14 noiembrie 1878 – dată reprezentativă în istoria naţională

de Virgil Coman



Reintegrarea teritoriului dintre Dunăre şi Marea Neagră în sistemul politico-administrativ al României moderne, în urma confruntărilor militare desfăşurate în Peninsula Balcanică între 1877-1878, a reprezentat, cum bine se ştie, o nouă etapă din cadrul procesului de făurire a procesului de unitate naţională. Restabilirea suveranităţii româneşti în acest areal mult încercat a permis trecerea rapidă la legiferarea primelor măsurilor organizatorice. În anii care au urmat, statul şi-a îndreptat o mare parte din energia civilizatoare spre transformarea celor două judeţe din partea de nord a Dobrogei, Constanţa şi Tulcea, dintr-un teritoriu mult rămas în urmă, într-unul modern, prosper şi dinamic, această operă fiind, în opinia noastră,  poate, una din marile realizări de până la Primul Război Mondial. Reflectată în plan economic, ea se poate rezuma la două capodopere ce poartă pecetea lui Anghel Saligny: Podul de la Cernavodă şi Portul Constanţa.

Administraţia teritoriului dintre Dunăre şi Marea Neagră era preluată, oficial, de autorităţile de la Bucureşti, la data de 14 noiembrie 1878, când armata română păşea în Dobrogea, la Măcin, pe la Brăila. Mărturiile documentare din patrimoniul arhivelor brăilene reliefează modul în care autorităţile locale s-au pregătit pentru organizarea acestor festivităţi. Astfel, la data de 18 octombrie 1878 Consiliului Local Brăila întrunit în şedinţă ordinară avea să emită Decizia nr. 5 care prevedea:

„I. Pentru solemnitatea treceri armatei române în Dobrogea:

  1. Se va face toate onorurile cuvenite pentru însoţirea ei până la ambarcader.
  2. Se va ridica un arc de triumf la locul de îmbarcare.
  3. Seara se va ilumina autorităţile şi grădinile publice.

II. Pentru cheltuielile ce va necesita cu prepararea acestei solemnizări, se deschide d-lui primar credit de lei cinci mii, care se vor mandata de la art. 1 din bugetul construcţiunilor pe anul curent.

III. În caz când urbea noastră cu această ocazie va fi onorată şi cu prezenţa Alteţei Sale Regale, Domnul, se va face toate onorurile de recepţie, pentru care se mai deschide credit d-lui primar încă de lei trei mii din acelaşi capitol şi articol al bugetului construcţiunilor.

IV. Strada portului începând de la Piaţa Sf. Arhangheli până în port, pe unde se va face descinderea armatei la ambarcader va purta de acum înainte numirea de «Calea Dobrogei» pentru care se va solicita cuvenita aprobare prin decret conform art. 77 aliniatul e. din legea comunală.

V. Prezenta deciziune se va supune copie d-lui ministru de interne spre aprobarea deschiderii creditului şi decretarea numirii stradei portului în aceia de «Calea Dobrogei»”.

La data de 11 noiembrie 1878, Alteţa Sa Domnitorul Carol I avea să plece din Bucureşti spre Brăila în vederea participării la festivităţile trecerii armatei române în Dobrogea, evenimentul mult aşteptat derulându-se, după cum afirmam mai înainte, la data de 14 noiembrie 1878, ocazie cu care acesta avea să rostească Ordinul de zi către armată şi Proclamaţia către dobrogeni:

 

ORDIN DE ZI CĂTRE ARMATĂ LA OCUPAREA DOBROGEI

Soldaţi!

 

Puterile mari europene, prin Tratatul de la Berlin, au unit cu România Dobrogea, această veche posesiune a părinţilor noştri de mai înainte.

Azi veţi pune piciorul pe acest pământ care devine din nou românesc! Însă acum veţi merge în Dobrogea, nu în calitate de cuceritori, ci amici, ca fraţi ai locuitorilor, care de azi înainte sunt concetăţenii noştri.

Soldaţi! În această nouă Românie veţi găsi o populaţiune care în cea mai mare parte este deja românescă. Însă veţi găsi şi locuitori de alt neam şi alte credinţe. Toţi aceştia care devin mebri ai statului român, au acelaşi drept la protecţiunea şi la dragostea voastră!

Între ei veţi găsi mahomedani, ale căror obiceiuri se deosebesc de ale noastre. Vă recomand cu deosebire ca să respectaţi credinţa lor.

Fiţi în mijlocul noilor voştri concetăţeni, ceea ce aţi fost atât în timp de pace cât şi pe câmpul de onoare: model de bravură şi de disciplină, apărători ai drepturilor României şi anteluptători ai legalităţii şi civilizaţiei Europei; astfel vă cunoaşte acum întreaga Europă, şi cu mândrie confirmăm aceasta.

Aşadar, drum bun soldaţi şi Dumnezeu să vă apere.

Trăiască România!

Dat la Brăila la 14 noiembrie, anul 1878

 

Carol.

 

PROCLAMAŢIUNEA M.S. REGALĂ CĂTRE DOBROGENI

 

NOI CAROL I.

Prin graţia lui Dumnezeu şi voiţa naţională, Domn al Românilor,

La toţi de faţă şi viitori, sănătate.

Marile puteri europene, prin Tratatul de la Berlin au unit ţara voastră cu România. Noi nu intrăm în hotarele voastre, trase de Europa, ca cuceriitori, dar o ştiţi şi voi, mult sânge românesc s-a vărsat pentru desrobirea popoarelor din dreapta Dunării.

Locuitori de orice naţionalitate şi religiune, Dobrogea, vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân şi a lui Ştefan cel Mare, de astăzi face parte din România.

Vieaţa, onoarea şi proprietatea sunt puse sub scutul unei Constituţiuni, pe care ne-o râvnesc multe naţiuni străine.

Religiunea voastră, familia voastră, vor fi apărate deopotrivă ca şi ale creştinilor. Afacerile religiunii şi ale familiei vor fi pentru voi încredinţate apărării muftiilor şi judecătorilor aleşi din neamul şi legea voastră.

Şi Creştini şi Musulmani primiţi, dar, cu încredere autorităţile române; ele vin cu anume însărcinare de a pune capăt dureroaselor încercări prin care aţi trecut, de a vindeca rănile războiului, de a apăra persoana şi interesele voastre legiuite; în sfârşit de a vă desvolta buna stare morală şi materială.

Armata română, care intră în Dobrogea, nu are altă chemare, decât de a menţine ordinea şi, model de disciplină, de a ocroti paşnica voastră vieţuire.

Salutaţi, dar cu iubire drapelul român, care va fi pentru voi drapelul libertăţii, dreptăţii şi al păcii.

În curând provincia voastră, pe cale constituţională va primi o organizaţiune definitivă, care ţine seamă de trebuinţele şi de moravurile voastre, care va aşeza pe temelii statornice poziţiunea voastră cetăţenească. Până atunci, autorităţile române au ca întâia îndatorire de a cerceta şi îndestula trebuinţele voastre, de a îngriji de bunul vostru traiu, de a vă face a iubi ţara, la a cărei soartă, de acum, este lipită şi soarta voastră. Ca întâia dovadă a părinteştei noastre îngrijiri pentru voi, a dorinţei noastre de a uşura greutăţile voastre, noi desfiinţăm dijma de orice natură pentru anul 1879.

De la 1 ianuarie 1880 ea va fi înlocuită printr-o dare bănească mai dreaptă şi mai uşoară pentru agricultori. «Embaticul» (impozit pe capitalul imobiliar din oraşe şi sate), «Tementuatul» (impozit de 3% asupra lucrului agricultorilor şi meşteşugarilor), «Impozitul asupra chiriei cârciumilor, cafenelelor, băcăniilor, hanurilor», toate acestea se vor preface de la 1 ianuarie 1879 într-dare bănească, mai uşoară şi mai dreaptă; iar «Bedelul» (impozit pentru scutire de armată), darea «Entizab» (taxa de 2 ½%) pentru vânzarea vitelor şi taxa pe mori se desfiinţează cu totul.

Şi, dar chemând binecuvântarea celui a tot Puternic, în numele şi cu învoirea Europei, noi luăm azi în stăpânire provincia «Dobrogea»care devine şi este ţară română, şi transmiţându-vă domneasca noastră salutare, vă urăm ca această zi să devie pentru această parte a României, începutul unui viitor de pace şi înflorire, începutul bunului traiu şi al înfrăţirii între fii aceleiaşi ţări”.

Acestui moment solemn i-au urmat la scurt timp altele, pe măsură ce administraţia românească se instala în localităţile dobrogene. La Constanţa festivităţile aveau să se desfăşoare la data de 23 noiembrie 1878. Potrivit mărturiilor de epocă, în această zi, prefectul Remus N. Opreanu avea să îi transmită ministrului de Interne următoarea telegramă:

,,Astăzi la orele 10, cu ocaziunea luării în posesiune a districtului Constanţa, a avut loc în biserica grecească un Te-Deum, la care au asistat toate autorităţile locale ruse, domnii reprezentanţi ai puterilor străine, notabilii oraşului şi un însemnat număr de cetăţeni din toate clasele; în acelaşi timp, în templele diferitelor naţionalităţi, s-au înălţat rugi către cel A-Tot – Puternic, pentru prosperitatea Românie şi pentru îndelungata, paşnica şi glorioasa domnie a Alteţei Sale Regale Domnului Carol I şi a ilustrei Regală Doamnă Elisabeta.

Entuziasmul era foarte mare şi bucuria se vedea pe toate feţele.

Tot oraşul era în picioare; stindarde tricolore, ghirlande de flori şi diferite ornamente împodobeau casele. După terminarea serviciului divin, am fost însoţit de popor, în strigăte de urări entuziaste, până la localul conacului unde trebuia să procedăm la primirea autorităţilor. Aci, comisiuni din partea diferitelor naţionalităţi m-au însărcinat să depun, la picioarele tronului augustului nostru Domnitor, încredinţarea spre devotamentul şi fidelitatea noilor săi supuşi, pe când, chiar în salonul de recepţiune, preoţii mahomedani, după ritualul lor, au înălţat rugi către cel A-Tot-Puternic, cerând înalta lui protecţiune pentru România şi guvernul ei.

În fine, ziua de astăzi va rămâne înscrisă pentru viitor, în cartea istoriei, ca o zi de fericire, pentru această nouă Românie; atât de mare era entuziasmul”.

Început la data de 14 noiembrie 1878, procesul de instalare a administraţiei româneşti în Dobrogea avea să se încheie câteva săptămâni mai târziu, mai exact la 5 decembrie, ministrul român de Externe, Mihail Kogălniceanu, înştiinţându-l printr-o telegramă, în acest sens, pe Domnitorul Carol I.

Analizată în ansamblul procesului de constituire a statului naţional unitar român, data de 14 noiembrie 1878 este, fără îndoială, una extrem de importantă deoarece marchează momentul de început al procesului de reintegrare a Dobrogei în cadrul României independente. Din păcate, această zi memorabilă nu s-a bucurat de atenţia cuvenită din partea autorităţilor de la Bucureşti, fiind marcată numai la nivel local, în special la nivelul administraţiei din Tulcea.

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.