Techirghiol – miracol pe înțelesul tuturor!

Ionel GHERASE ●

 

Călătorule, dacă citești aceste rânduri, înseamnă că, măcar poate cu gândul, te afli pe un tărâm binecuvăntat de Dumnezeu, pe malul Lacului Techirghiol, cunoscut pentru calitățile curative ale aerului, apei şi nămolului.

Luciul de apă pe care-l privești este un liman fluvio-marin, format prin bararea cu un cordon de nisip a golfului. Suprafața lacului, cuprinsă între 11,5 și 13 kmp, cu lungimea de 7,5 km și lățimea maximă de 4,5 km, nu a fost constantă în timp, având oscilații în funcție de volumul și adâncimea apei.

Primele date tehnice înregistrate despre nivelurile de apă ale lacului sunt relative și, doar începând cu  anul 1966, au început să se facă observații sistematice. Cotele sunt măsurate în centimetri și reprezintă diferența față de nivelul Mării Negre.

În anul 1909 cota lacului ar fi fost de aproximativ   -150 cm (deci cu 1, 5 m sub nivelul mării). Urmează o creștere lentă a nivelului (1955/-61 cm, 1960/-33 cm, 1965/-11cm), iar începând cu anii ‘70 se produce o ridicare accentuată. Astfel, în 1970 cota Lacului Techirghiol a fost de +28cm,  în 1975 +49 cm, urmând ca în anul 1980 să ajungă la +110 cm.

În jurul lacului, în perioada anilor 1970-1980, a fost pus în funcțiune sistemul de irigații.

Cota maximă a lacului a fost atinsă în primăvara anului 1998, +181cm (puțin sub 2 m peste nivelul Mării Negre).

Adâncimea maximă a oscilat între 9 și 12 m, cu modificarea volumului total de apă (între 40 – 70 milioane mc).

Luând în considerare faptul că întreaga cantitate de săruri minerale specifice lacului este constantă, de cca. 3,5 – 4 milioane tone, salinitatea volumului de apă s-a diminuat în timp, de la cca. 100 grame/litru, până la cca. 58 – 60 g/litru.

În ultimii ani, datorită lucrărilor de protecție a lacului (lucrări hidrotehnice de interceptare a apelor dulci ce se scurgeau în lac și deversarea lor în afara bazinui hidrografic), nivelul lacului a scăzut constant ajungând la valoarea anilor 1960 – 1970, cu îmbunătățirea calității și sălinității apei, atât de necesară dezvoltării în cele mai bune condiții a florei și faunei specifice. Aceste lucrări au fost realizate concomitent cu declararea lacului drept arie protejată de interes național, ceea ce  obligă pe toată lumea (turiști, localnici, administrații) la un comportament deosebit  pentru menținerea curățeniei și a unui climat cât mai natural, nepoluat, atât pe apă cât şi pe mal.

 

APA LACULUI TECHIRGHIOL                                                        

După formarea cordonului litoral dintre mare și golf, ce se estimează a fi avut loc în jurul sec. I d. Chr, începe tranformarea apei de mare prin evaporări succesive. Climatul semiarid cu temperaturi deosebit de ridicate vara, când seceta era mai accentuată, a favorizat acumularea sărurilor, iar concentrarea acestora s-a efectuat pe fondul unor pătrunderi repetate a apei de mare, prin cordonul litoral, sau peste acesta, în timpul furtunilor mai puternice.

Este de o mare importanță să luăm în considerare de la început că soluția complexă suprasalină s-a format printr-o evoluție neîncetată și complicată. Nu este suficient să admitem numai simpla evaporare progresivă a apei marine în decursul timpului, de la despărțirea ei de mare și până astăzi. A intervenit în acest timp îndelungat și aportul variabil al sărurilor din apele dulci care se varsă în lac, succesiunea anotimpurilor, fluctuațiile climatice și însăși metabolismul tuturor organismelor animale și vegetale care trăiesc în lac și pe malurile acestuia. Mineralizarea totală a Lacului Techirghiol este de aproximativ două ori mai mare față  de mările și oceanele lumii și de cca. patru ori mai mare decât Marea Neagră. Apa lacului, puternic mineralizată, are o densitate medie de 1,065 – 1,070 g/litru considerată de specialiști că fiind clorosodică, magneziană, sulfatată, iodată, bromurată, având în componență, în diferite concentrații, nitrați, azotați, ioni de carbon, siliciu, potasiu și multe alte elemente, care împreună creează suportul propice vieții faunei și florei lacului, fiind mai ales, componentele necesare formării nămolului sapropelic.

„Raportul dintre ionul de clor și masa totală a celorlalți ioni din reziduu, ramâne constant în cursul creșterii progresive a salinității apei. Aceasta este cea mai importantă lege după care s-a constituit compoziția apei Lacului Techirghiol” precizează  Ion Țuculescu în studiul său, Biodinamica Lacului Techirghiol.

 

FLORA LACULUI TECHIRGHIOL

Întregul regim biologic al lacului se axează pe prezența algei Cladofora, care se dezvoltă pe fundul lacului și pe maluri, până la adâncimea de 2,5 – 3,5m, variabilă de la un an la altul, în funcție de condițiile hidrometeorologice.

 

 

 

 

 

 

 

Sub această adâncime prezenţa algei se răreşte, dispărând cu totul la adâncimi mari unde nu mai pătrunde lumina solară.

Repartiția algelor pe fundul lacului nu este continuă și nici uniformă, constatându-se o asimetrie foarte accentuată între malul drept (malul dinspre localitatea Tuzla) și cel stâng (latura dinspre oraşul Techirghiol).

Pe malul drept, aproape pe toată întinderea (datorită adâncimii mai mari aproape de mal), algele sunt foarte rare, sărace în tufe, răspândite pe o fâșie îngustă de câteva zeci de metri.

Pe malul stâng se dezvoltă în cantitate foarte mare, ocupând o fâșie mult mai lată.

În mijlocul lacului nu există condiții propice dezvoltării acestor alge.

Algele de pe fund, prin fotosinteză, consumă CO2 (bioxid de carbon) și elimină oxigen.

Bioxidul de carbon este produs de nămolul de pe fundul lacului, prin numeroasele procese de fermentație bacteriană și putrefacție a proteinelor.

Oxigenul degajat de alge este consumat la rândul său de bacterii, provenite din zoo și fitoplanctonul aflat în apropierea malurilor. Din cauza  vânturilor preponderent din nord și est, aglomerăririle de alge, care vara se ridică la suprafață datorită valurilor și curenților de fund, se strâng în golfurile puțin adânci și mai ferite, de pe malul stâng. În aceste ingrămădiri de alge se înmulțește microfauna, cu vestitul crustaceu Artemia salina și numeroase specii de infuzori, în care au loc putrefacţii, care dezvoltă bacterii sulfuroase autotrofe fotosintetice, dând apei o culoare roz-violacee.

În ciuda disconfortului produs la îmbăiere, trebuie să avem în vedere că algele Cladofora (cristalina, fracta și vagabunda) sunt cele mai importante componente ale florei acvatice și în jurul lor se desfășoară toată viața lacului.

 

FAUNA LACULUI TECHIRGHIOL

Cu excepția câtorva diptere (muște și țânțari care au un rol important în formarea nămolului), oligochete (râme de dimensiuni foarte mici), unele crustacee (artemia salina) și pureci de apă (Eucypris), din cauza salinitații ridicate, macrofauna este foarte săracă în lacul Techirghiol. În schimb microfauna este foarte abundentă fiind reprezentată de nemertini (viermi marini), copepode (crustacee de dimensiuni microscopice) și rotifere (nevertebrate microscopice) fiind dominată, ca număr de specii, de protozoare, în primul rând de infuzori, cu rol deosebit de important în economia lacului și în mecanismul de geneză a nămolului.

În timpul cercetărilor din anii 1953 – 1956, echipa de cercetători condusă de biologul Ion Țuculescu a identificat peste 370 de specii dintre care peste 140 de specii noi de micro și macro organisme.

Cel mai important reprezentant al faunei Lacului Techirghiol este Artemia salina, o specie de creveți din familia crustaceelor, care înoată pe spate.

 

 

 

 

 

 

 

Adulții au trei ochi, 11 perechi de picioare și pot crește până la 1 cm. Sângele exemplarelor conține hemoglobină, la fel ca şi la vertebrate. Ouăle de Artemia pot rămâne în stare latentă perioade mai lungi de timp (mai mulți ani) și eclozează atunci când sunt întrunite condițiile favorabile.

Artemia salina, conform denumirii, trăiește în ape sărate și suprasărate, la suprafața apei, la umbra tufelor de alge cu care se și hrănește, dar niciodată pe fundul nămolos.

Din cauza vânturilor puternice, alga împreună cu artemiile moarte este împinsă spre mal, de izbiturile valurilor puternice, iar apa devine roșie. Aici, la mal, împreună cu bacteriile proteolitice (Proteus vulgaris), cu infuzorii( ciclidium), cu euritopii și ciliatele (paramecium calkinsi) și cu celelalte componente ale faunei și florei din lac, începe spectaculosul fenomen al formării nămolului sapropelic.

Din cauza factorilor externi (vânt, temperatură, densități diferite ale apei, Ph, factori chimici și biogeni) are loc o exterminare în masă a microorganismelor.

Moartea rapidă a acestora este una din legile lacului, dar aceleași condiții, factori și cantitatea mare de hrană lansează alte valuri de vietăți pentru a ocupa locul lăsat liber de cele moarte. Vietățile microscopice se înmulțesc uluitor de repede; în câteva ore sau într-o zi de acalmie apar din nou milioane de bacterii pe centimetru pătrat.

Nici nu se instalează bine această generație, că un alt factor letal vine să le măture și pe ele.

Scurtarea vieții animaliculelor microscopice este una dintre caracteristicile cele mai importante ale biologiei lacului.

Viața în interiorul lacului se petrece în mod accelerat. Se insistă asupra acestui fenomen pentru că, dacă lacul Techirghiol este un așa bun producător de nămol, acest fapt se datorează primenirii rapide a masei vii, iar acest lucru se întâmplă din cauza existenței atâtor factori defavorabili vieții microorganismelor din lac. În apropierea țărmului, pe algele aflate în putrefacție, sunt împinse de vânt miliardele de Artemia salina, aflate în descompunere, care înroșesc apa, parazitate de microorganisme și bacterii.

Odată cu descompunerea mulțimilor de Artemia salina, are loc degajarea în atmosferă a diferitelor gaze, ce abundă în oxigen, bioxid de carbon și hidrogen sulfurat (gaz cu miros neplăcut de ouă stricate).

O fază foarte importantă în peloidizare (formarea nămolului) este aceea a formării sulfurii de fier, componenta neagră a nămolului. Fierul este extras de către alge din rocile malurilor și eliberat în timpul descompunerii lor, iar în combinație cu hidrogenul sulfurat formează sulfura de fier, unul din componentele cele mai importante din structura nămolului.

 

NĂMOLUL

După modul  de formare, nămolurile se împart în mai multe categorii: nămoluri sapropelice (Techirghiol, Lacul Sărat), nămoluri de turbă (Vatra Dornei) sau nămoluri minerale (Turda).

Nămolul din Lacul Techirghiol de origine sapropelică (sapro=resturi vegetale, alge, zooplancton și pelos=mâl), rezultat al proceselor biochimice ce au loc în acest lac suprasărat, prezintă mai multe aspecte interesante, atât din punct de vedere al  structurii, cât și al compoziției chimice. Aceste aspecte sunt în legătură directă cu procesul de formare, cu condițiile schimbătoare ale mediului și cu  faptul că sedimentarea sa se face în mod diferit. Astfel, putem identifica trei zone specifice de formare a nămolului de Techirghiol.

* 1) O prima zonă, denumită zona litorală a lacului, este situată în lungul malurilor, cu adâncimea apei până la 1 – 1,5m, în care procesele biochimice de formare a nămolului au o intensitate maximă. Apa din această zonă are o compoziție chimică foarte variată, nămolul este foarte variat ca structură și compoziție, amestecat în proporții ridicate cu substanțe vegetale și animale aflate în descompunere, cu sfăramături de roci și scoici. Aceasta este zona cu nămolul neoformat.

* 2) A doua zonă este situată în partea centrală a lacului, unde adâncimea este între 4 – 6 m şi se constată existența unor insule de nămol de întinderi diferite, în care nămolul este sedimentat uniform, fără materiale străine, având un aspect caracteristic, negru lucios, onctuos și foarte plastic, cu o structură granulară extrem de fină și miros specific.

Acesta este nămolul terapeutic de Techirghiol, utilizat de foarte multă vreme, în tratamentele balneare.

 

* 3) Tot în centrul lacului, porțiunea cuprinsă între cele două zone descrise mai sus și care reprezintă suprafața cea mai intinsă a lacului, cu adâncimea între 1, 5 și 4 m, are pe fund un strat de nămol negru, dar amestecat cu sfărâmături de scoici și rocă, cu resturi de plante și animale incomplet descompuse.

Nămolul din zonele *1) şi *3) nu se exploatează, fiind impropriu utilizării balneare.

Din punct de vedere fizico-chimic, nămolul poate fi considerat  un amestec format în trei etape:

  • solidă, formată din granule solide, minerale și organice,
  • coloidală (gelatinoasă), compusă de asemenea din substanțe minerale și organice, și
  • lichidă constituită dintr-o soluție apoasă a substanțelor solide din nămol.

Din varietatea foarte mare de substanțe care intră în componența nămolului din Lacul Techirghiol, cele mai importante sunt considerate clorul, bromul, iodul, natriul, potasiul, calciul, magneziul, manganul, aluminiul, hidrogenul sulfurat, precum şi sulfați, nitrați, oxizi de fier, de siliciu și multe alte substanțe ce-i conferă calitățile curative atât de importante, pentru care este considerat unul dintre cele mai active și complexe peloide de pe glob.

De asemenea, nămolul sapropelic de Techirghiol prezină o serie de proprietăți fizice, dintre care, câteva extrem de importante sunt capacitatea de a absorbi și reține apa (hidropexie), capacitatea de a reține căldură în proporții ridicate (termopexie), onctuozitatea (uleios) și plasticitatea (se întinde ușor pe suprafața corpului).

Explicația efectului vindecător a fost căutată, în faza incipientă a studiilor, în compoziția chimică a nămolurilor, apoi s-a dat o atenție tot mai mare proprietăților fizice și, în fine, celor fizico-chimice, pentru că din ansamblul  tuturor acestora rezultă adevărată valoare curativă.

Dacă acțiunea proprietăților fizice ale nămolului asupra organismului uman este aceeași la toate nămolurile, diferența dintre ele o dă compoziția chimică, care diferă foarte mult, pe fondul complexului de factori interni și externi (compoziția apei, compoziția chimică a rocilor din maluri, izvoarele care alimentează cuveta lacului, vânturile și în general mediul atmosferic, cantitatea precipitațiilor, fauna și flora) ce participă la procesul de peloidizare.

Acțiunea terapeutică a nămolului din Lacul Techirghiol și-a demonstrat eficacitatea pe grupe de maladii sistematizate astfel: maladii artrozice în diferite forme și stadii, reumatism inflamatoriu și articular sub diferite forme, sechele după fracturi, sechele după maladii neurologice (îndeosebi după poliomielita), procese inflamatorii în stare activă sau sclero-fibroasă, afecțiuni ginecologice șamd.

Potrivit specialiştilor, mămolul de Techirghiol este și un foarte bun tonifiant pentru starea generală a organismului uman.

,,Cercetările privitoare la aminoacizii din componența nămolului, capacitatea catalitică și energetică a acestora, potențialele electrice și capacitatea de schimb ionic, dovedesc că nămolul din Lacul Techirghiol ca și peloid-extractul său, pot fi considerate a fi veritabili ‘transportori bioenergetici’, mai mult chiar, reprezintă adevărate rezervoare naturale energetice care-şi exercită acțiunea lor terapeutică, în timpul tratamentelor medicale, tocmai prin aceste proprietați bioenergetice”, aprecia Ion Țuculescu, în lucrarea Biodinamica Lacului Techirghiol.

 

CURIOZITĂȚILE LACULUI

Format în aceleași condiții ca și majoritatea limanelor de pe malul Mării Negre, pornind din sud, lacurile Limanu, Tatlageac, Agigea, Siutghiol, Corbu, Tașaul, Nuntași și altele, Lacul Techirghiol este singurul care a avut o dezvoltare ulterioară aparte, datorită configurației geografice a împrejurimilor în care este cantonat (calcarele sarmațiene).

Pe măsură ce stiințele biologice s-au dezvoltat și s-a conștientizat importanța terapeutică a nămolului și apei lacului, a apărut și teama că acesta își va pierde capacitatea de a forma nămol. Doctorul Ion Țuculescu, în lucrarea „Biodinamica Lacului Techirghiol” (Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1965), amintește că între anii 1925-1928, în urma unor cercetări făcute de P. Bujor (cercetător stiințific), s-a stabilit că lacul avea așa de puține alge, încât a fost nevoie să fie repopulat cu Cladofora adusă din lacul Agigea.

“Aceste temeri sunt justificate de acțiunea factorilor antropologici (acțiunea oamenilor), care acţionează prin lucrările agricole moderne, în care s-au folosit  ingrășaminte chimice, irigații, creșterea animalelor, fară un studiu amănunțit de impact pe termen lung sau a factorilor naturali. În timpul iernilor foarte grele, din cauza ploilor și a scăderilor bruște de temperatură, lacul îngheață la maluri, afectând formele de viată (alge și microorganisme), care mor. Uneori se prinde o pătură de gheață pe întreaga suprafață; aceasta se întamplă numai la câteva zeci de ani odată, așa cum a fost în jurul anului 1920, când localnicii spun că se putea merge cu căruța de-a curmezișul lacului, de la Techirghiol la Eforie Sud”, avertizează Ion Țuculescu în „Biodinamica  Lacului Techirghiol”.

Cota lacului crește în timpul iernii, în mod natural, datorită precipitaţiilor sub formă de ninsoare, cu un maxim în luna martie – aprilie, după care începe să scadă, odată cu încălzirea vremii, valoarea minimă fiind atinsă în lunile septembrie, octombrie. Datorită precipitațiilor, cota lacului se ridică cu aproximativ 1 cm la un aport de 10 litri de apă pe metru pătrat. Condițiile ideale de dezvoltare a faunei (artemia salina) și florei (alga cladofora) cer o cantitate de clor de  51,5 – 52 g/litru și o densitate a apei de 1, 068 – 1, 070 g/litru. Bacteriile și microorganismele produc etapizat nămolurile, iar dinamica apei și a vântului conduce depunerile de la depozitul litoral de alge moarte la faza finală, reprezentată de nămolul complet transformat și mineralizat, din zona de mijloc a lacului. Rezerva de nămol nu este un element fix. Pe masură ce se adaugă straturi noi pe suprafața rezervei de nămol, straturile inferioare se transformă în marne(roci), prin distrugerea treptată a materialului organic și prin tasare.

În anii 1973 și 1974, din ordine superioare de partid și de stat, pentru a scădea cota lacului (pentru folosirea pavilioanelor speciale pentru Băile reci de pe cordonul litoral dintre Eforie Nord şi Eforie Sud, construite de gospodăria de partid pentru secratarul general al PCR, Nicolae Ceauşescu) s-au pompat în mare aproximativ 10 milioane metri cubi de apă, pierzându-se cu această ocazie între 500,000  – 800.000 tone de săruri minerale.

Ridicarea nivelului lacului în anii ‘70-’80 s-a produs din cauza introducerii sistemului de irigații în jurul lacului, fără un calcul de impact științific, fenomen recunoscut de specialiști precum conf. dr. inginer M. Şelărescu și prof. dr. ing. M. Podani, în lucrarea de specialitate „Apărarea împotriva inundațiilor”, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1993.

“Ridicarea nivelurilor apelor subterane peste nivelul terenului se produce prin fenomene de infiltrație naturală sau ca urmare a impactului amenajărilor hidrotehnice (acumulări, canale de aducțiune sau navigație ori sisteme de irigații), la care nu s-au luat măsuri corespunzătoare de etanșare sau drenaj. Asemenea fenomene s-au petrecut în zona acumulărilor de pe Dridu, pe Ialomița, la Porțile de Fier – pe Dunăre și în zona Lacului Techirghiol, sub influența irigațiilor din sistemul Carasu”- arată cei doi cercetători în lucrarea „Apărarea împotriva inundațiilor”.

Datorită eforturilor administrației locale de a crea alei de promenadă, dotate cu bănci, un cadru propice plimbărilor sau staționării pe malul lacului, inevitabil beneficiați de un tratament de aerosoloterapie oferit gratis de natură, prin inhalarea hidrogenului sulfurat (acel miros insuportabil de ouă stricate) care, după unele cercetări recente, ajută la reducerea tensiunii arteriale, prin dilatarea vaselor sangvine și relaxarea mușchilor, tratamentul astmului bronșic, al laringitei cronice, bolilor de piele ori afecțiuni legate de dezvoltarea copilului.

Municipalitatea ar putea continua amenajarea zonei de promenadă, prin montarea unui panou de afișaj, dotat cu senzori, care să monitorizeze concentrația unor parametri importanți, cum ar fi ai ionilor de sulf, hidrogen și alte elemente aflate în aerul respirat, așa încât zona să reprezinte un punct de atracție al stațiunii. S-ar petrece astfel, un fenomen invers celui la care asistăm, în prezent zona fiind evitată, întrucât majoritatea oamenilor, chiar și localnici, cred că fenomenul e cauzat de funcționarea deficitară a sistemului de canalizare.

Prin alte stațiuni balneare ale României, mofetele sunt la mare căutare. Câteva panouri, descriind explicit beneficiile aerului din zonă, un șah gigant așezat într-un spațiu de convergență a aleilor și câteva mese de șah și table, ar fi tot atâtea motive de staționare pentru beneficiari și ar ajuta la conștientizarea populației autohtone și turiștilor. Un parteneriat Primărie-Sanatoriul Balnear Techirghiol, poate că ar rezolva și mai bine aceste aspecte, în beneficiul urbei.

 

Așa încât, … inspirate călător, dacă ai avut răbdare să citești până aici, înseamnă că, măcar poate cu gândul, te afli pe un tărâm binecuvăntat de Dumnezeu, iar dacă ai parcurs cu privirea aceste rânduri scrise pe panourile montate pe aleile de pe malul Lacului Techirghiol, expiră, te poți considera deja tratat.

https://www.facebook.com/pascale.roibu/videos/1659781887402435/

 

 

Foto: Marius Fugaru – fotografie aeriană, Narcis Gaidargiu, INCDM – Elena Bisinicu, Oana Marin;    Film: Pascale Roibu.

 

 

2 comentarii la „Techirghiol – miracol pe înțelesul tuturor!

  • 10 mai 2018 la 11:24
    Permalink

    Foarte interesant si plin de noutati acest articol. Felicitari editorului.

    Răspunde
    • 28 februarie 2019 la 8:21
      Permalink

      Bună dimineața îmi trebuie și mie de la dumneavoastră un pachet de nămol Terchigol la comandă vă rog frumos îmi trebuie neapărat 0737897500 sau nr 0735792861 este nr meu de telefon vă rog frumos

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *