100 DE ANI DE LA NAŞTEREA VICEAMIRALULUI ING. GRIGORE MARTEŞ

 Comandor dr. Marian MOŞNEAGU

 

Miercuri, 23 aprilie 2014, în sala „Elite” a Căminului Militar nr. 2 din Constanţa a avut loc evocarea personalităţii viceamiralului ing. Grigore Marteş, fost comandant al Marinei Militare între anii 1963 şi 1973, la împlinirea unui secol de la naşterea acestuia.

La această manifestare de spirit a marinarilor militari au participat amiralul (r) dr. Traian Atanasiu şi viceamiralul (r) Dorin Dănilă, foşti şefi ai Statului Major al Forţelor Navale, viceamiralul (rtr) ing. Ilie Ştefan, preşedintele de onoare al Ligii Navale Române, contraamiralul de flotilă prof. univ. dr. ing. Vergil Chiţac, comandantul (rectorul) Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, comandorul Tiberiu Chodan, comandantul Flotei, comandorul Daniel Căpăţână, reprezentantul Statului Major al Forţelor Navale, căpitan-comandorul Marius-Laurenţiu Rohart, directorul Muzeului Marinei Române, membri ai Ligii Navale Române şi Clubului Amiralilor, precum şi cadeţi ai Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” şi Şcolii Militare de Maiştri Militari „Viceamiral Ioan Murgescu”.

DSC_0683

Cu acest prilej, a fost lansat volumul „Viceamiralul ing. Grigore Marteş. 100 de ani de la naştere”, editat în colecţia „Destine sub marele pavoaz”, la Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I” din Bucureşti. Apărută sub coordonarea comandorului dr. Marian Moşneagu, şeful Serviciului Istoric al Armatei, lucrarea este structurată în trei părţi – Amiralul, Omul şi respectiv, Opera – şi cuprinde 20 de studii, note biografice şi episoade memorabile  trăite şi redate, cu talent, nostalgie şi sinceritate, de foşti subalterni, ofiţeri din statul major al Comandamentului Marinei Militare, comandanţi de unităţi şi mari unităţi, rude şi apropiaţi.

DSC_0773

Personalitatea celui care a fost unul dintre liderii marcanţi ai Armatei României din perioada postbelică a fost evocată, împreună cu momente de referinţă şi întâmplări picante din cariera acestuia, de fiul său, inginerul Andrei Marteş, viceamiralul (rtr) ing. Ilie Ştefan, comandorul (rtr) Aristică Bardan, comandorul dr. Marian Moşneagu, viceamiralul (r) dr. Eugen Laurian, comandorul Dan Căpăţână şi comandorul Tiberiu Chodan.

 

 

VICEAMIRALUL ING. GRIGORE MARTEŞ

 

viceamiralul grigore martesFiul Elenei şi al lui Vasile Marteş, viceamiralul ing. Grigore Marteş s-a născut pe 23 aprilie 1914, la Târgu Ocna, jud. Bacău.

De-a lungul carierei sale militare, a fost înaintat în gradul de aspirant (1 iulie 1937), locotenent (10 mai 1941), căpitan (8 mai 1942), căpitan de rangul 3 (30 decembrie 1948), căpitan de rangul 2 (23 iunie 1951), căpitan de rangul 1 (24 decembrie 1952), contraamiral (28 august 1954) şi viceamiral (17 august 1964).

A urmat cursurile Şcolii primare în Târgu Ocna 1921-1925, Şcolii de Meserii Târgu Ocna (1925-1927), Gimnaziului „Oituz” Târgu Ocna (clasa I şi a II-a 1927-1929), Liceului Militar „Regele Ferdinand I” din Chişinău (clasele a III-a – a VII-a 1929-1934) şi Şcolii de Ofiţeri de Marină (1934-1937).

La terminarea şcolii a fost repartizat ca ofiţer cu detaliu, mitralierele şi infanteria pe monitorul „Bucovina”, din cadrul Flotilei Fluviale Galaţi.

La 19 septembrie 1937 a fost mutat la Grupul de monitoare „Lahovary” şi „Catargiu”. În perioada 1 noiembrie – 3 decembrie 1937 a efectuat o călătorie de instrucţie cu cargoul „Suceava” în vederea desăvârşirii practicii marinăreşti.

Între 3 decembrie 1937 – 28 mai 1938 a fost mutat comandant de pluton în cadrul Şcolii de instructori la Depozitele de Materiale şi Echipaje Maritime de la Constanţa.

Campania de vară a întreprins-o la bordul distrugătorului „Mărăşti” (28 mai-26 octombrie 1938), ca ofiţer cu timonieria şi cu detaliul.

În perioada 1 noiembrie 1938–5 aprilie 1940 a urmat cursu­rile Şcolii de Aplicaţie a Marinei. În afara cursurilor propriu-zise, a făcut practică marinărească în diverse unităţi ale Marinei Militare, precum şi la bordul navei-bază pentru submarine „Constanţa”, monitorului „Mihail Kogălniceanu”, pe navele Serviciului Hidrografic şi la Escadrila de Distrugătoare.

După absolvirea Şcolii de Aplicaţie, a fost repartizat ofiţer cu adjutantura, navigaţia şi transmisiunile pe canoniera „Locotenent-comandor Lepri” (19 aprilie – 8 mai 1940).

 Ulterior a fost mutat ofiţer ajutor cu artileria, adjutantura şi cifrul pe canoniera „Căpitan Dumitrescu”.

 Între 18 iunie şi 2 octombrie 1941 a activat ca ofiţer cu transmisiunile la bordul distrugătorului „Regina Maria”. În acest context, pe 26 iunie 1941 a luat parte la lupta împotriva distrugătoarelor sovietice „Moskva” şi „Harkov”.

Pe 2 octombrie 1941 a început cursurile Facultăţii de Mecanică şi Electricitate din cadrul Politehnicii din Bucureşti.

În perioada 2 iulie – 10 septembrie 1943 a efectuat campania de vară la bordul navei-bază „Constanţa”, ca ofiţer cu Navigaţia şi Transmisiunile, iar în lipsa comandantului-secund a îndeplinit şi atribuţiunile funcţionale ale acestuia.

La 10 septembrie a fost detaşat pentru aproape două luni la Arsenalul Armatei, unde a efectuat practica solicitată de Politehnică.

După încheierea perioadei de practică la Arsenalul Armatei, a fost numit secund pe nava-bază „Constanţa”, pregătind în particular examenele pentru anul al III-lea.

La 5 aprilie 1944 a fost numit comandant-secund al monitorului „Alexandru Lahovary”. În vara anului 1944, a participat atât la operaţiunea de curăţare a Deltei Dunării de navele germane, cât şi la urmărirea şi capturarea convoaielor hitleriste care afluiau către centrul Europei.

După arestarea navelor şi a echipajelor româneşti la Ismail, pe 2 septembrie 1944 a fost luat prizonier şi repartizat în Lagărul nr. 74.

În primăvara anului 1945, s-a înrolat voluntar în cadrul Regimentului 5 Infanterie Voluntari al Diviziei II Voluntari „Horea, Cloşca şi Crişan”, organizată pe 12 aprilie 1945 la Kotovsk-U.R.S.S., din prizonieri români.

În perioada 12 aprilie – 15 mai 1945 a îndeplinit funcţia de şef Aprovizionare luptă în Regimentul 5 Infanterie Voluntari iar de la 15 mai la 15 octombrie 1945, când s-a întors la studii, a răspuns de armătura şi tragerile Regimentului.

A terminat Şcoala Politehnică pe 18 martie 1947, obţinând diploma de inginer în specialitatea Electrotehnică, cu menţiunea „Cum laude”.

Prin Ordinul nr. 37431/19 februarie 1947 al Inspectoratului General al Armatei pentru Educaţie, la 18 martie 1947 a fost repartizat la Comandamentul Marinei Militare, ca şef de birou în cadrul Serviciului Educaţie.

La 26 octombrie 1948 a fost numit şeful Direcţiei Politice din Comandamentul Marinei Militare.

În vederea avansării în grad, a urmat un curs de perfecţionare cu durata de 4 luni în cadrul Direcţiei Superioare a Instrucţiei şi Învăţământului. După avansare, a fost numit şeful Direcţiei Politice din cadrul Comandamentului Marinei Militare.

Prin raportul nr. 2/16 august 1948, înaintat cu nr. 2751 din 25 august 1948 Direcţiei Superioare Politice a Armatei, căpitanul ing. Grigore Marteş a solicitat „trecerea sa din aparatul politic pe linie de front”, decizie amânată în mod repetat de decidenţii politici.

 În perioada mai – noiembrie 1950 a fost trimis la Şantierele Navale din Genova, în calitate de comandant şi preşedinte al Comisiei de supraveghere a lucrărilor de reparaţii la canoniera „Ghiculescu”. La revenirea în ţară, a fost numit locţiitor politic al Direcţiei Construcţii Înzestrare din Comandamentul Marinei Militare.

Prin Ordinul nr. 16 130 din 25 iulie 1951, începând cu 1 august 1951 a devenit şeful Direcţiei Construcţii Înzestrare din cadrul Comandamentului Marinei Militare.

În baza Ordinului M.L. 02200 din 28 august 1953, în septembrie 1953 a fost numit şeful Direcţiei Tehnice a Forţelor Maritime Militare.

În baza Ordinului M.C. 02808 din 11 decembrie 1954, a fost mutat în funcţia de locţiitor al şefului Direcţiei Tehnice Comenzi şi Fabricaţii pentru probleme tehnice. În această calitate, în ianuarie 1955 a reprezentat Marina Militară Română la Moscova, în cadrul unor contracte de noi tipuri de nave care urmau să fie importate din U.R.S.S.

Având deja o lucrare publicată şi un certificat de inovator, prin Ordinul M.C. 02495 din 13 decembrie 1957 a fost numit şeful Academiei Militare Tehnice.

În această perioadă a primit încă un certificat de inovator pentru „Un nou tip de pardoseli pentru nave”. În iunie 1958 a vizitat Academia Tehnică Militară din Berlin, iar în mai 1959 pe cea din Moscova.

Prin Ordinul M 001374 din 15 august 1959 al Ministerului Forţelor Armate, a fost mutat în funcţia de locţiitor al comandantului Forţelor Maritime Militare, cu sediul în Mangalia.

 Prin H.C.M. nr. 920 din 18 noiembrie 1963 a fost numit comandant al Marinei Militare, dovedind aceeaşi capacitate organizatorică eficientă şi autoritate remarcabilă. În cadrul Consiliului militar a dezbătut probleme importante din activitatea Comandamentului şi marilor unităţi subordonate şi a luat măsuri juste pentru îndeplinirea calitativă a sarcinilor trasate Marinei Militare. A îndrumat operativ statul major în întocmirea şi conducerea antrenamentelor şi aplicaţiilor. S-a ocupat îndeaproape de starea de pregătire de luptă şi politică a trupelor.

S-a preocupat permanent de menţinerea în stare de operativitate a navelor şi tehnicii de luptă, astfel încât acestea au fost în măsură să-şi îndeplinească misiunile primite pe timpul exerciţiilor tactice organizate de Comandamentul Marinei Militare, precum şi a celor de cooperare cu marinele ţărilor riverane Mării Negre.

Printre realizările mandatului său se numără lucrările privitoare la asigurarea unei capacităţi de apărare a litoralului prin reevaluarea sistemului de fortificaţii, reorganizarea şi folosirea mai eficientă în luptă a artileriei de coastă (intrarea în subordinea Marinei Militare a Divizionului 160 Artilerie de Coastă şi înfiinţarea Divizionului 172 Artilerie de Coastă), completarea camuflajului obiectivelor şi s-au luat măsuri de apărare împotriva diversioniştilor amfibii. De asemenea, au fost efectuate studii preliminare referitoare la folosirea parţială a portului militar Mangalia în scopuri comerciale.

Au fost definitivate planul de perspectivă privind înzestrarea Marinei Militare cu tehnică de luptă în perioada 1971-1980, planul de aprovizionare cu materiale din import şi au fost identificate posibilităţile de realizare în ţară a reperelor de tehnică navală. 

A acordat o atenţie deosebită problemelor de cercetare ştiinţifică şi de înzestrare a unităţilor şi marilor unităţi. Astfel, a fost înfiinţat Centrul de Cercetări Ştiinţifice al Marinei Militare şi au fost impulsionate lucrările de proiectare şi construcţii de nave de către ICEPRONAV Galaţi şi Şantierul Naval Brăila şi dezvoltarea Şantierului Naval Mangalia în vederea construcţiei de nave de mare tonaj.

De asemenea, au fost iniţiate cercetările privind utilizarea delfinilor în scopuri militare.

A fost perfecţionată organizarea unor comandamente şi unităţi şi a crescut capacitatea combativă a Marinei Militare prin dislocarea forţelor şi mijloacelor în zonele de acţiune la mare şi fluviu, îmbunătăţirea conducerii şi asigurării tehnico-materiale şi antrenarea efectivelor pentru ieşirea la alarmă, în timp scurt şi în mod organizat.

Statele majore au fost antrenate în conducerea unităţilor din puncte de comandă fixe şi mobile, creşterea operativităţii în organizarea şi elaborarea documentelor de luptă, antrenarea efectivelor unităţilor de nave şi de uscat prin aplicaţii şi exerciţii tactice în mare, pe fluviu şi în teren.

A fost analizată şi fundamentată pregătirea pentru război a marinei comerciale şi folosirea de către Ministerul Forţelor Armate la mobilizare a navelor din economia naţională, prin amenajarea navelor civile în scopuri militare.

A fost îmbunătăţit considerabil parcul de nave militare prin modernizarea vânătoarelor de submarine, omologarea vedetei maritime de patrulare proiect 0111 C, intrarea în dotare a vedetei proiect 205, înfiinţarea Grupului 279 Scafandri Mangalia, introducerea navei-şcoală „Mircea” în reparaţii capitale în şantierul naval constructor din Hamburg ş.a.

Concomitent, au fost îmbunătăţite substanţial condiţiile de cazare şi de instruire a efectivelor, depozitarea materialelor, adăpostirea şi conservarea tehnicii din dotare, bazarea navelor Brigăzii 24 Fluviale şi au fost extinse spaţiilor productive existente.

Pe linia asigurării hidrografice a navigaţiei, a fost intensificată ridicarea hidrografică sistematică şi amănunţită în dreptul litoralului românesc până la o distanţă de 25-30 Mm de coastă, s-au construit farurile de aterizare Constanţa, Mangalia şi Sf. Gheorghe, s-a construit un radiofar la Sf. Gheorghe şi a fost reutilat radiofarul Constanţa.

A susţinut înfiinţarea Muzeului Marinei Militare la Mangalia, inaugurat pe 25 octombrie 1965, respectiv mutarea acestuia în fostul local al Şcolii Navale din Constanţa, unde a fost inaugurat pe 3 august 1969, sub denumirea Muzeul Marinei Române, instituţie de cultură de importanţă naţională, subordonată Comandamentului Marinei Militare.

Din nefericire, cariera sa a fost curmată brusc, la numai 59 de ani, la câteva zile după ce a suferit un grav accident de maşină, pe 25 iunie 1973, la intrarea în municipiul Braşov. A fost înmormântat cu onoruri militare în cimitirul „Ghencea” militar.

A desfăşurat o prestigioasă activitate ştiinţifică şi publicistică, fiind autorul a numeroase studii şi articole de specialitate, precum şi al unor lucrări de referinţă precum „Bazele teoretice ale electrotehnicii”, (Bucureşti, Editura Academiei Militare Generale, 1950),  „Teoria giroscopului şi principalele sale aplicaţii” (Bucureşti, Editura Academiei Militare Generale, 1959), „Culegere de probleme din tehnica navală” (Bucureşti, Editura Militară, 1960), „Cibernetica în armată” (Bucureşti, Editura Militară, 1964) ş.a.

Pentru activitatea sa remarcabilă a fost distins cu Ordinul „Coroana României” cu spade clasa a V-a (1941), Medalia „Victoria” (1946), Medalia „Eliberarea de sub jugul fascist” (1949), „Ordinul Muncii” clasa a III-a (1954), Medalia „Meritul Militar” clasa I (1954), Ordinul „Steaua R.P.R.” clasa a V-a (1951), Medalia „A 5-a aniversare a Republicii Populare Române” (1952), Medalia jubiliară „10 ani de la înfiinţarea primelor unităţi ale Armatei R.P.R.” (1953), Ordinul „Meritul Militar” clasa a III-a (1959), Ordinul „23 August” clasa a V-a (1959), Ordinul „Apărarea patriei” clasa a III-a (1957), Medalia „A XX-a aniversare a eliberării patriei” (1964), Ordinul „Meritul Militar” clasa a II-a (1959), Ordinul „Meritul Militar” clasa I (1964) şi Medalia „A XX-a aniversare a Zilei Forţelor Armate al R.P.R.” (1964).

         În semn de apreciere a calităţilor sale morale şi intelectuale remarcabile, precum şi a prestigioasei activităţi profesionale şi ştiinţifice desfăşurate, numele său a fost acordat unei străzi din staţiunea Venus şi este purtat, cu mândrie, admiraţie şi recunoştinţă, de Batalionul 110 Comunicaţii şi Informatică Mamaia Sat.

 

4 comentarii la „100 DE ANI DE LA NAŞTEREA VICEAMIRALULUI ING. GRIGORE MARTEŞ

  • 16 august 2014 la 7:39
    Permalink

    Va multumesc pentru omagiul adus bunicului meu Grigore Martes si apreciez ca exista persoane care fac onoare istoriei maritime romane. Aveti stima mea.

    Răspunde
  • 22 noiembrie 2014 la 15:55
    Permalink

    Foarte interesanta, biografia amiralului vizionar !
    Si tatal meu a fost in slujba Romaniei, atat pe front, cat si in tara. Cu doua facultati civile, ambele, absolvite in mod stralucit, a fost decorat, pe front, cu „Coroana Romaniei cu Spade in Grad de Cavaler” (Geniu). Dupa razboi, a devenit unul din cei mai mari oameni de stiinta ai Romaniei, bine cunoscut in tara pentru realizari, recunoscut si apreiciat si in strainatate. Ceea ce a facut, sta si azi in picioare. Regimul comunist l-a terminat.
    Dumnezeu ii odihneste pe Eroii nostri !

    Răspunde
  • 11 decembrie 2014 la 22:08
    Permalink

    Felicitàri pentru omagiul fàcut acestui om bun si puternic.
    Felicitàri colegilor care nu l-au uitat.
    Felicitàri familiei care continuà sà-l pretuiascà si sà-l stimeze.

    Răspunde
  • 18 iulie 2016 la 12:18
    Permalink

    Toata stima.
    OAMENI ADEVARATI, din pacate din ce in ce mai putini.

    Răspunde

Dă-i un răspuns lui martes silviu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.