23 August libertate ne-a adus! Oareee?!

Narcis GAIDARGIU ●

Copilăria, tinerețea, dorințele și speranțele afiliate, fie trăite, risipite, pierdute sau furate rămân ale noastre. Unice, indiferent de circumstanțe.

Nu de vremuri mi-e dor, ci de cafeaua verde pe care o prăjeam stropită cu Skanderbeg, Ovidel, Milcov, Zarea sau ce mai găseam …, pentru că, nu știu cum se făcea, da’ de băuturi alcoolice n-am auzit plângeri din perioada roșie. Dacă nu era pe piață, înjghebam un „coniac” de casă, din alcool, zahăr ars și mirodenii. Mai făceam Florio, lichioruri și șampanie din smochine.

Aromele feluritelor rețete de cafea cu „coniac”, venită verde din toate colțurile lumii, cuprindeau blocul, casa, curtea și cartierul. Eram o Brazilie, o Cubă și-o Turcie și toate la un loc, un amestec plăcut și bizar de miresme amestecate cu amintiri din alte locuri, percepute de fiecare atât cât se pricepea sau îi permitea educația ori nivelul cultural. Se povesteau la o cafea multe grozăvii întâmplate pe alte meleaguri, întrucât cu greu sau deloc puteau fi cunoscute, iar verificate, nici atât.

Ne adunam la câte cineva acasă, ne uitam la filme derulate pe casete video VHS, dublate de vocea inconfundabilei Irina Margareta Nistor. Unele nu erau titrate sau dublate, dar mereu se găsea cineva care traducea pe sărite, oricum, ceilalți se uitau la acțiune și-l simțeau priceput la engleză, japoneză, spaniolă, mandarină – dialectul, nu fructul – sau braziliană, mexicană ori argentiniană, dar ăștia erau specie aparte, nu rară.

Gazda ne făcea salată de boeuf fără boeuf, dar uneori ne bucuram că avea crenwurst, polonezi sau pește. A la russe nu prea „serveam”, că serviseră destul alții înaintea noastră.

Salamul de vară îl ungeam cu oțet și-l treceam prin făină, îl înveleam în ziare, reviste sau hârtie cerată, să ne amăgim că aveam salam de Sibiu. Oare cât oxid de plumb din tipărituri om fi înghițit? Bananele, de obicei foarte verzi, le înveleam în ziare, le țineam la întuneric în cămară, dar mai treceam cu speranță dublată de poftă și dorință, să le întrebăm dacă se copseseră.

Nu aveam internet, revistele străine care ne parveneau pe căi ilicite aveau rețete de bucate cu ingrediente imposibile, unele necunoscute nouă, așa că preparatele de casă ni le luam din calendarele cu file zilnice ori Sanda Marin. Cele mai sfinte erau unele șoptite la birou printre sarcini de serviciu sau la telefon, scrise pe petice de hârtie, inserate prin cărțile de bucate. Astea erau păstrate cu sfințenie, fuseseră verificate, primiseră viză favorabilă.

Străzile și magazinele erau pline de oameni care se aflau la serviciu, nu în concediu. Nu știu cum reușeau să fie în două locuri în același timp. La încheierea programului de lucru, nimeni nu venea de la serviciu acasă cu mâna goală. Asta era aproape o axiomă.

Acasă, aveam câteva ore de lumină naturală de care profitam la maxim, aia electrică nu dura nici ea prea mult; aeriseam varza suflând prin tuburi bergman, trăgeam în sticle vinul aflat pe pat de boască, transferam gazul dintr-o butelie iscirizată într-una mai mare, artizanală, construită din recipienți metalici având cu totul altă destinație, sudate, garantate din vorbe, până la primul accident nemediatizat. Prin tuburi flexibile dotate cu racorduri din cupru la capete, toate făcute artizanal de un strungar priceput, se scurgeau gazul din butelii, vinul, țuica, timpul, pensia, viața … Exact ca-n principiul vaselor comunicante. Ar trebui să existe o ecuație pentru asta.

Nu se mai găseau tuburi cu neon, dar băieți pricepuți construiseră montaje electronice cu care să folosim filamentele din capetele neoanelor, pe post de bec. Aruncau o lumină chioară, dar chiar dacă nu mai aveau gaz în care să se descarce sarcinile electrice, „făceau treabă”, așa cum ne amăgeam spunând în barbă alte câteva vorbe de duh, știam noi cui adresate.

Restul de timp care ne mai rămânea până la startul programului tv de două ore, făceam simulări cu antena orientată pe bulgari sau turci. Pentru o treabă ca la carte era nevoie de patru persoane, așa că mobilizam musai și vecinii ori prietenii, după care treceam să ajutăm pe alții. Unul era de strajă la antenă, al doilea își întindea gâtul pe marginea aticului de pe acoperișul blocului – n-avea nevoie de centură de siguranță, nu de altceva, dar cine avea timp de el în febra aia, doar nu era atât de imprudent, încât să piardă meciul de fotbal pentru care ne pregăteam și să ne strice petrecerea – al treilea era ieșit mai bine de jumătate pe fereastra sufrageriei de la etaj, al patrulea, în sfârșit, era la fel de important și competent ca primul, făcea acordul fin al televizorului. Șirul ăsta de competenți era multiplicat de cel puțin trei-patru ori simultan „la nivel de bloc” și de multe ori ordinele se încurcau, când unul cu glas mai puternic le spunea celorlalți să ia o pauză, așa … „ca să ne-nțelegem ce facem aici”.

Începea meciul, începeau și înjurăturile în tot blocul, unii se sacrificau să iasă iară pe bloc și la ferestre, degeaba, o formațiune noroasă densă trecea încet, foarte încet pe deasupra.

În rest, în pauzele dintre filmele și emisiunile de divertisment din care înțelegeam fiecare ce doream, cel mai bine ne descurcam cu reclamele la detergenți, findik kremasi și bisküvi. Pe astea le înțelegeam perfect, puteam să le redăm cu accent, atât de atenți eram.

Deși eram atât de constrânși să exersăm socialismul științific cu a sa alimentație rațională, perfecte teoretic, încorsetați în realitatea materialist dialectică, ancorați în sinergia faptelor ori prinși în meandrele concretului, ne simțeam liberi. Liberi pentru că eram tineri, iar tinerețea conține o suficient de mare doză de optimism.

Azi învățăm din mers cum e cu demos și kratos, ce ne oferă și ce ne cere statul de drept, ce mai fac dumnezeii care ne conduc , ce vorbe de duh ne mai spun, păstrăm mereu o ureche ciulită, să nu ne surprindă vreo știre pe care n-am auzit-o, nu uităm să ne facem și acum provizii, de parc-am naufragiat treizeci de ani la Polul Nord, unde am trăit cu pesmeții recuperați de pe epava corabiei prinse în ghețuri, deși de la magazinul din colț până la supermarketul din mall piața dă pe-afară de abundență și supraproducție.

Am învățat repede cum e cu globalizarea și consumismul și nu vedem nimic rău în faptul că nu mai facem economii, ba chiar trăim pe datorie, dar nu ne îngrijorăm.

… și nu suntem singuri. Vin după noi generațiile de viitori nostalgici.

Ne educăm copiii să-și trăiască viața, nu să sufere – a se citi: mergeți la club, mall, shopping, stați pe net, socializați, remarcați-vă, poate așa vă vede cine trebuie, și voi puteți fi vedete! Fiți așadar, buni consumatori, elitele lumii au nevoie de voi!

Ah! … Și nu uitați!  … Totul, dar totul stă în atitudine!

Mai au o singură șansă, să pună mâna pe carte! O carte bine aleasă formează, nu manipulează și nici nu îți învață dorințele, obiceiurile, preferințele și nici nu face – sub aparența unei satisfacții oferite fără obligații financiare – statistici pe care să le vândă pe bani grei.

O carte citită la recomandarea unui profesor, a unui părinte sau bunic, nu se strecoară insidios în conștiința ta – tinere cititor – astfel încât să te domine ori să profite de pe urma ta.

Acolo se află știința lumii! În cărți, fie ele și e-book, pdf, web sau orice alt format. Cu o singură mențiune: mirosul unei cărți noi, neumblate sau al unei cărți vechi, nu îl găsiți pe digital.

Elemente aparent fără legătură între ele ne-au definit viața pentru mulți ani atunci și mulți ani după aceea, poate cei mai frumoși ani.

… ultima frază nu o spune generația noastră. Este un ecou din viitor al generației voastre și al următoarelor!

Fiți mai buni decât am putut noi! Așa e și normal să se scrie istoria.

Vă salut de pe Șantierul Național al Tineretului, de la Canalul Dunărea-Marea Neagră, al dumneavoastră Brigadier – Narcis Gaidargiu

 

Redacția Magazin Nautic, prietenului nostru Nicolae Popescu, născut pe 23 august, căruia îi plac mult amintirile.

La mulți ani, Nicu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.