MEMORABILA CURSĂ TRANSATLANTICĂ

Repere nautice

Routhe du  Rhum 1978

de Teodor  Dumitru
[youtube_sc url=http://www.youtube.com/watch?v=22UXeEDYkn0]

 

 

Cea mai interesantă cursă de ambarcaţiuni cu pânze  pe 4000 mile marine (7000 km) , organizată vreodată, a avut loc în anul 1978, sub egida Federaţiei Franceze de Yachting. Aliniind la start  38 de ambarcaţiuni, pe traseul Saint Melo, de pe coasta Franţei – Point- a- Pitry,  în Guadelupa, cursa a fost organizată de la 5 noiembrie la 29 noiembrie 1978  pe principiul singur în barca.

(în poză- Startul în prima ediţie a cursei)

Urmăriri cu avioanele, transmisii la televiziuni, atât cât s-a putut, legături radio, aşteptări înfrigurate, chiar disperate, acesta a fost cortegiul celor aproape 560 de ore de înfruntare solitară cu oceanul, parcurse dramatic de navigatorii aflati cu vârste cuprinse între 19 şi 68 de ani, pe ambarcaţiunile lor de la 10 m, cea mai mica, până la 25 m, cea mai mare.

(în poză- Mike Birch îl întâmpină pe Philip S. Weld, câştigătorul locului III )

… 5 noiembrie 1978. Portul francez Saint Malo.  Ambarcaţiunile sunt gata de start. Vibrează. La bord câte un singur om. În faţă – Atlanticul.Cheurile şi falezele vechiului port s-au transformat în imense tribune. Mii de chipuri, urale, frenezie generală. START! Ambarcaţiunile ţâşnesc. Cursa de yachturi Drumul Romului a pornit!…Prima Transatlantică organizată de francezi pe calea pe care cu secole în urmă, goeletele purtau spre Europa elixirul rubiniu al Antilelor, romul. Veliere de toate mărimile şi construcţiile, de la ambarcaţiuni simple,clasice, monococă, cu chila plumbuită, la modelele de avangardă, trimarane sau catamarane, multicocă, ultrauşoare, adevarate libelule ale mării, sunt lansate în acest periplu uluitor.

(în poză- Olympus Photo barca lui Mike Birch la plecarea în cursă)

Printre favoriţi îl remarcăm pe Michel Malinovsky, realizator al înconjurului lumii, câştigător al multor curse,aflat pe Kriter V ,un velier de 17 tone şi 21 m lungime şi Joel Carpentier, care pilotează o goeletă din oţel de 20m, Wild Rocket . Aceştia vor să-şi creeze un avans decisiv chiar din start.Vor coborî apoi spre sud, sperând să întâlnească alizeele… Ceilalţi se tem tocmai de vânturile frontale, preferând porţiuni de plat si curenţi moderaţi. Aşa speră să învingă Oliver de Karsauson, aflat pe un Kriter V


americanul John Weld, fost ziarist, pe Roque Wave sau canadianul M.Birch, pe Olympus Photo, o libelulă de 10m lungime.

Se îndepărtează de coastă si Manureva, multicocul lui Alain Calas, skiper de excepţie, câştigător al Transatlanticului organi- zat în 1972 de britanici. Au dispărut în zare şi pânzele multicolore ale lui X Perimental , condus de Florence Arthoud şi cele ale minusculului Logo , având la timonă pe Aline Marchaud. Simpla prezenţă la start a acestor două tinere, căt şi a mezinului Yves le Carnec (19 ani) şi a  veteranului Yves Olivaux (68 ani), reprezintă adevărate acte de curaj. (în poză- Mike Birch Michel Malinowski si Florence Arthaud la sosirea din prima cursa)

…Prima săptămână a cursei.Din largul coastelor Portugaliei, rutele s-au despărţit: spre Azore,Madeira şi spre Canare.Ruta de Nord şi Ruta de Sud, cea cu alizee. Greu de stabilit cine este în frunte. Dificultăţile încep să apară. În Golful Biscaia, valuri ca de piatră au scos din luptă un prim velier, scufundându-l. Pilotul este salvat in extremis de un cargou. Pilotul automat al lui Karsauson se defecteayă si acesta nu mai poate părăsi practic timona. Va dormi pe apucate, pe  punte, cu braţul legat de parâma timonei.Weld a intrat într-un vârtej, cu vânt de forţa 7, nu a redus pânzele şi, un pachet de apă , le-a sfâşiat. Le-a cusut apoi cu acul timp de 10 ore pentru a putea continua.Trec

alte zile de luptă îndîrjită cu marea, cu ceaţa.În solitudinea lor, skiperii îşi strunesc cât mai bine velierele,se odihnesc cum pot, mănîncă frugal…

Cei care au ales ruta de sud s-au păcălit.Alizeul a lipsit de la întâlnire.Velierele au rămas nemişcate cinci zile.Malinovski a pierdut un avans de 150 mile.

La 28 noiembrie,la ora 5 dimineaţa. Malinovski şi Birch, veniţi pe două căi diferite, se aflau la 245 km de Guadelupa,aproape unul de altul, primul cu 2 km înaintea celui de-al doilea.De căteva zile insula trăieşte în aşteptarea solitarilor.

(în poză- Olympus Photo barca lui Mike Birch la plecarea in cursa)

Din acest moment începe o aprigă bătălie ce avea să dureze 9 ore până la final.La ora 7 Birch trece în frunte cu câteva sute de metri.Peste o oră, Malinovski ia 800 m avans şi păstrează avaansul până la intrarea în linie dreaptă.Mai sunt 4 mile. Suprafaţa netedă a apei îl avantajează pe Birch, care forţează.La 600 m de finish Malinovski este încă în frunte, dar sprintul trimaranului lui Birch pare irezistibil. Spectacolul este unic. Miile de spectatori de pe chei privesc muţi la acest spectacol insolit. Mike Birch câştigă în extremis, punănd primul piciorul pe chei la ora 13.59.00,urmat la 98 secunde de Michel Malinovski. Sprintul canadianului a fost uimitor,producănd o mare surpriză in toate mediile.

Mike Birch realizase 558 de ore,59 de minute şi 35 de secunde,deci peste 23 zile de navigat(în poză- Olympus Photo si Kriter V  trecând linia de sosire).După 17 ore a sosit si americanul Phil Weld, urmat de Karsauson.Sosirile au continuat până în data de 10


decembrie, deci la 2 săptămîni de la primul sosit.În ciuda unei ambarcaţiuni excepţionale, francezul Alain Colas nu a ajuns la ţarm, fiind căutat asiduu până la sfârşitul anului. Oceanul îşi luase tributul. Dispariţia sa în ocean a fost considerată ca un preţ prea mare, punând în discuţie modernizarea mijloacelor de urmărire a acestor mari cutezători .


Dupa celebra cursă din 1978, s-au mai organizat încă 8 astfel de regate, în 1982, 1986, 1990, 1994, 1998, 2002, 2006 şi 2010.

(în poză- Mike Birch primul finalist de la Route du Rhum)


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.