorcate ş.a.

Serbarea propriu-zisă, de a doua zi, a cuprins manevra de salvare a unui vas naufragiat, scafandri la lucru în apă şi la suprafaţă, sărituri cu bicicletele în mare, cavaleria nautică şi alergări de cai pe mare, catarg orizontal şi vertical cu premii, curse după raţe, curse de sandoline, curse în adâncime pentru scoaterea din fundul mării a diferite obiecte, fără costum de scafandru, curse de înot şi din nou, excursie cu vaporul ,,ÎMPĂRATUL TRAIAN”.

În anul 1912, serbarea nautică a fost pusă sub înaltul Patronaj al Majestăţii Sale Regina Elisabeta, iniţiativa organizării sale aparţinând Societăţii ,,Regina Elisabeta” a Marinarilor Civili din Constanţa. În programul întrecerilor marinăreşti au apărut probe noi precum Care-i mai tare (trasul la parâmă din bărci), curse în saci, respectiv curse de alergări doi câte doi legaţi de picior, lupta pe şcondri, ghiordelul magic, lupta cavalerilor de Malta etc. acestea se continuau în noapte cu jocurile de proiectoare de pe nave, coruri, statui de marmură, fântâni luminoase, serenade în bărci, dans şi altele. Ulterior, imaginaţia organizatorilor a amplificat pitorescul întrecerilor cu probe noi precum cursele de tauri, săriturile în apă, meciurile de cocagne, cursele cailor de mare, vânătoarea de raţe şi surprize …româno-americane, ocazionate de prezenţa la manifestări, al 15 august 1920, a echipajului contratorpilorului U.S.S. 210.

Ziarul ,,Dacia” consemnează faptul că duminică, 16 august 1915, au avut loc serbarea nautică şi regate, susţinute de Cohorta Cercetaşilor din Constanţa, cu concursul Societăţii Marinarilor Civili „Regina Elisabeta”, sub patronajul A.S.R. Principele Carol. În prima parte a serbării, s-au desfăşurat regate de bărci cu vele mari şi mici, curse de înot de viteză şi rezistenţă, concursul de prindere de raţe şi talere, concurs de watter polo între echipele Centurii, Tomis şi Callatis, regate de bărci ale vaselor militare şi comerciale, iole, sandoline, lotci etc, diferite jocuri pe apă şi exerciţii de salvare executate de cercetaşi cu barca de salvare a Căpităniei portului. Partea a doua a serbării a constat într-o serată veneţiană pe apă, în dreptul Cazinoului, însoţită de un concert instrumental şi diferite figuri alegorice executate de cercetaşi, iar în partea finală, un mare bal cu cotillon[5] în sala Cazinoului comunal.

La 15 august 1918, la Chilia Veche s-au organizat serbări nautice în folosul orfanilor de război. Acestea au constat din concursuri de bărci de monitoare cu 8 rame, bărci de baraj, bărci de vedete, lotci pescăreşti, bărci de şlepuri şi godile. În partea a doua au avut loc jocuri marinăreşti la uscat: Care-i mai tare ( trasul la parâmă), curse în saci, curse de alergări câte doi legaţi de picior, lupta pe şcondri, ghiordelul magic, lupta cavalerilor de Malta şi gimnastică. În partea a treia s-au desfăşurat curse de înot şi sărituri în apă, catargul orizontal cu purcel, goana şi vânătoarea de raţe, explozia unei torpile şi scafandru.

Programul nocturn a inclus aprinderea pavoazului electric, jocuri cu proiectoare, coruri, statui de marmură, fântâni luminoase, naufragiul ,,MEDUZEI”, serenade în bărci şi dans.

Conform relatării inserate în paginile ziarului ,,Farul” de luni, 29 august 1921, programul serbărilor nautice din anul respectiv a constat din regate ( bărci militare cu 4 şi 5 rame, bărci armate de ofiţeri, bărci fără rame, bărci civile cu rame) şi jocuri (şcondrul dracului cu purcel în gură, parâma miraculoasă, curse de înot, goana după raţe, corul misterios, disperaţii, cocoşaţii salvatori, sărituri, curse de cai marini, lupta cu maurii, naufragiaţii „MEDUZEI”). Seara, surprizele au continuat cu artificii, focuri bengale, coruri şi serată veneţiană.

Un an mai târziu, serbările au cuprins curse de bărci cu 10 şi 4 rame, sărituri în apă, curse de lotci, de bărci fără rame, întreceri de înot, de cai, şcondru miraculos, watter polo, vânătoare de raţe, iar la sfârşit, explozia unei mine.

Celor mai destoinici dintre participanţii la concursuri li s-au împărţit premii în valoare totală de 9.000 lei.

Seara, la ora 21.00, au avut loc alte exhibiţii şi frumoase jocuri de artificii.

În anul 1924, semnalul începerii serbărilor mării  a constat în trei lovituri de tun, urmate de curse de bărci militare şi de lotci de pescari cu câte trei, două şi o ramă, salturi în apă, watter polo, exerciţii de scafandrieri, curse de dandy[6], exerciţii de trapez, curse de bărci fără rame, curse de înot, tobogan, vânătoare de raţe  şi explozii de mine marine, după care pe bordul bricului „MIRCEA”, amiralul Vasile Scodrea a împărţit premiile.

Ziua Marinei s-a serbat în virtutea aceloraşi frumoase tradiţii şi la bordul bricului ,,MIRCEA”, care, în perioada 1 iulie – 2 septembrie 1925, a executat un marş de instrucţie pe itinerariul Constanţa, Pireu, Navarin, Corfu, Durazzo, Boche di Cattaro, Ragusa, Suda, Rhodos, Smirna, Ceanak, Cospoli, Constanţa. Deşi se afla departe de ţară, în portul Suda din Ins. Creta, la 15 august legendarul velier-şcoală a ridicat marele pavoaz.

Serbarea, constând din curse de bărci, curse de înot, sărituri, Tug of war (trasul la parâmă), curse în saci, lupte în apă şi pe tangon etc., a fost o reuşită, toţi câştigătorii fiind premiaţi.

La 15 august 1928, în prezenţa membrilor Casei Regale, cu prilejul festivităţilor ocazionate de serbarea patronului Marinei Române, au fost botezate cele patru hidroavioane ,,Savoia”, sosite la Constanţa cu câteva zile înainte, yachtul ,,ISPRAVA” al Principesei Ileana şi cuterul ,,DOMNIŢA ILEANA” al Yacht Clubului Regal Român. Concursurile nautice şi de nataţie au fost recompensate cu Cupele ,,Principele Nicolae”, ,,Regina Maria” şi ,,Principesa Ileana”.  La aceste competiţii, care au adăugat probe noi precum regate, sărituri de la trambulină, înot, jocuri şi surprize marinăreşti gen Balena Mării Negre, Lebăda care face ouă, Flota lui Ramolitus, Zâna Mării etc. a participat şi echipajul bricului polonez ,,LWOW”.

În anul 1933, între concursurile specifice Zilei Marinei au figurat cursa de bărci cu 8 rame, ştafetă înot, curse de baleniere, curse de care romane, alergări cu bărci fără rame, curse de lotci, cursa înotătorilor fond, hidroglisoare, tragerea cu parâma între două bărci, cai marini, sărituri de pe platformă, curse de bărci cu ofiţeri. După ora 18.00, au urmat alte surprize, jocuri pe gabară, şcondru cu purcei, goana după raţe, torpile submarine, lupta cu prăjina şi explozia unei mine.

Aşezată la loc de cinste între datinile neamului, Ziua Marinei a continuat să fascineze opinia publică şi oaspeţii de onoare ai marinarilor români. Printre aceştia s-au numărat, la 15 august 1935, şi un grup de membri ai Ligii Navale Poloneze care au oferit Majestăţii Sale Regelui Carol al II-lea şi primarului Constanţei, Horia P. Grigorescu, medalia de bronz a Ligii, o hartă a canalului proiectat să unească Marea Baltică cu Marea Neagră şi o frumoasă cupă cu apă din Marea Neagră, simbol al înfrăţirii celor două mări.

În anul următor, cu acelaşi fericit prilej, M.S. Regele Carol al II-lea a hotărât ca unica şcoală pentru toţi marinarii români să se numească Şcoala Navală a Majestăţii Sale ,,MIRCEA” şi a creat ,,Medalia Maritimă”, transformată în anul 1938 în ,,Virtutea Maritimă”. De asemenea, la 15 august 1936 a fost botezat în cadrul festiv al serbărilor primul submarin românesc, ,,DELFINUL”.

La 15 august 1937, pentru prima dată în istoria Marinei Militare Române, Franţa, marea prietenă şi aliat de nădejde al României, a trimis la Constanţa contratorpilorul ,,VAUBAN”, pentru a o reprezenta la serbările Zilei Marinei. In acest an, federaţia Română de Sporturi Nautice a organizat prima caravană nasutică din ţară sub numele ,,Caravana Marele Voievod Mihai”, la care au luat parte toate asociaţiile sportive nautice civile şi militare din ţară. Caravana a plecat din Giurgiu în ziua de 5 iulie şi a ajuns după 12 etape la Constanţa, după ce a trecut prin Olteniţa, Turtucaia, Silistra, Rasova, Brăila, Măcin, Galaţi şi Tulcea. Ziua Marinei a fost serbată cu toate onorurile şi la Călăraşi, Cetatea, Corabia, Craiova, Galaţi, Hârşova, Ismail, Oradea, Orşova, Sulina şi Timişoara.

Un an mai târziu, din cauza doliului naţional pricinuit de moartea, în ziua de 18 iulie, a M.S. Reginei Maria a României, tradiţionalele serbări de Ziua Marinei au fost amânate pentru data de 8 septembrie – Naşterea Maicii Domnului.

La 15 august 1939, aspirantul Mihai Mare Voievod de Alba Iulia, ,,speranţa Neamului şi mândria Marinei”, a intrat în compunerea statului major al distrugătorului ,,REGINA MARIA”, unde, pe timpul tempestei din 5-6 ianuarie 1938 dovedise calităţi marinăreşti demne de destoinicia membrilor echipajului acestei nave. De asemenea, M.S. Regele Carol al II-lea a pus piatra fundamentală a portului Taşaul.

La bordul bricului „MIRCEA”, Ziua Marinei – 15 august 1939, a culminat ,,cu concursuri diferite la care au fost premiaţi cei mai sprinteni elevi şi marinari la urcatul în arboradă, echipe de tras  parâme iar jocurile distractive n-au lipsit nici ele cu înghiţitul merlinului, cursele de saci, cavalerii de Malta etc… În acest din urmă joc, elevii concurenţi sunt împărţiţi în echipe de câte doi, în care unul din ei este calul iar celălalt adversarul. Echipele se înfruntă cu câte o suliţă improvizată dintr-o coadă de mătură, până ce unul din cavaleri este răsturnat de pe calul lui. Natural că până la urmă bătălia este generală şi bietele suliţe se frâng una după alta, spre disperarea şefului de echipaj care îşi smulge părul din cap, gândindu-se cum le-ar putea înlocui în primul port, fără să mai fie obligat să facă acte justificative în cinci exemplare”.

În anul 1945, la sărbătoarea marinarilor români au participat şi membrii Comisiei Aliate de Control, atât la deschiderea expoziţiei Marinei în localul Subsecretariatului de Stat al Marinei din Bucureşti, cât şi pe Lacul Herăstrău, acolo unde, după oficierea unei slujbe religioase, s-a arborat drapelele României şi ale Naţiunilor Unite şi s-a dat startul serbărilor nautice.

Între anii 1949 – 1953, ziua Marinei s-a rezumat la marcarea Zilei Flotei U.R.S.S. (ultima duminică din luna iulie), ceremonialul fiind diminuat ca semnificaţie din cauza intenţiei conducerii Ministerului Apărării Naţionale de a schimba data acestei tradiţionale sărbători naţionale.

 

 

O nouă modă

 

Din anul 1954, când Ziua Forţelor Maritime Militare s-a serbat, conform Decretului Prezidiului Marii Adunări Naţionale nr. 309 din 29 august 1953, în prima duminică din luna august, programul Zilei Marinei a fost politizat şi adaptat noii ideologii promovată intens şi în rândurile oştirii. Ca urmare, la 1 august 1954 s-a serbat pentru prima dată în republica Populară Română Ziua Forţelor Maritime Militare.

Un an mai târziu, la propunerea Comandamentului Forţelor Maritime Militare, au fost editate de către Direcţia Superioară Politică a Armatei o serie de materiale promoţionale ca afişe, panouri, lozinci, cărţi poştale, iar prin grija Ministerului Industriei Alimentare, au fost fabricate ţigările ,,Marinar”!

Din ,,Dobrogea Nouă” de marţi, 5 august 1958 aflăm: ,,Pe nava-comandant sosesc ştafetele marinarilor militari şi ale celor din A.V.S.A.P., care au străbătut mii de kilometri pe apele Republicii. Din diferite regiuni ale ţării sosesc daruri pentru marinari.

Se desfăşoară concursurile sportive de  bărci, înot, ştafetă combinată. Un deosebit punct de atracţie îl constituie jocurile marinăreşti, concentrate în jurul bazei sportive amenajate pe o navă. Din apă apare Neptun cu cască şi trident aurit. Patriarhul apelor ţine o scurtă alocuţiune: ”…Să începem tradiţionalele jocuri sportive marinăreşti, pentru toţi cei ce îndrăgesc marea.” Dezlegarea fiind dată, spectatorii asistă la numeroase demonstraţii palpitante, presărate cu momente de haz: luarea purcelului de pe şcondru, concurs de tras la parâmă cu bărcile, vânătoarea raţelor, biciclete pe apă, scafandri, nunta şi piraţii.

După aceasta, încep jocurile marinăreşti onorate de zeul mărilor, Neptun. Au loc parada ambarcaţiunilor, întreceri de înot, parada vaselor alegorice, demonstraţii sportive, spectacole susţinute de Teatrul Marinei şi ansamblul ostăşesc „Albatrosul”.

Jocurile de artificii şi carnavalul bărcilor au încheiat manifestările dedicate Zilei Marinei.

Într-una din sălile Cazinoului a fost găzduită o interesantă expoziţie marinărească.

Totuşi, imaginaţia marinarilor rămâne demnă de toată admiraţia publicului, având în vedere  modul în care sunt regizate în Programul Zilei Marinei 1956 două dintre momentele comice. Astfel, săriturile bufe în apă, executate de actorii de la Teatrul F.M.M. decurg după următorul scenariu: Pe faleză se plimbă un malagambist şi o malagambistă. El mai mic mult ca ea. Se ceartă, el fuge de frica ei şi se refugiază în barca de la debarcaderul Cazinoului, merge spre ponton. El se suie pe trambulină, ea după el. El de frică sare sau chiar cade în apă, iar ea sare şi îl salvează, Se urcă pe ponton şi dispar. Un alt moment de destindere îl reprezintă nunta atacată de piraţi: Nunta într-o barcă mare de 4+1 sau 6+1, armament 4+1 sau 6+1, care sunt şi nuntaşi. În barcă mireasa, mirele, naşul, naşa, trei muzicanţi la prova.

Piraţii într-o lotcă sau canoe: patru la rame, unul la cârmă – şeful, 2-3 la prova. Tatuaţi, în maieuri, unul legat la un ochi, altul ciung, cu pantaloni uşori, doc negru etc.

Nunta pleacă de la ponton spre digul mare, veselindu-se. Piraţii pleacă de la ponton spre Cazinou, fiind atenţi şi scrutând marea în linişte, încordaţi, până dau cu ochii de barca cu nunta.

Cu cea mai mare viteză se duc spre barca cu nunta, astfel ca să-i abordeze între faleză şi ponton. Muzicanţii intră sub bănci în barcă. Mirele este primul care sare în apă, apoi naşa şi naşul, după care armamentul (nuntaşii). Piraţii fură mireasa şi pleacă cu ea. În barcă, mireasa (voinică), îi aruncă pe rând în apă şi apoi trage la rame şi salvează nuntaşii care mai rămăseseră în apă.

Muzicanţii, unul la rame şi doi care cântă, se duc la ponton.

În anul 1959, zeci de bărci şi şalupe, reprezentând diferite aspecte din activitatea marinarilor, muncitorilor portuari şi pescarilor au trecut prin faţa navei-comandant. O şalupă militară a remorcat un desant maritim: o plută pneumatică cu mitralieră, apoi un întreg detaşament de marinari înarmaţi, încinşi cu plute de salvare. În urma lor, un ponton a purtat corul şi orchestra echipei artistice ostăşeşti „Albatrosul”.

După parada ambarcaţiunilor, o trompetă a vestit sosirea lui Neptun, zeul mărilor, care, călare pe tradiţionala balenă, a trecut în revistă navele. Neptun a fost primit cu mult fast la bordul navei-bază sportive, unde s-a instalat confortabil într-un tron îmbrăcat în catifea roşie şi a dat încuviinţarea începerii serbării nautice: parada ambarcaţiunilor, defilarea înotătorilor, concursuri de bărci şi de înot, sărituri de pe trambulină, celebrele sărituri comice, turnirul bărcilor, în care luptătorii înarmaţi cu suliţe şi scuturi s-au străduit să-şi arunce în apă inamicii, purcelul la şcondru şi vânătoarea de raţe.

După mai bine de două ore de bună dispoziţie şi divertisment, Neptun s-a retras cu aceeaşi balenă, salutat de sirenele tuturor navelor.

Seara, spectacolul a continuat pe faleză cu jocuri de artificii, carnavalul bărcilor şi retragerea cu torţe care a încheiat Ziua Marinei R.P.R.

Din anii `60, manifestările au dobândit vădite accente propagandistice, în detrimentul încărcăturii spirituale ortodoxe. Acestea includeau conferinţe despre semnificaţia Zilei Marinei susţinute de către ofiţeri şi propagandişti în întreprinderi şi în garnizoanele de marină, înmânarea de către delegaţiile de marinari a unor machete de nave, în adunări festive organizate la Palatele Pionierilor, adunări publice şi întâlniri ale marinarilor cu pionieri şi utemişti fruntaşi în producţie, organizarea vizitării de către aceştia a navelor-şcoală ,,MIRCEA” şi  ,,LIBERTATEA” şi ieşiri pe mare cu acestea. În cadrul ceremonialelor organizate cu prilejul Zilei Marinei, secretari ai organelor centrale de tineret precum Petre Gheorghe, Constantin Cîrţînă, Ion Cîrcei, Nicolae Roman, Ion Iliescu ş.a. înmânau Steagul Roşu al C.C. al U.T.M., ulterior drapelul de Onoare al C.C. al U.T.C. şi diplome de onoare organizaţiilor şi tinerilor marinari fruntaşi în pregătirea de luptă şi politică.

O dată cu ingerinţa organelor politice în orchestrarea acestor manifestări, semnificaţia creştină a sărbătorii marinarilor români a fost substituită cu cea mitologică. Astfel, participarea zeului Neptun în calitate de patron al întrecerilor şi jocurilor marinăreşti, a devenit o constantă a programelor în prima parte a serbărilor tradiţionale, până în zilele noastre.

1963. La ora 10.15, Neptun, zeul mărilor, îmbrăcat într-o mantie de catifea albastră, presărată cu steluţe argintii, a sosit pe fidela-i balenă şi de pe tronu-i rezervat, a dat cu tridentul semnalul de începere a jocurilor marinăreşti. A urmat  programul de demonstraţii sportive şi marinăreşti: ştafeta navală, formată din mai multe schimburi; pui-uri transportând înotători, care la un semnal au sărit în apă predând ştafeta scafandrilor uşori; aceştia, înotând sub apă, au dezlegat de la fund balizele pe care le-au pescuit bărcile de 10+1 şi, în sfârşit, bărcile au predat ştafeta ultimului schimb – marinarii care au arborat pe porticul plutitor steguleţe marinăreşti şi tricolor; demonstraţia înotătorilor care au format pe suprafaţa apei iniţialele P.M.R. şi R.P.R.; concursurile de bărci de 10+1 şi 6+1; săriturile de la trambulină, purcelul la şcondru şi demonstraţia scafandrilor grei; hora raţelor şi parada ambarcaţiunilor cu vele.

Seara, navele au aprins marele pavoaz electric, după care au urmat carnavalul bărcilor şi jocuri de artificii.

Din gazeta ostăşească ,,Flota Patriei” de joi, 7 august 1969, spicuim: ,,Însoţit de o escortă de ambarcaţiuni marinăreşti şi de elicoptere, în sunete de sirene şi explozii de petarde, pe o uriaşă balenă şi-a făcut apariţia zeul Neptun. Acesta patronează simbolic serbarea marinărească.

După impresionanta defilare a navelor alegorice (şalupa „RÂNDUNICA”, crucişătorul „ELISABETA”, monitorul „LAHOVARY”, bricul „MIRCEA”), au evoluat marinarii (concursul de tras la rame, ştafeta marinărească, purcelul la şcondru, hora raţelor, sărituri la trambulină). Marinarii înotători înscriu cu trupurile lor vânjoase, pe suprafaţa apei, iniţialele atât de dragi nouă, R.S.R. şi P.C.R., precum şi cifra XXV- împlinirea sfertului de veac de la eliberarea patriei.

În suita de manifestări demonstrative s-a înscris şi defilarea platformei alegorice cu ostaşi care au prezentat momente din timpul desfăşurării unor activităţi de pregătire de luptă caracteristice specialităţilor de marină (semnalizatori, radiotelegrafişti, artilerişti, rachetişti, mineri dragori şi torpilori, scafandri).

În încheierea  programului a evoluat pe o platformă cunoscuta formaţie artistică „Albatrosul”.

Seara, aprinderea marelui pavoaz, jocurile de artificii, retragerea cu torţe şi programul fanfarei militare au completat festivităţile consacrate sărbătoririi Zilei Marinei R.S.R.

Din anul 1970, la Constanţa s-au organizat timp de două săptămâni ,,Serbările Mării”, care culminau cu Ziua Marinei. Concursul de graţie şi frumuseţe ,,Miss Litoral” era una din atracţiile tineretului şi nu numai. Programul s-a diversificat şi au apărut probe noi precum desantul infanteriştilor marini, turnirul bărcilor, ştafeta nautică, parada ambarcaţiunilor alegorice, salturile din elicopter, schi nautic, platforme alegorice cu scene din pregătirea pe specialităţi a marinarilor, acrobaţii aeriene, platforme cu aparate şi numere de gimnastică, înscrierea pe apă de către înotători a iniţialelor partidului şi ţării (P.C.R., R.S.R.)  sau ale unor cifre aniversare ale unor evenimente politice, carnavalul nautic al măştilor etc. Lor li s-au adăugat Botezul la Ecuator, Pescarul amator, Comoara piraţilor, demonstraţii ale navelor de stins incendii ş.a. Momentul solemn al arborării pavilionului şi marelui pavoaz a fost dintotdeauna acompaniat de intonarea Imnului de Stat şi cele 21 de salve de salut.

,,Duminică, 2 august 1981, în portul de agrement Tomis s-au desfăşurat manifestările prilejuite de Ziua Marinei Române – aflăm din paginile cotidianului constănţean ,,Dobrogea Nouă” de marţi, 4 august 1981. După apariţia, la bordul navei împodobite cu marele pavoaz, a zeului Neptun, au avut loc demonstraţii de înot, sărituri de la trambulină, gimnastică acrobatică, întrecerile ambarcaţiunilor cu rame, evoluţiile scafandrilor şi schiorilor nautici, susţinute de membri ai asociaţiilor sportive portuare şi de studenţi ai Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân”. Spectacolul oferit oaspeţilor litoralului şi invitaţilor a continuat cu Botezul la Ecuator, Pescarul amator, Comoara piraţilor, capturarea purceilor la şcondru, hora raţelor, întrecerile micilor hidrobiciclişti, parada velierelor, demonstraţiile navei de stins incendii şi focurile de artificii.

 

Serbările mileniului III

 

Din anul 1990, o dată cu revenirea la tradiţie prin celebrarea Zilei Marinei Române la sărbătoarea Sfintei Marii – Praznicul Adormirii Maicii Domnului, organizatorii, atât la Constanţa, cât şi în celelalte oraşe-porturi maritime şi fluviale, au păstrat în programele serbărilor atât elemente tradiţionale cât şi probe noi, în pas cu specificul local şi preferinţele publicului spectator al noului mileniu.

Astfel, printre elementele noi se numără aterizarea paraşutiştilor la punct fix, lansarea scafandrilor de luptă de pe vedete şi din elicopter, recuperarea unui scafandru aflat în dificultate, executarea unui desant de către infanteriştii marini, respingerea atacului aerian asupra navelor de suprafaţă, lansări de torpile, demonstraţii de lupte şi carate şi nu în ultimul rând, atractivul spectacol al fanfarei militare, cu french cancan[7] şi majorete.

La Constanţa, manifestările au avut loc iniţial pe terasa Comandamentului Marinei Militare, respectiv Statului Major al Forţelor Navale şi ulterior pe platforma portuară, în perimetrul danei de pasagere şi a Farului ,,Carol I”. pentru a da o încărcătura cuvenită acestui regal marinăresc, Liga Navală Română şi Muzeul Marinei Române organizează anual, între 15 iulie-15 august, sub genericul ,,Luna spiritualităţii marinăreşti”, o amplă suită de manifestări cultural-ştiinţifice şi competiţii nautice, dotate cu premii, dedicate îndeosebi tinerilor şi turiştilor litoralului românesc.

 

 

ZIUA APELOR – SĂRBĂTOARE POPULARĂ LA ROMÂNI

 

O dată cu înfiinţarea Ligii Navale Române, aceasta s-a străduit să capaciteze interesul opiniei publice pentru a practica navigaţia de plăcere şi să realizeze un program de studii asupra mării, iniţiind în acest scop educatorii în problematica simbolisticii acvatice în cadrul unei Şcoli a Apelor, care a fost înfiinţată la Constanţa. Pe fundalul acestor demersuri s-a născut Ziua Apelor, sărbătoare instituită în anul 1933 printr-o decizie a Ministerului Instrucţiei, Cultelor şi Artelor.

Până în anul 1945, această sărbătoare a fost organizată an de an, în una din duminicile din a doua jumătate a lunii iunie, de către şcolile din vecinătatea apelor, cu concursul L.N.R., Yacht Clubului Regal Român, cluburilor nautice,  autorităţilor locale civile şi militare, precum şi al Comandamentului ,,Straja Ţării”, Inspectoratului Pregătirii Premilitare şi al căminelor afiliate la Fundaţia culturală ,,Principele Carol”. În acest mod, învăţământul popular românesc era chemat ,,să pună bază expansiunii noastre economice într-o regiune cu infinite izvoare de viaţă neexploatate, să dezvolte virtuţile marinăreşti oprite secular de fatalităţi istorice, să cultive bucuria de viaţă în popor prin sănătatea ce o dau sporturile de apă”. După modelul din Germania şi Franţa, înotul a devenit disciplină obligatorie în şcoli.

Ziua Apelor a fost susţinută de însuşi Regele Carol al II-lea, preşedintele L.N.R.,  care în urmă cu 70 de ani participa însoţit de voievodul Mihai la manifestările organizate la ştrandul Snagov de Primăria municipiului Bucureşti, împreună cu Federaţia de Nataţie, Yacht Club Snagov, Comandamentul Cercetaşilor şi L.N.R. Treptat, aria de desfăşurare s-a extins la scară naţională, Ziua Apelor serbându-se cu tot fastul cuvenit la Balcic, Bălteni-Gorj,  Bilciureşti-Dâmboviţa, Bistreţ- Dolj, Brăila, Bucureşti, Călăraşi, Cernavodă, Cernăuţi, Cetatea Albă, Cluj, Constanţa, Corabia, Dunavăţul de Jos-Tulcea, Dumitreşti-Olt,  Fălciu, Galaţi, Giurgiu, Gogani, Gruia,  Iaşi,  Isaccea, Islaz, Ismail, Mahmudia, Mangalia, Măcin-Tulcea, Moldova Veche,  Nămoloasa, Oradea,  Orşova, Otelec-Pustiniş, Peşteana-Jiu, Petreşti-Ungheni, Piatra Neamţ, Piteşti,  Prisăcani-Iaşi, Râmnicu Vâlcea, Scărişoara-Romanaţi, Silistra, Sinteşti-Ilfov, Soroca, Sulina, Şăgani-Cetatea Albă,  Talmaz-Tighina,  Techirghiol, Topalu-Constanţa, Tulcea, Turcoaia-Tulcea, Turnu Măgurele, Turnu Severin, Turtucaia, Ţinca, Ungheni-Iaşi,  Văcăreni-Tulcea, Vâlcov, Zimnicea.

Organizatorii au mizat atât pe implicarea autorităţilor cât şi pe sprijinul presei în popularizarea semnificaţiei evenimentului. Ministrul Dimitrie Gusti, Apostol D. Culea, directorul Educaţiei Poporului, precum şi membri marcanţi ai L.N.R. precum amiralii Preda Fundăţeanu, Aurel Negulescu, Petre Bărbuneanu, Ioan Coandă, Ioan Bălănescu, Ioan Georgescu, Gheorghe Koslinski, Constantin Negru, Nicolae Steriopol, Nicolae Păiş, comandorul Constantin Ionescu-Cerna, locotenenţii Paul Epureanu şi Eduard Ghezzo, poetul Alexandru Bilciurescu, Emanoil Bucuţa, avocatul Aurel Vulpe ş.a. au prezentat conferinţe în şcoli şi la radio, au publicat articole în presa vremii, au editat lucrări de popularizare a tradiţiilor noastre marinăreşti şi au încurajat, prin toate mijloacele, atragerea tinerilor la practicarea înotului şi a sporturilor nautice.

Programul manifestărilor era deosebit de atractiv şi diversificat. Procesiunile şi slujbele religioase de sfinţire a apelor, Te-Deum-urile de pomenire a eroilor marinari şi a pescarilor dispăruţi pe ape, carele alegorice, serbările nautice şi câmpeneşti, concertele de fanfară, croazierele pe mare şi pe Dunăre, caravanele nautice, botezul unor ambarcaţiuni destinate cercetaşilor, expoziţiile de unelte de pescuit sau cu tematică marinărească atrăgeau an de an participanţi de toate vârstele. Sporturile de apă deţineau supremaţia competiţiilor, regatele de ambarcaţiuni civile şi militare, ştafetele nautice şi întrecerile de înot fiind acompaniate de acrobaţii şi sărituri de la trambulină, demonstraţii cu scafandri, exerciţii demonstrative de salvare, concursuri de pescuit, defilarea cluburilor nautice, polo pe apă, concursuri de schi nautic şi acvaplane, scufundări şi înot sub apă, pantomimă nautică, comedie pe apă ş.a.

Ca de obicei, jocurile marinăreşti făceau deliciul asistenţei: sosirea zeului Neptun, purcelul la şcondru, trasul la parâmă, fuga în sac, alergarea cu oul în lingură, nunta cu bucluc, cavalerii de Malta, alergările în cârcă, marinarul la uscat, vânătoarea de raţe, berbecii pe apă, tigaia miraculoasă, porţile, punţile de asalt, prinderea balonului sau a mingii pe tangon, salvarea unei ancore ş.a. erau viu disputate de temerari şi îndelung aplaudate de public. Premilitarii, cercetaşii marinari şi elevii diferitelor şcoli participau cu entuziasm atât la întreceri nautice şi pe uscat – curse cu obstacole, ştafete, concursuri de albii-pitici, concursuri de mulaje pe plajă, meciuri de oină şi fotbal, piramide, lansări de baloane, bătaie cu flori -, cât şi la realizarea programelor artistice care constau în coruri, dansuri populare, lecturi şi recitări de poezie cu tematică marinărească, concursuri de desen şi creaţii literare, baluri, picnicuri etc.

Seratele veneţiene şi focurile bengale prelungeau distracţia până spre ziuă.

În anul 2000, consiliul de conducere al filialei Bucureşti a L.N.R. a reluat tradiţia organizării Zilei Apelor. Un an mai târziu, aceasta s-a serbat atât în Capitală, cât şi la Constanţa, Galaţi, Giurgiu şi Olteniţa, cu sprijinul generos al actualului Yacht Club Regal Român. Anul trecut, Ziua Apelor a fost marcată prin acţiuni specifice la Bucureşti şi Constanţa. În speranţa redeşteptării interesului publicului larg faţă de această sărbătoare, alături de manifestările tradiţionale, organizatorii au adăugat genuri noi precum simpozioane tematice, expoziţii de pictură, mese rotunde, spectacole folclorice, dansuri moderne şi populare, acrobaţii pe patine cu rotile, recitaluri de muzică de operă şi operetă, regate de yachting etc.

Alături de Ziua Marinei Române, Ziua Apelor se înscrie ca o sărbătoare a spiritualităţii noastre marinăreşti, renaşterea şi perpetuarea sa  impunând un cadru instituţionalizat de afirmare, în interesul societăţii civile şi al tuturor celor pentru care apa înseamnă nu numai viaţă ci şi bucuria de a trăi din plin binefacerile ei.

 

*

*                *

 

Într-un proiect de inventariere şi conservare a principalelor manifestări a culturii imateriale marinăreşti din România, am publicat deja, la Editura Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime Constanţa, două monografii: ,,Ziua Marinei la români” (2002) şi ,,Cultul Apelor la români” (2004). Având în vedere spectrul foarte larg al simbolisticii acvative româneşti, precum şi corespondentele sale în diferite alte culturi, intenţionez să realizez şi un al treilea volum, intitulat ,,Tradiţii şi obiceiuri marinăreşti”, în care să evidenţiez şi alte componente ale acestui patrimoniu, fericit ales şi evidenţiat în anul 2004 cu prilejul Zilei Internaţionale a Muzeelor şi de Conferinţa generală I.C.O.M.

 

Note:

  1. Marian Moşneagu, Cultul Apelor la români, Editura Companiei Administraţia Porturilor Maritime SA Constanţa, Constanţa, 2004, p. 79.
  2. Marian Moşneagu, Ziua Marinei la români, Editura Companiei Administraţia Porturilor Maritime SA Constanţa, Constanţa, 2002, p. 29.
  3. Seratele veneţiene cuprindeau: bătaie cu confeti, focuri bengale şi artificii (diferite piese), luminaţia bărcilor (bombardament – mare bombardament a două vase de război, cea mai măreaţă figură a jocurilor de artificii şi candele romane- o noapte în Veneţia; două baloane uriaşe care se  ridicau în aer aruncând de la înălţime buchete de flori, şerpi şi stele multicolore ), jocuri (Căzăceasca şi Banul Mărăcine) executate pe un ponton, stâncile de marmură, bărcile remorcate de remorchere în largul mării şi diferite alte surprize. În altă versiune, serbările veneţiene cuprindeau, în prima parte a acestora, mare bătaie de flori, confeti şi asalturi de serpentine, respectiv surprize şi distracţii iar în partea a doua, splendide focuri de artificii executate de Fabrica de Artificii “Vulcanul” Bucureşti , care includeau: răsăritul soarelui, roza sau buchetul magic, lupta şerpilor în aer, candele romane aruncând globuri de diferite culori, telegrafia fără fir Marconi, moara de vânt cu patru morişti care îşi vor lua iuţeala prin fir electric, bombe granate, sportafee americane aruncând mii de globuri multicolore, salve de rachete, şerpi şi pocnitori, evantaie japoneze, ploaia de aur şi argint şi palmierii fermecaţi.
  4. „MEDUSE” este fregata franceză trimisă de guvernul Restauraţiei pentru a reprelua în posesie Senegalul, adjudecat prin tratatul din 1815 şi care s-a bucurat de o tragică celebritate în urma eşuării sale, la 2 iulie 1816, pe bancul Arguin, la 40 de leghe de coasta Mauritaniei, ca urmare a incapacităţii căpitanului neavizat, emigrantul Duroy de Chaumareyx. Când orice speranţă de salvare a vasului a fost spulberată, a fost construită o plută pe care s-au înghesuit 149 persoane. Ceilalţi membri ai echipajului s-au îmbarcat în cinci bărci care urmau să fie remorcate de plută. Alţi 17 pasageri, aflaţi în stare de ebrietate, au fost abandonaţi pe epavă, care s-a scufundat la scurt timp. Pluta a rătăcit pe mare 12 zile, fără apă şi alimente. Au existat doar 15 supravieţuitori salvaţi de bricul „ARGUS”, ceilalţi fiind devoraţi de rechini sau chiar de cei rămaşi în viaţă. După întoarcerea în Franţa,  Chaumareyx a fost condamnat la trei ani de închisoare. Din această tragedie s-a inspirat pictorul francez Theodore Gericault (1819) când a pictat celebrul tablou „Pluta Meduzei”, o compoziţie savantă, de o expresie realistă şi un colorit sclipitor, aflată şi astăzi în Muzeul Luvru.
  5. Dans de bal cu ritm de marş sau de cadril, cu figuri şi scene mimice.
  6. Tânăr elegant, îmbrăcat după ultimul jurnal de modă; aici, probabil cu sensul de filfizon.
  7. Dans de cabaret răspândit în Franţa, mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, executat numai de femei.