140 de ani de învățământ românesc de marină sub spiritul și semnul lui „MIRCEA CEL BĂTRÂN!”

prof. univ. dr. clc. Andrian Mihei

 “Învățătura trebuie să fie uneori un drum, întotdeuna un orizont”

(Nicolae Iorga)


Istoria celor 140 de ani de învăţământ românesc de marină începe cu anul 1872 prin înfiinţarea Şcolii Flotilei la Galaţi care a reprezentat, în contextul creşterii rolului Flotei Militare şi Civile ca factor de putere navală, primul pas spre instituţionalizarea unor forme de instruire a cadrelor de marină. În această instituţie s-au pregătit pe parcursul a doi ani de studiu ofiţeri şi subofiţeri care au îndeplinit diferite funcţii la bordul navelor Marinei Militare, ca şi ale Flotei Comerciale Române.

Cu prilejul celebrării semicentenarului reanexării Dobrogei la țara mamă România, comandorul Negulescu Aurelian consemna în lucrarea “Dobrogea și Marea”:

“Răposatul și în veci neuitatul colonel Maican și-a dat seama încă deacum cincizeci de ani ce înseamnă Dobrogea pentru noi; și-a dat seama că, dacă un vapor se poate aduce în 24 de ore,- pentru formarea personalului e nevoie de decenii. Prima lui hotărâre a fost aducerea unui vas școală cu pânze: Mircea[1].

Pe marinarii făuriți în scotele lui Mircea societăți străine se bat, – findcă rar se găsesc aiurea marinari cari, pe lângă iscusință, să fie și disciplinați, ascultători, economi, sobri: firea românului dela țară trecut înalta școlă de educație civică, armata și cea umană, marea[2]

Iar amiralul Eustațiu Sebastian[3] spunea “Numai navele cu pânze pot forma adevarați marinari”.

Ideea apariţiei unei şcoli superioare de profil a fost susţinută multă vreme, iar materializarea a venit în anul 1909 prin înfiinţarea Şcolii Navale Superioare la Constanţa. Începând cu anul 1910, denumirea şcolii s-a schimbat în Şcoala Militară de Artilerie, Geniu şi Marină, iar planul de învăţământ a cuprins explicit disciplina „navigaţie”. După război, partea de marină s-a separat de Școala de artilerie și geniu.

“Școala navală Constanța s’a înființat la 1920, după ce s-a hotărât despărțirea școalei pregătitoare de ofițeri de marină de cea de artilerie. S’a ales această localitate pentru a găsi în întâiul nostru port maritim atmosfera și mediul necesar formării numiților ofițeri.”[4]

În 1938 a fost înfiinţată Secţia Marină de Comerţ, în cadrul aceleeaşi instituţii. Necesitatea asigurării unor condiţii optime de instruire practică a impus achiziţionarea unei noi nave şcoală. Construit în perioada 1937-1939 la Şantierele Navale „Blohm & Voss” din Hamburg – Germania, Bricul „Mircea” a intrat în dotarea Marinei Militare Române la 17 mai 1939, fiind un velier cu trei catarge înalte de 44 de metri şi 23 de vele ce însumează o suprafaţă de 1.750 mp. Bricul „Mircea” poartă cu cinste pavilionul naţional pe mările lumii şi a creat de-a lungul timpului un spirit care îi uneşte sub semnul său pe toţi aceia care şi-au desăvârşit ucenicia la bordul lui.

Începând cu anul 1948, Şcoala Navală primeşte numele de Şcolile Marinei Militare, având în compunere atât şcoala de ofiţeri, cât şi pe cea de maiştri militari. Din 1950, instituţia devine Şcoala de Ofiţeri de Marină, apoi din 1954 Şcoala Superioară de Ofiţeri de Marină, moment în care a fost inclusă în sistemul învăţământului politehnic românesc. În anul 1969, şcoala a primit numele voievodului Mircea cel Bătrân, iar în 1973 devine Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân”.

După anul 1989, demersurile inițiate de conducerea instituției s-au dovedit fructuoase prin înfiinţarea Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” ca instituţie militară de învăţământ superior de specialitate destinată pregătirii şi perfecţionării ofiţerilor ingineri pentru Forţele Navale, dar şi pentru Marina Comercială, prin Facultatea de Marină Militară[5] și Facultatea de Marină Civilă[6].

Spaţiul educaţional european convenit cu ocazia Acordului de la Bologna din 1999 pune în concordanţă obiectivele învăţământului de marină cu cerinţele beneficiarilor Academiei, Ministerul Apărării Naţionale şi Autoritatea Navală Română, iar planurile de învăţământ pe care Academia Navală „Mircea cel Bătrân” le pune în aplicare, răspund exigenţelor Consiliului Naţional de Evaluare Academică şi Acreditare.

În acelaşi timp, calitatea de naţiune membră a NATO a impus adaptarea planurilor de învăţământ militar la cerinţele de compatibilitate şi interoperabilitate între aliaţi. Cei peste 15000 de ofiţeri de marină civilă se ridică la nivelul de pregătire cerut de piața internațională a muncii, fapt atestat şi de orientarea selectivă a companiilor maritime străine pentru recrutarea de personal navigant brevetat, provenit de pe băncile instituţiei.

Numeroşi licenţiaţi ai acestei Academii au urcat pe cele mai înalte trepte în ierarhia militară şi socială, devenind comandanţi de armă, comandanţi de unităţi, amirali, academicieni, oameni de ştiinţă sau comandanţi de lungă cursă.

Obiectivele Academiei Navale „Mircea cel Bîtrân” sunt: pregătirea ofiţerilor-ingineri pentru nevoile Forţelor Navale şi ale Poliţiei de Frontieră, pregătirea inginerilor şi a inginerilor economişti pentru Marina Civilă şi companiile de exploatare portuară şi exploatare nave, pregătirea ofiţerilor maritimi și fluviali pentru Marina Civilă, perfecţionarea pregătirii personalului militar şi civil prin forme ale învăţământului postuniversitar, precum cursuri de masterat și cursuri de  formare continuă profesională.

Evaluarea făcută de ARACIS[7] în anul 2009 a acreditat Academia Navală „Mircea cel Bătrân”  ca o instituție cu „grad ridicat de încredere” cu toate programele de  studii acreditate, iar ca o recunoaştere a calităţii învăţământului şi a nivelului ridicat al cercetării desfăşurate, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a evaluat și încadrat Academia Navală în clasa „universităţilor de educaţie şi cercetare ştiinţifică” în baza Legii Educaţiei Naţionale, iar programele de studii au fost ierarhizate în categorii superioare.

Asumarea misiunii de cercetare ştiinţifică obligă[8] Academia să creeze structuri tehnico-administrative care să faciliteze managementul activităţilor de cercetare şi a proiectelor de cercetare-dezvoltare derulate. Pentru stimularea cercetării în domeniul naval, a promovării creşterii calității și a vizibilităţii internaţionale, dar şi pentru o mai bună folosire a resursei umane, a bazei materiale, financiare și informaționale, fuziunea prin absorbţie a Centrului de Cercetare Ştiinţifică pentru Forţele Navale, dar și fuziunea prin reorganizare a Școalii de Aplicaţie a Forţelor Navale în cadrul Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” ar duce la optimizarea proceselor academice şi creşterea în ierarhia universitară, prin promovarea acesteia în prima clasă a “universităților de cercetare avansată și educație”.

Academia Navală a devenit, este şi va rămâne un nume emblematic pentru şcoala superioară românească. Învăţământul universitar de marină trebuie să reprezinte nu doar o prioritate a politicii interne, ci în contextul globalizării, să constituie un fenomen de care toate autorităţile din domeniu trebuie să ţină seama și, totodată să susțină cooperarea unităţilor de învăţământ de profil pentru impunerea unui înalt standard profesional în vederea creării unui brand al ofiţerilor români de marină recunoscut la nivel mondial.

Trebuie să se acorde atenţie deosebită calităţii pregătirii teoretice şi practice a absolvenţilor astfel încât, pe lângă formarea profesională, şcoala să formeze caractere puternice care să poată face faţă solicitărilor  unui domeniu extrem de dificil.

Pe de altă parte, poate că va veni un moment când politicul va înţelege că ţara noastră are nevoie de o flotă şi va lua măsurile adecvate pentru evitarea pierderii unei îndelungate tradiţii în domeniu. Până atunci, însă, avem ofiţerii de marină, recunoscuţi şi respectaţi oriunde s-ar afla, fiecare dintre ei reprezentând cu profesionalism învăţământul şi cultura românească de marină. Mai mult ca niciodata, cuvintele comandorului Negulescu Aurelian rostite acum 84 de ani sunt de o reală actualitate.

 “Din cele mai sus povestite, răsar ca învățăminte și pentru viitor:

  1.       Nevoia reânzestrării marinei comerciale cu vase care să o readucă la înălțimea meritată pe care o atinse înainte de război.
  2.       Nevoia înzestrării marinei militare cu tot materialul flotant de care are nevoe.
  3.       Construirea unui vas școală mai mare, care ar face pe tot globul cunoscută țara și ar face ceea ce a făcut pe vremuri Mircea pentru țară. În   toate aceste trei probleme prezentate Liga Navală Română are cuvântul și merită tot sprijinul.
  4.       Dar mai ales legătura, frăția între diferite ramuri de activitate care sunt în legătură cu apa: numai concentrarea forțelor poate duce la înfăptuirea mărețelor planuri înjghebate de înaintașii noștrii atât de prevăzători.”[1]

 

 

 

 

 



[1] 1878-1928 DOBROGEA CINZECI DE ANI DE VIAȚĂ ROMÂNEASCĂ,  partea a III a, DOBROGEA ȘI MAREA de comandor Negulescu Aurelian, publicație tipărită cu prilejul semicentenarului reanexării Dobrogei, București, Cultura națională, 1928 – pag.373, reeditată Editura Ex Ponto, Constanța 2003.


 Sper ca autorităţile române să acorde atenţia şi resursele necesare dezvoltării continue a acestei instituții academice şi totodată profesiei în sine, şi nu în ultimul rând, protejării intereselor absolvenţilor Academiei în contextul globalizării activității de transport maritim.

“Națiunea care a avut Mare și a neglijat-o, s’a condamnat singură la moarte, la sinucidere”, – și noi vrem să trăim, trebuie să trăim, pentru împlinirea menirii noastre.[10]

Urez „cart bun inainte!” Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” în formarea de  viitori lupi de mare care să poarte cu mândrie imaginea României în lume şi să reprezinte cu cinste şi profesionalism învăţământul universitar românesc de marină.

 

 

 

 

 

 

 



[1] Prima navă școală, bricul “Mircea” (1882-1939) construit în Anglia, era o corabie tip goeletă construită integral din lemn.

[2] 1878-1928 DOBROGEA CINZECI DE ANI DE VIAȚĂ ROMÂNEASCĂ,  partea a III a, DOBROGEA ȘI MAREA de Comandor Negulescu Aurelian, publicație tipărită cu prilejul semicentenarului reanexării Dobrogei, București, Cultura națională, 1928 – pag.365, reeditată Editura Ex Ponto, Constanța 2003.

[3] Amiral român (1856-1943), fost comandant al primului bric “Mircea”

[4] 1878-1928 DOBROGEA CINZECI DE ANI DE VIAȚĂ ROMÂNEASCĂ, partea a V a, ÎNVĂȚĂMÂNTUL PUBLIC ÎN DOBROGEA de Ioan Georgescu, Inspector-sef al Regiunii a X-a școlare Constanța, publicație tipărită cu prilejul semicentenarului reanexării Dobrogei, București, Cultura națională, 1928 – pag.696, reeditată Editura Ex Ponto, Constanța 2003.

[5] FMM – Facultatea de Marină Militară înfiinţată prin HG nr. 406 din 23 aprilie 1990 prin reorganizarea Institutului de Marină “Mircea cel Bătrân” în Academia Navală “Mircea cel Bătrân”.

[6] FMC – Facultatea de Marină Civilă înfiinţată prin HG 551 din 17 mai 1990, la cererea unor beneficiari interni și internaționali, cu scopul de a  pregăti ingineri (ofiţeri) maritimi, fluviali și ingineri exploatare portuară, pentru piața internă și internațională a muncii în domeniul transporturilor navale.

[7] Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior.

[8] Legea Educației Naționale, Legea nr. 1/2011, la Capitolul VIII, Art. 189 par.(2)

[9] 1878-1928 DOBROGEA CINZECI DE ANI DE VIAȚĂ ROMÂNEASCĂ,  partea a III a, DOBROGEA ȘI MAREA de comandor Negulescu Aurelian, publicație tipărită cu prilejul semicentenarului reanexării Dobrogei, București, Cultura națională, 1928 – pag.373, reeditată Editura Ex Ponto, Constanța 2003.

[10] Idem.