Istoria sportului constănţean (2)

de Claudiu Val

                                                                           Antichitatea

Istoria multimilenară a pământurilor dintre Dunăre și Marea cea Mare este o superbă poveste despre tradiții, continuitate și modernizare, inclusiv în plan sportiv. Cea mai veche dovadă a practicării vreunui sport în spațiul carpato-dunărean, patinele din os de animal descoperite la Cluj-Napoca în 1959, este, de fapt, contemporană cu numeroasele mărturii provenind din zona danubiano-pontică, începând cu secolul al VII-lea î.d.Hr., odată cu întemeierea coloniilor grecești de la Histria, Callatis (Mangalia) și Tomis (Constanța). Aici existau instituții ( gimnazii, efebii), amenajări (stadioane, amfiteatre) și manifestări (întreceri de atletism, gimnastică, pugilat), identice celor din Atena sau celelalte cetăți grecești (Olimpia, Corint, Sparta)*.

În toate cele trei orașe de la Pontul Euxin, cercetările arheologice moderne au scos la iveală spații dedicate culturii fizice, element esențial al civilizației elene. Din secolul al IV-lea î.d.Hr., mai exact din anul 353 î. d. Hr., datează o stelă funerară, descoperită la Mangalia, reprezentând un atlet nud, în poziție de aruncare a unei sulițe, dar și inscripția de pe statuia unui cetățean tomitan vorbind despre ,,Jocurile lui Ares”, o competiție ,,sponsorizată” de cetățenii de vază, care cheltuiau sume considerabile: ,,Luptătorii lui Ares, atleții care au făcut exerciții în stadion oferă în onoarea mea ca amintire acest dar, după moartea mea”. În secolele II și I î.d.Hr., mai multe inscripții epigrafice descoperite la Histria conturează imaginea unei bogate vieți sportive. În fiecare primăvară și toamnă, localnicii, dar și cei aflați în trecere, aduceau ofrande zeului Dionysos, în concursuri atletice și gimnastice, numite ,,agonalii”, ,,dionisii” sau ,,bachanale”.Folosindu-se de o astfel de inscripție, tinerii de 16-20 de ani, membrii unei asociații de efebi, mulțumeau gimnasiarhului (conducătorul gimnaziului) pentru că acesta asigurase… uleiul necesar pentru masajul corpului, în vederea practicării exercițiilor fizice, a luptelor în special **.

Încă din acele vremuri, avem știri despre bogatul potențial cabalin al ținutului Dobrogei, folosit, logic, în întreceri hipice. Pe lângă mitul ,,călărețului trac”, exemplificat de un faimos basorelief, există și alte repere istorice: în anul 350 î.d.Hr., Filip al II-lea, regele Macedoniei, tatăl lui Alexandru cel Mare, își trimitea iepele, pentru reproducere, în Dobrogea, de unde a și cumpărat 20000 de cai. (va urma)
* Constantin Kirițescu- Palestrica, București, Editura UCFS, 1964.
** Nicolae Postolache-Istoria sportului în România, București, Editura Profexim, 1995.